Continuăm să ne dăm cu părerea. Pentru că e critică situația în Chișinău. Și pentru că lumea vrea ca instrumentele aprobate de Parlament să rezolve problema, dar să n-o amâne. Și pentru că există modalități de a impune respectarea legislației, că acolo este problema – la nerespectarea legislației.
Pentru cei care pretind că nu este posibil să tragi la răspundere – ar fi bine să nu se mai trudească să stea în Parlament, acolo e locul unde să rezolvi problemele, nu să povestești că nu poți.
Articolul publicat în ziarul Аргументы и факты в Молдове. http://aif.md/zhiljo-v-nagruzku/
Continuăm discuții pe o temă, care autoritățile refuză s-o abordeze și să propună soluții, chiar dacă a devenit una critică la superlativ. Toate mișcările pe care le fac autoritățile se opresc în a cheltui ceva din articolele bugetate, ceva amenajări, ceva reparații în vre-o câteva case, toate – fragmentar și haotic. Rămâne, însă, neclară situația cu terenurile, cu ÎMGFLurile, cu serviciile de întreținere ca re nu se prestează ci doar se facturează, cu multe alte probleme sistemice, pe care autoritățile le ignoră. Cum vor organiza transmiterea blocurilor către proprietari, pe contul cui se vor efectua procedurile necesare, cine va răspunde pentru deteriorarea averii proprietarilor, toate rămân cumva nespuse.
Lăudabil faptul, că primăria se îngrijește de implementarea prevederilor noului cod civil și va termina, în sfârșit, cu găselnița semilegală de arenda a terenurilor pentru construcții.
E anunțată o consultare publică, și asta – bine. Dar, știind cum sunt consultările la primăria Chișinău, există suspiciuni că se va aproba un document cu vicii, care va lăsa intacte schemele cu terenuri, pentru că există unele momente confuze în acest proiect de decizie.
Din prevederile proiectului se văd cumva portițe comode pentru a continua cu rapturile de terenuri, și asta chiar fără a „trece„ deciziile prin consiliul local. Chiar se va simplifica schema prin excluderea consiliului din lanțul decizional.
Doar câteva momente, din aceste prevederi –
1.În p.2 al proiectului se prevede posibilitatea de a institui superficie/locațiune doar asupra unei părți a terenului (fără formarea bunului imoblil). Se referă această prevedere la părțile de teren necesare pentru deservirea bunului imobil existent (care deja este inregistrat in registru), în baza unei scheme de situație elaborate de către DGAURF, pe care s-o coordoneze cu viceprimarul de ramură.
Ce ar însemna asta?
În situațiile când proprietarul clădirii solicită un teren suplimentar celui pe care îl au delimitat, pe care este amplasat imobilul înregistrat, vine cu o cerere la DGAURF, aceasta desenează o soluție urbanistică/schemă, coordonează cu viceprimarul și – poftim, contract de superficie aranjat. Granițele terenului vor fi determinate la discreția DGAURF și a viceprimarului, simplu. De ce să ne complicăm cu deciziile consiliului?
Departe de gândul, că juriștii primăriei nu înțeleg acest lucru, e mai degrabă o lacună intenționată, pe care și-o doresc funcționarii, pentru a putea și în continuare să continue epopeea privatizării la preț normativ a terenurilor aferente clădirilor, cu alipirea celor poreclite ”necesare pentru deservirea bunului imobil”. În această sintagmă poți băga sens de deservire și pe suprafață de un hectar, cu atât mai mult că documentul în baza căruia se va decide superficia pentru această suprafață va fi unul simplu, fără coordonări, consultări, dar și fără decizia proprietarului (a orașului, care are un consiliu decident pentru averea publică), doar prin coordonare cu viceprimarul.
Ceea ce nu clarifică autorii documentului este, că dreptul de superficie se instituie asupra unui IMOBIL, dar nu asupra unei suprafețe a acestui imobil. Și dacă se dorește împărțirea acestui bun imobil, în acest caz se aplică procedurile legale pentru formarea bunului imobil, prin împărțire sau alte prevederi legale. În procedura legală deicizia de formare se aprobă de CONSILIU, în nici un caz de funcționari, aceasta fiind calea legală. Transmiterea competenței de decizie în cazul subiectului formării bunurilor imobile către funcționari ar însemna un element de coruptibilitate major, cu toate consecințele de rigoare.
2.În p. 3 al proiectului se prevede următoarele: ”În cazul construcţiilor provizorii înregistrate şi expirării arendei provizorii, Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare va asigura încheierea contractelor de locaţiune cu persoanele în drept pe o perioadă nedeterminată”.
Deci, pentru construcțiile provizorii (pe care legislația le atribuie un anumit termen limitat de viață), DGAURF, va aproba contracte de locațiune pe perioadă nelimitată. Cum explică autorii aceste prevederi, oare?
Din perspectiva noastră, a orășenilor asta tot seamănă mai mult cu portița privatizării șmechere a terenului, pentru care proprietarii clădirilor deja s-au îngrijit să obțină de la DGAURF contract de locațiune pe termen nelimitat. Și, la fel, fără a întreba consiliul să aprobe decizii, care ar trebui argumentate pentru fiecare caz în parte.
Doar două obiecții. În general, acest proiect ar trebui verificat sub aspectul de coruptibilitate, dar și să fie analizat de către juriștii din exteriorul autorității. Sigur s-ar găsi resurse pentru o expertiză juridică a documentului. Consiliul poate și trebuie să ceară acest lucru, deoarece greșelile strecurate în proiectul acestei decizii vor aduce prejudicii mari averii publice.
https://chisinau.md/libtdview.php?l=ro&idc=999&id=26084&t=/Informatii/Transparenta-decizionala/Consultare-publica/Consultare-publica-a-proiectului-de-decizie-Despre-aplicarea-prevederilor-Legii-nr-1332018-vizand-incheierea-contractelor-de-superficie-si-locatiune-a-terenurilor-municipale
Pentru cei interesați – documentele aici: aplicarea legii 133 Nota informativa proiectul deciziei privind aplicarea legii 133
Climova Alla, Dogotaru Svetlana
Problemele de dezvoltare teritorială,inclusiv urbană, politicile de promovare a acestora sunt elementele cheie în strategia evoluției unei țări. De modul cum sunt abordate aceste subiecte depinde dezvoltarea economică și calitatea vieții oamenilor, văzută prin prisma culturii, socială și de mediu. Citeste mai mult
CONDOOMINIUM LAW 6
sursa foto: https://mirnov.ru/obshchestvo/kto-rasstavljaet-kvartiry-lovushki.html, http://cartoon.kulichki.com/politic/polit054.htm
Absolut de acord cu cele abordate de Asociația Patronală ”ACC”.
Fiecare trebuie să-și îndeplinească lucrul pentru care este plătit. Pentru suprafețele de teren pe care le-a ciupit municipalitatea de la clădiri toate lucrările de salubrizare trebuie să fie îndeplinite pe contul bugetului municipal. Noi plătim impozite, să fie buni să lucreze. Showurile cu ”hai-davai, ieșiți toți la curățenie!” pot să aibă loc, că doar nu suntem cu toții vrăjmași, înțelegem că trebuie de ajutat, când e vorba de cataclisme. Dar nu trebuie s-o ia razna funcționarii cu amenzile pentru că proprietarii blocurilor nu lucrează în locul lor!
Deciziile idioate de a fixa terenul aferent doar pe perimetrul clădirii urmează să fie revăzute și să fie restabilite terenurile aferente clădirilor locative în granițele terenurilor atribuite pentru construcție, cu toată infrastructura necesară funcționării blocului. Aceste decizii contravin legii și necesită a fi anulate.
Dar, între timp, autoritățile publice trebuie să îndeplinească toate lucrările pentru care s-au angajat. Pe lângă curățenie în curțile de blocuri, mai sunt obligați să facă și amenajările necesare și să pună la dispoziție infrastructura necesară exploatării blocurilor locative. Din ce surse? Să-și oprească poftele pentru proiecte grandioase și glamuroase și să se ocupe cu lucrul necesar de rutina. În afară de aceasta, consultarea cu populația pentru cheltuirea banilor publici nu trebuie să rezulte doar într-o acțiune de solicitare a propunerilor de la cetățeni ca să spună unde ar dori aceștia să se facă lucrări. Toți ne dorim să fie curtea amenajată. Aceste consultări manipulatorii nu vor asigura nici transparența nici eficientizarea cheltuielilor, e doar o mimicrie, ca și alte consultări orgagnizate la Chișinău.
Și încă ceva: Banii achitați de către proprietarii apartamentelor pentru deservirea tehnică și reparația blocurilor nu pot fi utilizați pentru efectuarea lucrărilor în curțile, care nu constituie terenul acestor blocuri. Și aici primăria trebuie să se clarifice, să facă lumină și să raporteze. Anume să raporteze, cu cifre concrete, cu măsuri, responsabili, termeni, sancțiuni.
Consiliul Municipal este obligat să ia atitudine pe acest subiect, să solicite Direcției Locativ Comunale raport cum utilizează ÎMGFLurile banii încasați pe aceste articole. Consiliul are atribuție pe acest subiect atât din punct de vedere al fondatorului ÎMGFL, care se află în procedură de faliment și este cu responsabilitate directă de soarta acestor întreprinderi, dar și pe domeniul locativ ca politică pentru care este responsabil în fața locuitorilor orașului. Nu trebuie să aștepte intrarea în vigoare a Legii Condominiului, pentru că nu lipsa acestei legi a generat haosul și starea dezastruoasă în domeniul locativ în Chișinău. Această stare este creată de lipsă de competență a funcționarilor în subdiviziunile, care au avut și încă mai au atribuții în domeniu.
Dacă primăria contează că va putea să se spele pe mâini de responsabilitatea de întreținere a blocurilor locative, speculând momentul de intrare în vigoare a Legii Condominiului – e o abordare absolut neconstructivă. Clădirile care și le-a luat în administrare municipalitatea și le gestionează prin intermediul serviciilor municipale, nu se mai întrețin de ani de zile, degradează exponențial și unicul lucru pe care l-a făcut municipalitatea a fost să le mai rupă și din terenuri și să le diminueze și potențialul economic prin asta. Dar din momentul declarării procedurii de insolvabilitate – chiar și puținii bani care se acumulează pentru întreținerea tehnică se duc în gaura neagră a datoriilor pe care nu le-au format proprietarii de apartamente. Cine poate explica aceasta? Va răspunde cineva pentru facturile achitate fără a fi prestate servicii contra plăților efectuate?
Referitor la expertizări: Primii bani din bugetul municipal pe a. 2019 rezervați pentru domeniul locativ și gospodăria comunală trebuie să fie direcționați pe audit tehnic al blocurilor locative. Aceasta este necesar din următoarele motive:
Blocurile locative sunt într-o stare tehnică deplorabilă și toate necesită lucrări de reabilitare. Anterior executării acestor lucrări este nevoie să fie efectuate auditurile tehnice/expertize pentru constatarea stării tehnice și pentru a prioritiza calificat efectuarea acestor lucrări. E de datoria municipalității să facă acest lucru!
În contextul transmiterii blocurilor către proprietarii de drept (proprietarilor de spații din acest bloc) sunt necesare inventarierile elementelor blocurilor care vor fi transmise. Este inadmisibil să fie pusa și aceasta în sarcina proprietarilor, activele cărora au fost aduse la această stare de către serviciile municipale. Asta se referă nu doar la viitoarele transmiteri. Dar și blocurile care deja au fost transmise, fără a clarifica lucrurile.
Indiferent de decizia care va fi luată cu transmiterea/netransmiterea, serviciile municipale trebuie să asigure planuri de întreținere și buget pentru fiecare bloc separat, doar în asemenea mod pot fi argumentate bugetele pentru gestionarea fondului locativ, inclusiv și aprobarea tarifelor pentru aceste lucrări. Desigur și perceperea plăților – facturarea poate fi efectuată doar pentru serviiile prestate în realitate, nu în calitate de taxă impusă fiecărui proprietar.
Este foarte complicată situația, cu atât mai mult este de urgență aprobarea unui plan de reorganizare a administrării fondului locativ, care să prindă în calcul toate etapele necesare, cu aprobarea reglementărilor specifice, fără de care va fi foarte complicată administrarea în condominiu. În general, comportamentul autorităților nu trebuie să fie ca al unui haiduc la drumul mare, dar să demonstreze maturitate și să repare greșelile comise în trecut, cât mai este ce repara.
CONDOMINIUM LAW4
Temerile populației cu privire la aprobarea legii condominiului, sunt oare isterii? Sau, totuși, avem de ce să ne stresăm?
Mai întâi să clarificăm în privința legii. Insinuările, precum că legea condominiului transferă toate grijile și obligațiile cu întreținerea blocurilor locative pe umerii proprietarilor apartamentelor din aceste blocuri, sunt mai mult o trișare. Se trișează din diferite considerente. Unii o fac pentru că nu înțeleg, alții pentru că sunt supărați, alții pentru că doresc să sensibilizeze pentru o audiență mai mare, fiecare scrie cum poate.
Legea condominiului aprobată structurează detaliat tot ce ține de raporturile între proprietarii care dețin proprietăți într-un imobil precum și concretizează sarcinile pe care le au autoritățile, administratorii, proprietarii. Nimic nou sub soare. Aproape nimic. E doar o variantă mai calitativă a legii condominiului în fondul locativ care este în vigoare și care n-a reușit să ofere răspunsuri pentru multitudinea de dificultăți pe subiectul ”întreținerea și siguranța blocurilor locative”. Plus – această lege este aplicabilă și altor imobile neavând destinația de locuințe.
“Statul le-a făcut proprietarilor o surpriză, le transmite blocurile în stare deplorabilă și se spală pe mâini. Cum să se descurce proprietarii, care, printr-o lege statul îi pune să facă reparații costisitoare, să strângă bani în Fond, blocurile și infrastructura fiind într-o stare tehnică foarte precară?”
Acesta este strigătul de indignare ca reacție la legea condominiului. Și strigătul nu este unul fără motiv. Da, statul asta și a făcut, a pus pe umerii proprietarilor toată responsabilitatea cu întreținerea bunurilor proprii, fie individuale, fie comune. Doar că nu acum, dar mulți ani în urmă, când a avut loc privatizarea. Fiecare persoană, care a privatizat apartamentul, a primit la pachet și o cotă-parte din elementele comune ale clădirii (structură, rețele, spații comune) în calitate de proprietate comună, pe cote-părți, forțată și perpetuă. Codul civil indică clar acest lucru.
Cum s-a ajuns că autoritatea locală n-a făcut nimic ca blocurile să ajungă înregistrate pe numele proprietarilor de drept, e o discuție aparte. A fost mai simplu să continue gestionarea fondului locativ prin ÎMGFL-uri, să aloce resurse din bugetul municipal, să aprobe tarife din pod, fără analize de necesitate, să efectueze lucrări de reparații pe unde apucă, să perceapă plăți pentru servicii locative fără raportări pe cheltuieli.
Mai ales, a fost foarte comod să ciupească din terenurile aferente blocurilor și să ”tuflească” prin ogrăzi obiective de construcție fără a lua în considerație părerea proprietarilor de blocuri.
Cumva s-au făcut toți, că nu e treaba lor să se ocupe de întreținerea blocurilor locative. În privința apartamentelor, fiecare gospodar își repară spațiile după măsura posibilităților, inclusiv foarte costisitoare, dar după ușă – să-și bată capul ÎMGFL, că doar lor le-a transmis în gestiune clădirile primăria. Și noi le plătim serviciile. Puțin? Doar un leu pe metru pătrat? Dar cine a constatat că e puțin? S-au făcut calcule, devize de cheltuieli pe fiecare bloc, argumentări, planuri aprobate de mentenanță, ceva? Nimic din cele menționate, doar discuții sterile pe parcursul anului, precum că ÎMGFL este cu deficit de finanțare și e necesar să se aprobe finanțări din buget pe diferite articole de cheltuieli în acest segment. Cine să facă oare o analiză pe volumul finanțărilor care tot s-a scurs în gaura neagră a lucrărilor efectuate din bugetul public… Ar ieși la iveală cifre interesante.
Să ne întoarcem la frică. De ce ne temem? Pentru că vom fi impuși să avem grijă de propriile imobile? De ce ne temem, de aceea nu scăpăm, pentru că e corect să ne întreținem bunurile pe contul nostru, cei care dispunem de aceste bunuri și nu pe contul bugetului, la care contribuie inclusiv și cei care nu dețin proprietăți.
Dar totuși… Ne temem, pentru că nu mai există credibilitate. S-a făcut totul ca să dispară și ultima brumă de nădejde, că drepturile vor fi aparate și nu se vor inventa noi scheme de estorcare în acest domeniu.
Da, există și fericiți, care au beneficiat de reparații, înlocuire de ascensoare, utilaje de joacă înfipte în terenuri cu pietriș trântit în glod. Și la care, cu hergheliile se afișează pentru piar politic candidații electorali, de parcă și-au pus la bătaie banii proprii.
Dar foarte puțini cei fericiți.
Mai mulți – necăjiți și supărați. Și frustrați. Pentru că sunt nedreptățiți. Pentru că se tem să nu le facă cadou, împreună cu clădirile, și datoriile pe care le-au format alții. Pentru că se tem că vor veni administratori care ii vor fura în continuare. Pentru că se tem de corupția care arde pământul de sub picioare. Pentru că nici judecata nu te apără. Pentru că municipalitatea nu a aprobat în buget nici un leu pentru un program de implementare a prevederii din legea condominiului. Pentru că iar vom fi amăgiți și vom plăti greșelile altora.
Și pentru că legea condominiului nu e răspuns la toate întrebările. Mai e nevoie de regulamente, care nimeni nu le are în plan pentru elaborare.
Se creează impresia că autoritățile contează pe o vrajă, ce va opri această lege și nu va mai ajunge să fie publicată. Se vor scrie ceva articole, se va mai arăta ”babaica”, se vor mai indigna proprietarii apartamentelor și gata, nu mai trebuie nimic de făcut. Dar, totuși, cine va explica, cum vor derula lucrurile în continuare, care este strategia municipalității pe acest subiect, ce au de gând să facă?
Aici un articol la tema:
Povestirea se începe cu a. 2012, când Consiliul Municipal îi transmite în arendă firmei “Ago Dacia” S.A. un teren cu suprafața de 0,3496 ha pentru exploatarea blocului de locuit, cu adresa bd. Dimitrie Cantemir 5/5. Așa rezultă din anexa nr.2 la Decizia Consiliului Municipal Chișinău 6/27-7 din 19.12.2016. Tot din această anexă se vede și suprafața care se exclude de la contractul respectiv de arenda – 0,0951 ha. [1]
Vedem în registrul de arendă funciară publicat[2]înregistrarea unui contract de arendă pentru exploatarea blocului locativ in complex cu obiect de menire social-culturala, cu următoarele înscrieri:
Numărul contractului – 6037/2012
Întreprindere – AGO-DACIA S.A.
Data încheierii – 12,12,2012
Data expirării – 12.12.2017
Număr decizie Consiliu – 7/27/2
Data aprobării Deciziei – 29.11.2012
Cod cadastral – 100207277
Adresă lot – bul. Cantemir 5/5
Destinație – Pentru exploatarea blocului locativ in complex cu obiect de menire social-culturala.
Din careva motive pe site-ul primăriei pentru data de 29.11.2012 nu este publicată decizia cu nr. 7/27/2 [3], de aceea informațiile cu privire la această Decizie sunt luate din surse alternative.
Deci, pe suprafața de 9 ari s-a proiectat un obiect (de menire socio-culturală?) și s-a încercat construcția acestuia, cu care n-au fost de acord vecinătățile. Și dacă tot s-au adresat la primărie locatarii blocului 5/5 cu pretenții întemeiate, primăria a găsit de cuviință să interzică lucrările, pe obiectul amplasat cu încălcări ale normativelor (pentru că altfel – sigur nu era sistată această construcție). Așa s-a născut ideea năstrușnică de a aproba decizie de a da în arendă teren mai mare (arendat) în schimbul altui teren arendat, mai mic.
Iată această decizie comentată și va fi povestea noastră, e un fel de traducere. Se citește în felul următor: textul original al deciziei – cu cursiv, cu bold–decizia povestita pe înțelesul nostru, a orășenilor, pe care autoritățile îi au de „mai puțin înțelepți”.
Decizia 6/27-7 19 decembrie 2016 Cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ din Calea Ieșilor în schimbul lotului arendat din bul. Dimitrie Cantemir 5/5 al firmei Ago Dacia S.A. Decizia cu privire la corectarea unei greșeli urbanistice comise de Consiliu și funcționari, dar îndreptată pe contul orașului.
Având în vedere procesul-verbal din 10.06.2013 de examinare pe teren a pretențiilor locatarilor blocului de locuințe din bd. D. Cantemir, 5/5, adresate Primăriei municipiului Chișinău despre construcția pe terenul arendat de către Firma “AGO-DACIA” S. A. a unui obiectiv de menire social-culturală, demersurile nr. 176 din 16.07.2013, nr. 238 din 11.10.2013 și 259 din 30.10.2013,Având în vedere, că s-au examinat adresările locatarilor despre încălcările comise la amplasarea obiectivului de menire social-culturală pe terenul arendat de către Firma “AGO-DACIA” S. A. , luând în considerație avertizările locatarilor că nu vor ceda, pentru că le-a ajuns cuțitul la os; Având în vedere și ieșirea la fața locului, prin care s-au constatat toate încălcările descrise de către locatari, ba încă și au mai fost constatate și altele
soluția urbanistică,soluția urbanistică, care vine să înlocuiască documentațiile urbanistice stabilite conform reglementărilor și să argumenteze orice amplasare cu setare de profituri doar în folosul beneficiarului, nu și a orașului pentru serviciul căruia sunt angajați,
extrasul din Registrul bunurilor imobile nr. 0100207277,extrasul din Registrul bunurilor imobile nr. 0100207277, care demonstrază cât de minuscul este terenul, pe care proiectantul face piruiete ca să tixească o clădire ne la locul ei și jonglează cu suprafețe și noțiuni pentru a ameți vigilența vecinătăților (și trebuie să recunoaștem, că de obicei, le reușește)
contractul de arendă nr. 6037/2012 din 12.12.2012, contractul de arendă pe un termen de 5 ani, dar cu pretenții de realizare a unei construcții capitale, fără a da răspuns la întrebarea – cum va elibera Firma terenul, dacă, printr-o minune, Consiliul local nu va mai considera oportun să prelungească acest contract de arendă? E o întrebare retorică, deoarece asta e o modă la Chișinău să faci daruri din contul municipiului, folosind schema arenda-construcție-privatizare la preț normativ. Și scopul arendei – realizarea obiectivului de menire social-culturală – doar atît!
certificatul de urbanism nr. 02/10 din 13.01.2013, interesant, aici a fost schimbat tipul de obiect din socio-cultural în locativ? Se poate concretiza suplimentar, după ce avem acces la acest document. De fapt, despre certificatele de urbanism la Chișinău se pot scrie povești dedicate, pentru fiecare în parte, atât de artistice sunt aceste documente oficiale.
raportul de evaluare nr. 0000852 din 20.09.2013 Luînd în calcul raportul de evaluare care sigur nu apără interesul municipalității
și cheltuielile privind investițiile effectuate de S.A “AGO-DACIA” la proiectarea și construcția obiectivului de menire social din bd. Dimitrie Cantemir, Wow! Cheltuielile agentului economic se iau în considerație. Trebuie să recunoaștem corectitudinea cu care tratează municipalitatea agenții economici care investesc, că doar orașul trebuie să se dezvolte! Și e nevoie de investiții! Mantra aceasta se pronunță ca o vrajă de fiecare data când funcționarii fac un “next cacao”. Și dacă s-a ajuns la concluzia, că autoritățile au încurajat aceste investiții prin deciziile aprobate fraudulos, greșelile nu se repară din contul funcționarilor-semnatari de decizii/dispoziții/certificate/avizări/coordonări/argumentări urbanistice. Greșelile se corectează din contul orașului. Nu se dau bani direct, că nici nu se urmărește asta. Terenul este ceea ce contează, adică – faceți ce vreți, dar mie să-mi dați teren , că doar am investit în proiectare, lucrări, asta costă. Și n-are nici o importanță că din start era clar pentru investitor că deciziile de atribuire în arendă pot fi anulate din motivul ilegalității acestora. Cu cât mai mulți bani bagi în proiect și cu cât mai repede, cu atât mai mare șansa să rupi de la municipalitate un teren mai gras ca recompense pentru prostiile funcționarilor.
în temeiul Legii nr. 1308-XIII din 25.07.1997 “Privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a pământului, Legii 354-XV din 28.10.2004 ” “Cu privire la formarea bunurilor imobile”,
art. 9 (2) lit H) din Legea nr. 121 din 4.05.2007 “Privind administrarea și deetatizarea proprietății publice”,Din toată lista de competențe cu administrarea proprietății publice (asta e specificat în articol), în cazul dat – terenurile – autoritatea își alege varianta de arendă, pentru că schema aceasta este mai interesantă, și pentru că în ruptul capului nu se dorește vînzarea terenurilor la licitație.
art. 41, 42, și 46 din Codul funciar,La aceste articole se face referire pentru a se puncta asupra competenței autorităților locale de a da în arendă terenuri. Ceea ce se omite e, că art. 41 face trimitere și la Legea cu privire la arendă (Legea cu privire la arendă în agricultură – e denumirea actuală) pentru reglementarea relațiilor de arendă. Și această lege clarifică foarte bine la care terenuri se referă – doar terenurile și bunurile agricole. Anume această lege face descifrarea contractelor de arendă, inclusiv a acțiunilor la exirarea contractului de arendă – arendașul este obligat să restituie bunurile în starea în care le-a primit. E logic – după strângerea roadei terenul se eliberează și se transmite înapoi proprietarului. Dar în cazul construcției capitale? Asta uită definitiv Consiliul la aprobarea deciziei.(Ceva mai detaliat la acest subiect – aici [4])
art. 825, 911-922 din Codul Civil,art. 825 – Prin acest articol se argumentează cumva compensarea diferenței de valoare? Asta pentru că există un motiv: Firma a cheltuit bani (manifestarea jălii față de investitor a fost descrisă mai sus) deci municipalitatea (noi) trebuie să-i compenseze diferența de valoare a bunurilor ce se schimbă. Și să efectueze transmitere reciprocă a dreptului de proprietate asupra bunurilor vizate în contractul de schimb. E dispoziția articolului 823 din capitolul II din secțiunea a 9 al Codului Civil “Schimbul”. Asta e ceea ce uită juriștii primăriei să clarifice – ce schimbă primăria? Desigur, e mai ușor să rupi un articol, fără să vezi ce e specificat în alte articole, e mai ușor să faci matrapazlâcurile. 911-922. Aici, chiar expres este prevăzut cine sunt părțile contractului de arendă “proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.” Deci – terenuri agricole, nimic altceva!
art. 14 (2) lit b) – lit e), art. 19 (4) din Legea nr. 436-XVI din 28.12. 2006 “Privind administrația publică locală”, Consiliul municipal Chișinău DECIDE:
Nu e un caz izolat – e o situație comună pentru mai multe Decizii. După aceste decizii mai izvorăsc și alte Dispoziții scrise parcă de mâca Frăsâna, dar asta nu contează. Dpă ce sunt defrișați copacii, se mai și chieltuie și alți bani de către investitor nu se mai mai apucă nimeni să corecteze toate operele autorităților, nu e nici simplu, nici ieftin și nici nu are cine.
Poate ar trebui comentate și aceste două documente, sigur ar fi interesant, cum se forțează unele lucruri:
public_publications_21275492_md_134_d public_publications_21347492_md_144_d
public_publications_21347492_md_144_d
[1]https://chisinau.md/doc.php?l=ro&idc=408&id=17238&t=%2FConsiliul%2FActivitatea-Consiliului%2FDecizii-CMC%2FDecizia-nr-627-7-din-19-decembrie-2016-Cu-privire-la-darea-in-arenda-a-unui-lot-de-pamant-din-Calea-Ieilor-in-schimbul-lotului-arendat-din-bd-D-Cantemir-55-al-Firmei-AGO-DACIA-SA%2F&fbclid=IwAR2sdnn4C2YNG-HoKuaZ1oTVXX05JB6HznQiUaOZi1-foppvikdF6jOBoGM
[2]https://www.scribd.com/doc/315135005/Arenda-funciară
[3]https://chisinau.md/libt.php?l=ro&idc=408&t=/Consiliul/Activitatea-Consiliului/Decizii-CMC/&year=2012
[4]//svetlana.dogotaru.net/dezvoltare-urbana/arenda-terenului-pentru-constructii-a-fi-sau-a-nu-fi/
CONDOMINIU LAW 1
Proprietarilor de unități în condominiu. Cine sunt aceștia? Proprietarii apartamentelor și a altor spații din această clădire. Prin efectul legii, părțile comune din condominiu (terenul și clădirea cu toate elementele constructive și infrastructură) trec, cu titlu gratuit, în proprietate comună pe cote-părți a proprietarilor de unități. Proprietatea asupra părților comune este recunoscută în baza legii, deci nu depinde de careva exprimare de voință a Consiliului Local. Așa prevede legea condominiului, care a fost aprobată recent în Parlamentul RM.
Dacă observăm, din 2000[1]până în prezent, foarte puține terenuri au fost transmise către condominii, din diferite motive, principalul fiind procesul complicat de formare a asociațiilor, asocierea nefiind obligatorie pentru proprietari. În plus, incoerența aprobării deciziilor de către Consiliul municipal și înțelegerea distorsionată a prevederilor legii au făcut ca proprietarii blocurilor locative să fie deposedați de dreptul lor legal de a fi proprietari inclusiv și al terenului aferent construcției. Doar asociația de coproprietari putea să înainteze cerere de transmitere în proprietate a terenului, în baza căreia autoritatea administrației publice locale urma să stabilească hotarele teritoriului condominiului și să efectueze transmiterea. Nu s-a întâmplat acest lucru, decât cu rare excepții.
Desigur, au existat și cauze speculative, autoritatea publică separând cu nemiluita părți din terenurile clădirilor pentru a amplasa pe aceste loturi construcții noi, asta pe fonul lipsei cererii din partea asociațiilor. Nu sunt asociații nu se depun cereri. Nu sunt cereri – nu se fac atribuiri. Nu se atribuie terenul condominiilor, deci poate fi pișcat puțin câte puțin, până se ajunge la ideea genială de a lăsa doar atâta teren, cât prinde perimetrul blocului. Era stranie chiar și formularea deciziilor – se atribuia teren din contul “sechestrării” terenului, care aparținea anterior blocului locativ.
Legea condominiului nou-aprobată face aici o schimbare esențială, care va facilita procesul de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra terenului. Prin efectul legii se recunoaște dreptul de proprietate, autoritatea publică fiind pusă în situația de a constata și, desigur de a efectua lucrările de delimitare a proprietăților.
Ar rămâne ceva întrebări cu referire la terenurile care constituie, de fapt, ogrăzi ale acestor blocuri locative dar autoritatea publică locală și-a arogat dreptul de proprietate asupra acestora.
Oare există modalitate de a demonstra abuzul pe care autoritatea l-a făcut când a tras granițele terenului aferent blocurilor locative pe perimetrul acestor blocuri?
Se întrevede o luptă acerbă pe acest subiect, deoarece terenul este bunul imobil pentru care chiar se merită să lupți. Cu atât mai mult, dacă dreptatea e de partea ta. Cu atât mai mult, în lumina prevederilor noului Cod Civil, care recunoaște în calitate de bun imobil doar terenul. Restul – clădiri, instalații, amenajări, vegetație, de asupra si sub teren – toate sunt doar părți componente ale terenului. Și toate aceste părți sunt trecătoare, terenul – nu se trece. Este esențial pentru perpetuarea siguranței de a avea o locuință în proprietate – să deții dreptul de proprietate asupra terenului – doar în asemenea mod se poate valorifica dreptul de a construi/reconstrui din nou clădirea, ori de câte ori e necesar.
Să modelăm așa o situație: o clădire ”hrușciovcă” care și-a trăit traiul, nu prea a fost reparată și a ajuns într-o stare, când reparația costă mai scump decât construirea unei clădiri noi. În asemenea situații proprietarii au două opțiuni: să investească pentru reparații capitale (fără de care riscă să-și piardă definitiv proprietățile din motivul degradării fizice a clădirii și infrastructurii) sau să-și construiască o clădire nouă. În varianta a doua se poate îmbunătăți și nivelul de confort a apartamentelor. Sună utopic? Poate. Dar nu e chiar așa. În locul a cinci nivele se pot construi fără nici o problemă șase-șapte, prin diferența de spațiu să mai fie acoperite și parte din cheltuielile de construcție. Și terenul mai poate fi pus în gaj pentru o creditare pe măsură să finanțeze lucrările necesare. Da, este nevoie de efort, de implicare, control, spații de bufer, dar e posibil și e rațional.
Însă toate acestea se pot realiza doar cu condiția că există un teren aferent, cu granițele normale, cel care a fost prins în calcul la proiectarea clădirii, cu toate căile de acces, cu infrastructura necesară, teren de joacă pentru copii, dar nu cel pe perimetrul clădirii, pe care l-au ”desenat” autoritățile într-un moment de lipsă de discernământ. Pe un teren cu granițele diminuate până la dimensiunile perimetrului blocului nu se poate construi un bloc de aceleași dimensiuni, decât dacă POT (procentul de ocupare a terenului) este egal u 100%. Poate spune cineva unde există asemenea coeficienți în RLU Chișinău?
Exemplul de mai sus nu e doar o imaginație de dragul exercițiului – e o realitate care vor fi nevoiți s-o înfrunte mulți proprietari, grație uzurii masive a unui număr foarte mare de blocuri locative într-o stare avansată de degradare. Dar oamenii sunt reticenți pentru orice proiecte, încrederea proprietarilor e la pământ din cauza unor proiecte de mansardare eșuate, din cauza unor dezvoltatori hapsâni, din cauza ineficienței autorităților în aceste proiecte.
Acum autoritățile publice locale trebuie să repare greșelile pe care le-au făcut și să susțină procesul prin programe de finanțare, cel puțin a unor proiecte-pilot, unde să-și asume parte din cheltuieli, pe care locuitorii din bloc ezită să le facă. Ca să lucreze acest mecanism cineva trebuie să producă un exemplu pozitiv, să încline balanța încrederii spre succes.
Până la intrarea în vigoare a legii condominiului, autoritățile urmează să aprobe un plan de măsuri pentru punerea în aplicare a prevederilor legii, să negocieze cu Guvernul un program de susținere a reabilitării blocurilor locative, care va motiva prin elemente de grant și creditare în condiții favorabile proprietarii să-și îndeplinească obligația de întreținere a clădirilor. Starea dezastruoasă a clădirilor este rezultatul administrării defectuoase a blocurilor, de care se face responsabilă autoritatea publică locală, care tot a întins să transmită blocurile proprietarilor de drept. Și mai ales, terenurile.
Și pentru terenuri (mărimea acestora) disputa va fi una de presiune mare. Suntem pregătiți?
[1]Data aprobării legii condominiului în fondul locativ 30.03.2000, nr. 913 http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311744
Decizie a Consiliului Municipal de transmitere în arendă a unui lot de teren pentru construcție – situație controversată care continuă de ani de zile și se pare că toți sunt satisfăcuți de felul cum se gestionează terenurile în municipiu. Doar că conflictele nu se mai termină și fondul municipal de terenuri se tot subțiază, fără a aduce careva profituri nici financiare nici sociale. De ce asemenea decizii se poziționează aproape pe la limita legalității? De ce Consiliul nu utilizează alte forme de atribuire a terenurilor pentru construcții?
Întrebări, pe care și le pun mulți, mai ales când apar conflictele între locatarii în curțile cărora se transmit cu titlu arendă terenuri pentru construcții. Este straniu să fie transmis un teren pentru construcții printr-un contract de arendare care, de fapt, este prevăzut pentru terenurile agricole și utilaje agricole. Cât de corect este să fie folosită o formă nespecifică de contract pentru folosirea terenului în scopul realizării obiectivului de construcții care, în mod sigur, după expirarea termenului contractului nu va putea fi înlăturat de pe teren, fără a fi distrus? Cum vede rezolvarea problemei autoritatea locală? Se prezumă, din start, că acest teren va privatizat de arendași îndată ce vor fi începute lucrările de construcție, adică la un preț normativ, mult sub preț de piață? Acesta este scopul adevărat, să evite procesul de vânzare la licitație a terenului, ca să diminueze prețul real al terenului? Și care ar fi interesul Consiliului să aprobe astfel de decizii? Sau doar a unor consilieri? Consilierii înțeleg oare că aduc atingere interesului general, cu prejudicii substanțiale bugetului și comunității?
Cred că este nevoie de clarificări pentru a facilita unele răspunsuri la aceste întrebări, a se vedea mai jos câteva secvențe din legislație, referitor la contractele de arendă.
Mai întâii, crâmpeie din teorie:
Contractul de arendă – varietate a contractului de locațiune – este un contract prin care una dintre părți – numită arendator – transmite celeilalte părți – numită arendaș – bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată și în schimbul unui preț – numit arenda – stabilite de părți.
Contractul de arendare poartă caracteristicile regimului juridic al unui contract civil încheiat pentru satisfacerea intereselor specifice legate de exploatarea bunurilor agricole și de obținere a contraprestației echivalente acestei exploatări. În toate cazurile, pentru a fi în prezența unui contract de arendare, bunurile menționate trebuie să fie destinate exploatării (producției) agricole de către arendaș. Concluzia care se impune cu necesitate este ca dreptul de folosinta al arendașului nu este unul real, ci un simplu drept de creanta care se realizeaza prin intermediul arendatorului (locatorului), desi se exercita asupra unui lucru presupunând, deci, „contactul material cu respectivul lucru”.[1]
Ce găsim în legislație:
Codul Civilstabilește obiectul contractului de arendă – exploatarea terenurilor și a bunurilor agricole. Articolul 911(1)[2]“Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.”
Comentariile la Codul Civil[3]explică prevederile Codului în ceea ce privește contractul de arendă, punctând pe esența contractului anume în reglementarea transmiterii în scopul exploatării temporare a unui teren și bunuri agricole. Deosebirea față de contractual de locațiune (contractual de arendă fiind văzut ca o particularitate a contractelor de locațiune) constă anume în transmiterea bunului nu numai în posesiune și folosință, dar pentru exploatarea. Exploatarea presupune față de obiectul contractului a tuturor operațiunilor pentru posesie, folosire, prelucrare, îmbunătățire și altele, care sunt necesare pentru obținerea unui fruct – scopul final al acestui contract. (Fructul a se vedea comentarii pentru art. 299 Cod Civil).
Codul funciar[4]face referire la contractile de arendă doar la capitolul V Terenurile cu destinație agricolă. Doar în acest capitol se specifică condițiile de arendă și se înscriu atribuțiile specifice pentru acest tip de relații (art. 41 Arendarea terenurilor).
Legea cu privire la arendă în agricultură[5]face descifrarea a tot ce este contract de arendă în agricultură, unde, la expirarea termenului de arendă se prevede obligația arendașului de a restitui bunurile în starea care le-a primit.
Art. 127 (1) “La expirarea termenului contractului de arendă a bunurilor agricole, altele decâtterenurile, arendaşul este obligat să le restituie arendatorului în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de gradul de uzură.”
Cum e și de înțeles, alte scopuri decît posesiunea și folosința bunurilor agricole în acest act legislative nu se gășete nimic.
Superficia.Acest drept real asupra unui teren permite executarea lucrărilor de construcții. Art. 443, Cod Civil, prevede: (1) Superficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente. Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.
Asupra dreptului de superficie se aplică regulile dreptului de proprietate, este posibil stabilirea unui termen rezonabil si sunt clarificate aspectele legale privind construcțiile realizare, redevențele și alte momente specific.
Aici ar putea autoritatea să caută răspunsuri pentru situțiile în care se decide atribuire de teren, fără a apela, din diferite considerente la vânzarea acestuia.
Și autoritățile și beneficiarii ar trebui să verifice contractile de asociere în diferite societăți civile, în baza contractelor de arendă, s-ar putea și pe acest strat de relații să nu fie totul chiar perfect. Citeste mai mult
Ceva nou sub soarele municipal 🙂
Consultarea publicului în problema încălcării autorizațeiei de construire. Interesant, care e sensul consultărilor anunțate, din moment ce în dispoziția de organizare a consultărilor se menționează că construția se realizează cu abatere de la proiect, în plus – s-a demolat un monument. S-au pus într-o oală și reconstrucția cu încălcări și construcția unui obiectiv nou și un PUZ, totul într-o dispoziție scrisă într-un mod cu totul liber de orice legătură cu procedurile legale și neatinsă de condeiul juriștilor din primărie. S-au speriat iar de mandatul judecătoresc la care fac trimitere și au hotărît măcar cu popooprul să țină sfat.
Concret, care proiect de decizie dorește APL să-l supună consultărilor? Un PUZ al zonei? O decizie de atribuire a terenului pentru amplasarea obiectivului de construcție?
Sau poate dorește autoritatea să-i întrebe pe locuitorii orașului cum să procedeze în cazul încălcării condițiilor din autorizația de construire? Dar ce, nu există legislație, nu există organe de control, au adormit toți și acum orășenii vor ieși și se vor antrena în discuții despre necesitate de dezvoltare a zonei?
E cam deșănțată procedura organizată, care sigur are rolul de validare a unor decizii deja aprobate verbal prin cabinete sau prin coridoare.