Despre cum vom face orașul pentru oameni. Cu Jan Gehl.

Câteva impresii despre cartea expertului consacrat în dezvoltare spațiilor urbane – Jan Gehl „Orașe pentru oameni”.

Jan Gehl, un expert recunoscut în problemele de calitate a spațiului urban și un guru al proiectării spațiilor publice în localități urbane. Cercetările autorului în domeniul dezvoltării urbane aduc și soluțiile respective, care se cuantifică în recomandări privind acțiunile de îmbunătățire a spațiului urban, ceea ce duce și la îmbunătățirea calității vieții oamenilor. Orașul este poziționat la nivelul ochilor și a percepției umane, la o scară umană, spațiul individual fiind apropiat mai strâns de cel public, intersectându-se și colaborând, din care rezultă o sinergie foarte puternică. E util să vedem ce ne propune autorul atât pentru funcționari, pentru profesioniști, arhitecți, urbaniști, pentru societatea civilă, pentru toți care încearcă să se implice în soluționarea problemelor urbane. Pentru cei care nu sunt indiferenți, dar și pentru cei care vor citi doar din curiozitate.

Spațiul redus, bariere în calea mișcării, poluarea aerului și fonică, riscul de a fi prins în accidente, condițiile neadecvate de abitație – acestea sunt problemele tipice ale orașelor, probleme care se atestă în majoritatea orașelor lumii. Mobilitatea este compromisă în totalitate prin lipsa de securitate, mersul pe jos și cu bicicleta devenind un lux, la fel precum și funcțiile social-culturale ale orașului. Totul se compromite prin faptul că aceste probleme sunt ignorate o perioadă lungă de timp, prioritatea dezvoltării fiind pusă pe seama transportului: mașini mai multe – drumuri mai largi, spațiu pentru oameni tot mai puțin și mai puțin. Clădiri izolate, drumuri și viteză, mașini în loc de pietoni – acest tip de oraș poate și trebuie să fie transformat în oraș la o scară umană, care să-și îndeplinească funcțiile unui habitat sănătos. Oraș cu spații care asigură locuri potrivite pentru întâlnirile oamenilor, cu funcții care oferă oamenilor posibilitatea să fie în comunitate si să trăiască în senzația de casă comună ce aparține tuturor. Autorul face referire la aceste lucruri și introduce conceptul de oraș la scară umană, iar reieșind din acest deziderat și instrumentele de planificare cu stabilirea a patru obiective esențiale: oraș plin de viață, oraș securizat, oraș durabil și oraș sănătos.

Autorul punctează din experiența orașelor New York, Melbourne, Copenhaga, orașe contemporane, cu economie stabilă, cu un număr mare de populație și cu funcții diverse, dar și cu creșterea percepției de a transforma aceste orașe în spații mai umane, mai confortabile pentru abitație. În acest context se dezvoltă dorința oamenilor de a recupera spațiul de la mașini prin crearea infrastructurii pentru mersul pe jos și cu bicicleta, ceea ce va conduce la o dezvoltare durabilă și sănătoasă a societății. În aceste orașe administrațiile au înțeles că orașele trebuie să fie atractive, informale și să dispună de spații democratice unde membrii acestei societăți se întâlnesc și își trăiesc viața în comunități. Comunitatea este văzută nu doar ca consumator al serviciilor urbane, dar ca partener al dezvoltării.

Totul se percepe la nivel senzațional, emoțional, având anumite proporții, racursuri, pe care le prindem la nivelul ochilor, într-un anumit unghi, la o anumită distanță, mergând cu o anumită viteza (cca 5 km/oră – viteza mersului pe jos) – la fel e un concept introdus de autor în vizorul cercetărilor, care ne ghidează spre a crea spații potrivite simțurilor pe care le avem ca organism uman, să fie orașul adaptat necesităților acestui organism și nu invers. Idea că noi oamenii creăm orașele, după care ne formează orașele pe noi este cu atât mai actuală cu cât înțelegem că depindem foarte mult ca indivizi de cea ce creăm în jurul nostru. Deci trebuie să fim responsabili de aceste creații.

Exemplul mișcării pe jos vizavi de mișcarea în automobil ne explică cum ajungem de fapt sa nu vedem nimic din drumul pe care îl parcurgem dacă ne aflăm în mașină – cu mașina noi doar ajungem din punctul A in punctul B, nu prindem nici un tablou pe parcurs. Altfel e când mergem pe jos, sau cu bicicleta – reușim să vedem fațadele clădirilor, aleile din parcuri, terase, intrările în clădiri, care penetrează spațiul acestor clădiri și te invită să vezi ceva în vitrine. Acest exercițiu de imaginație este unul care ne convinge că viața este mai calitativă dacă coborâm din mașini, rămâne doar să organizăm spații pentru mersul pe jos, să ne creăm aceste condiții ca să beneficiem la maxim de oportunitățile unui oraș pentru oameni. Autorul oferă și strategii prin care se poate interveni pentru a schimba optica proiectării spațiilor urbane, tehnici și soluții rezultate din o muncă de cca 50 de ani în calitate de urbanist.

Cartea este țesută cu firul proporționalității, menționând cu fiecare ocazie că nu suprafețele mari și generoase ne vor asigura succesul în crearea spațiilor urbane calitative. În proiectarea acestor spații este important să mizăm pe potrivire, cuvântul cheie fiind măsura. Totul cu măsură și fără exagerare. În acest context putem să facem o paralelă cu or. Chișinău și să ne dăm seama că orașul nostru încă nu a scăpat ocazia să revitalizeze spațiile, chiar dacă s-au mai făcut rapturi de terenuri din spațiile publice există suficient loc pentru a fi pus în valoare și pentru a fi modelat /pentru oameni/.

Autorul introduce un concept pe care îl măsoară cu o grilă a /obligativității/. El împarte activitățile oamenilor în activități obligatorii (care se situează la un capăt al acestei grile) și acțiuni neobligatorii. Lista celor obligatorii (care nu depind de calitatea orașului) începe cu funcțiunile de vânzări stradale, cleaningul și întreținerea clădirilor, care continuă cu alte diverse funcții și, în final, pe celălalt capăt se află activitățile de recreație, odihnă, sport, socializare. În cazul funcțiilor neobligatorii vedem mulți oameni în piețe, pe străzi, în locuri publice, nu neapărat în mișcare, dar staționând. Pentru că în oraș putem vedea mulți oameni mergând pe străzi, dar asta nu este o caracteristică a calității, mai degrabă poate fi o lipsă de transport în zonă. Dar dacă vedem mulți oameni care stau pe străzile pietonale, în piețe, scuaruri, diferite spații publice – aceasta este cea mai evidentă caracteristică de calitate apreciată. / Un oraș bun poți să-l cunoști după numărul mare de oameni care stau pe loc/.

Impresii despre carte:

După ce o citești rămâi cu impresia că le știi pe toate, atât de simplu stau lucrurile. Și Jan Gehl le știe și noi le știm. Acum – va trebui să stăm și să înțelegem dacă știam și înainte sau le-am aflat din carte. După cum stau lucrurile în orașele noastre, mai degrabă le aflăm acum, de la autori care au grijă să le tălmăcească pentru noi, să le pună în ordine, de noi depinde dacă le și aplicăm. E o publicație utilă. Cartea este tradusa si în romana si în rusă si poate fi găsită în librării. Lectură plăcută la toți.

Surse foto – din publicațiile autorului.