Category Archives: Codul urbanismului

Posted on publicat de by svetlana

Dosarul killerilor urbanistici 2

DESPRE VERIFICATORI MAGICI ÎMPINȘI ARTIFICIAL ÎN ALTĂ JUNGLĂ A CUC

Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a pus în consultări un document întreg de modificări, din care luăm, pe rând, câte o propunere la puricat. Și doar acest fapt spune deja foarte mult despre „calitatea” Codului urbanismului și construcțiilor: abia aprobat, a și intrat într-un regim aproape permanent de „reparații”. Când un act normativ atât de important trebuie cârpit încă din primele luni de aplicare, nu mai vorbim despre ajustări fine, ci despre erori de concepție.Și, din păcate, unele dintre aceste „corectări” arată exact așa cum sunt: texte scrise de oameni care nu doar că nu înțeleg sistemul pe care îl ating, dar uneori par că nici nu-și citesc propriile norme până la capăt și nu înțeleg ei înșiși ce au scris și ce efecte produc asupra orașului. Proiectul ministerului introduce, între altele, o nouă verificare a documentației de urbanism de către „verificatori de proiecte atestați”, înainte de emiterea avizului general, și înlocuiește în altă parte termenul „expertizate” cu „verificate”. 

Partea aproape comică este că, și de data aceasta, ni se servește aceeași mantră solemnă: lupta cu construcțiile neautorizate, cu abaterile de la documentația de urbanism, cu autorizațiile emise neconform. Asta scrie negru pe alb și în nota de fundamentare: proiectul ministerului ar avea drept scop consolidarea eforturilor statului în lupta cu construcțiile executate fără autorizație sau cu încălcarea documentației de urbanism și a normativelor tehnice. Numai că, în loc să umble acolo unde într-adevăr sunt problemele — la controlul asupra actelor permisive, la disciplina în autorizare, la responsabilitatea emitenților și la sancționarea abaterilor reale — autorii intră, din nou, cu bocancii în altă junglă a Codului. Mai exact, în procedura de examinare și avizare a documentației de urbanism, unde încurcă noțiuni, dublează mecanisme și inventează filtre noi, ca și cum ar umbla prin CUC ca chiorii: cu multă hotărâre și foarte puțină orientare.

Ca să fie limpede: în logica actuală a Codului, documentația de urbanism trece prin avize sectoriale, fiecare autoritate pronunțându-se pe propriul domeniu de competență, iar apoi prin avizul general, emis pe baza expertizei documentației de urbanism. Codul definește această expertiză ca examinare multilaterală și multisectorială, inclusiv sub aspectul oportunității, eficienței și al raportării la „resursele disponibile”. Numai că acest mecanism este el însuși destul de simplist și insuficient delimitat: resurse disponibile unde, în ce buget, pentru care etapă, pentru ce orizont de timp? În bugetul municipal? În programe naționale? În investiții private? Orașul nu se dezvoltă exclusiv dintr-o singură pungă bugetară. Dar în loc să clarifice aceste neajunsuri ale expertizei existente, ministerul mai pune o cărămidă de confuzie: încă o verificare, încă un filtru, încă o ocazie de blocaj.

Și aici începe partea serioasă. „Verificatorii de proiecte” sunt gândiți, în arhitectura Codului, pentru documentația de proiect a construcțiilor, adică pentru proiecte tehnice, compartimente de proiect și cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor. Documentația de urbanism nu este un proiect de clădire. Un PUG, un PUZ sau chiar un PUD serios nu înseamnă doar niște desene și niște tabele. Înseamnă diagnoză, prognoză, politici, reglementări, mobilitate, utilități, patrimoniu, mediu, etapizare, investiții, scenarii și corelări între domenii. Cu alte cuvinte, muncă de echipă reală, făcută de specialiști din mai multe sectoare. A pretinde că, după ce toți acești oameni au lucrat și după ce autoritățile competente au emis avize, apare o categorie de „atotștiutori” care verifică documentația și închid cercul este, în cel mai bun caz, o dovadă de naivitate normativă. În cel mai rău caz, este o dovadă că cei care scriu textele nici nu înțeleg obiectul asupra căruia legiferează. 

Mai grav, ministerul nici măcar nu explică pe ce exigențe concrete ar urma să se facă această verificare. Ce verifică exact? Respectarea avizelor deja emise? Coerența internă a documentației? Conformitatea cu normele metodologice de conținut? Corelarea cu documentele superioare? Sau, eventual, gustul personal al celor puși să dea verdicte? Dacă nu definești obiectul verificării, criteriile, efectele juridice și raportul dintre această verificare, avizele sectoriale și avizul general, nu faci ordine. Faci ceață. Iar ceața legislativă este mediul preferat al arbitrariului. Tocmai de aceea, norma propusă nu simplifică și nu întărește sistemul. Îl încarcă artificial și îl face mai vulnerabil la blocaj, conflict și litigiu.

Dacă mai adaugi la asta și realitatea capacității instituționale, tabloul devine aproape grotesc. În lista oficială MIDR a verificatorilor atestați, la domeniul relevant pentru urbanism și amenajarea teritoriului apar puțin peste douăzeci de persoane valabile, aproape toate concentrate în Chișinău. (midr.gov.md) Asta înseamnă că ministerul se pregătește să inventeze o etapă nouă de verificare pentru documentațiile de urbanism fără să aibă nici măcar o bază profesională suficientă pentru a o face funcțională la scară națională. Iar de aici începe să se simtă și altceva: impresia neplăcută că unii dintre verificatorii „elitiști” fac lobby pentru o felie de plăcintă mai mare decât încape în gură. Pentru că atunci când piața reală de specialiști este atât de îngustă, iar norma vine să împingă spre ea un volum național de documentații, e greu să nu te întrebi dacă avem de-a face cu o necesitate reală a sistemului sau cu dorința unora de a-și rezerva prin lege o poziție privilegiată pe un segment care nu poate susține, nici numeric, nici profesional, asemenea ambiții.

Problema de fond rămâne aceeași: ministerul spune că vrea să curețe construcțiile neautorizate și încălcările la emiterea autorizațiilor, dar, în loc să lucreze precis pe zona bolnavă, lovește haotic în alte articulații ale Codului. Asta nu mai e chirurgie normativă. E mers cu sabia printr-un mecanism deja fragil. Iar când lovești fără să știi exact ce atingi, nu repari sistemul, ci îl strici mai rău. Exact asta se întâmplă acum: în loc să se corecteze neconcordanțele reale ale CUC, se mai adaugă un strat de ambiguitate peste o procedură deja discutabilă.

Și totuși, să fim generoși. Atotștiutorii/new-urbaniștii care se bagă cu scrisul normelor pot învăța. Au, fără îndoială, capacități. Pot chiar ajunge, peste ani, să scrie texte bune, coerente și utile. Dar pentru asta există o ordine firească a lucrurilor: mai întâi înveți, apoi scrii. Mai întâi înțelegi cum funcționează planificarea urbană, ce înseamnă un PUG, ce este o expertiză multisectorială, ce poate și ce nu poate face un verificator de proiect, cum lucrează autoritățile avizatoare și unde se termină competența fiecăreia. Și abia după aceea te apuci să rescrii reguli. Până atunci, cea mai sănătoasă soluție ar fi colaborarea reală cu instituțiile și autoritățile care au experiență, practică și capacitatea de a clarifica și modela aceste proceduri. Nu poți scrie norme bune împotriva celor care țin sistemul în viață. Și nu poți combate abuzurile prin deteriorarea sistemului care ar trebui, tocmai, să le prevină.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Dosarul killerilor urbanistici 1

Codul urbanismului și construcțiilor, în forma în care a fost aprobat, nu este doar imperfect — este un document cu probleme structurale serioase, incoerențe interne și lacune care afectează direct modul în care se dezvoltă orașele noastre. Despre această calitate extrem de slabă am vorbit încă înainte de adoptare, în mai multe analize publice, pe care le găsiți pe această pagină sub denumirea de „Codul urbanismului – între necesitate și modă”.

Din păcate, în loc ca aceste probleme să fie corectate profesionist, modificările propuse acum riscă să le agraveze și mai mult. De aceea, încep această serie — „Dosarul killerilor urbanistici” — în care voi explica, pe înțelesul tuturor, cum anumite intervenții legislative nu doar că nu rezolvă problemele existente, dar distrug mecanismele de bază ale planificării teritoriale.

CUM DISTRUG KILLERII URBANISTICI ORAȘUL PRINTR-O FRAZĂ ÎN LEGE

Ministerul a publicat recent anunțul de inițiere a consultărilor publice pentru modificările la Codul urbanismului și construcțiilor — Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative (consolidarea cadrullui normativ in domeniul urbanismului și construcțiilor) document disponibil aici:
👉 https://particip.gov.md/ro/document/stages/*/16174

Platforma particip.gov.md este mecanismul oficial prin care cetățenii și profesioniștii pot interveni în procesul legislativ și formula poziții asupra proiectelor de acte normative.

Tocmai de aceea, aceste modificări trebuie analizate serios. Pentru că, în forma propusă, ele riscă să producă exact opusul a ceea ce declară. Desigur, există și riscul, că propunerile nu vor conveni autorilor și nu le va lua nimceni in seamă. Cel puțin, va rămâne in istorie, pentru cei, care vor veni după new-urbaniști să corectreze lucrurile.

CUC – modificări propuse: când „reparăm” legea, dar stricăm sistemul

Continuăm seria de explicații pe modificările propuse de Guvern la Codul urbanismului și construcțiilor.

Astăzi – una dintre cele mai problematice intervenții:
interdicția de a modifica „reglementările urbanistice” prin actualizarea documentației.

Asta este modificarea: În articolul 46:  3.1. alineatul (1) cuvintele „însă fără schimbarea conceptului initial” se completează cu cuvintele ”precum și fără schimbarea reglementărilor urbanistice”

 Cum funcționează sistemul, în mod normal (și corect)

Urbanismul NU este rigid. Orașele nu sunt statice. Orașele sunt sisteme complexe, în care se intersectează interese, posibilități, constrângeri și nevoi diverse, iar încercarea de a le controla prin interdicții simpliste nu face decât să distrugă echilibrul fragil al dezvoltării urbane.

Avem în legislație o ierarhie clară:

  • PUG + RLU → stabilesc regulile generale (zone, indicatori, funcțiuni)
  • PUZ → permite ajustări la nivel de zonă, în baza:
    • Studiilor
    • calculelor
    • consultărilor publice
    • avizelor
    • deciziei consiliului local

Cu alte cuvinte, PUZ este mecanismul legal prin care orașul se adaptează intereselor, posibilităților, constrângerilor și nevoilor diverse. Nu aștepți 20 de ani să modifici PUG-ul ca să rezolvi o problemă punctuală. De menționat, nu toate orașele lumii sunt blocate în logica unui PUG rigid. În multe cazuri, inclusiv la New York, dezvoltarea este ghidată prin strategii urbane și intervenții zonale flexibile, adaptate continuu la realitate — nu prin documente generale care se actualizează o dată la decenii.

Procedura actuală legală (pe scurt)

Dacă există necesitatea de a modifica reglementările într-o zonă:

  • Se inițiază PUZ prin Dispoziția primarului (în două etape. Mai întâi – studiu de justificare, cu toate procedurile și după care – PUZul propriu-zis),
  • Se fac studii și fundamentări,
  • Se obțin avize (mediu, sănătate, patrimoniu etc.),
  • Se fac consultări publice,
  • Se obține avizul general de la ministerul de specialitate (care este unul cu ceințe abuzive, dar la Chișinău și asta se îndeplinește),
  • Se aprobă în Consiliul local,

După aprobare: se pot modifica codul zonei (În Decizia de aprobare a PUZ se prevede în mod expres modificarea RLU pentru zona concretă), indicatorii urbanistici (POT, CUT, înălțime etc.), funcțiunea terenului.

  • ASTA NU ESTE ABUZ.
  • ASTA ESTE PLANIFICARE URBANĂ.

Ce propune Ministerul acum

Se introduce interdicția: Se pot elabora PUZuri, dar „fără schimbarea reglementărilor urbanistice” Tradus simplu:

poți face PUZ, dar NU poți schimba nimic important prin el, rezultatul final fiind:

  • nu mai poți modifica înălțimea,
  • nu mai poți schimba funcțiunea,
  • nu mai poți ajusta densitatea,
  • nu mai poți corecta greșeli din PUG.

PRACTIC PUZ DEVINE UN DESEN FĂRĂ VALOARE JURIDICĂ.

Problema nu e doar tehnică. Este mult mai gravă.

Această modificare NU vine dintr-o înțelegere a urbanismului. Ea vine din:

  • frici,
  • conflicte instituționale,
  • dorința de a bloca procese,
  • Inclusiv din acea „luptă” permanentă cu Primăria Chișinău, unde scopul a devenit:
    să nu meargă niciun proiect. Când reglementezi din frustrare, distrugi sistemul, asta n-o înțeleg autorii modificărilor. În încercarea de a opri unele abuzuri punctuale se întroduce o interdicție generală. În rezultat nu se opresc abuzurile, se oprește TOT.

Ce se va întâmpla în realitate

✔ orașele vor fi blocate,
✔ investițiile vor fi blocate,
✔ problemele existente NU vor putea fi corectate,
✔ presiunile vor migra în „zone gri” și litigii,

Și cel mai grav – se distruge mecanismul legal de planificare urbană.

În ceea ce privește „calitatea” acestor modificări, este greu să nu observi stilul new-urbaniștilor de a reduce totul la un război cu arhitecții orașului și de a produce norme impregnate de un nihilism care întrece orice măsură. Ce au generat, de data asta:

  • se propun norme fără înțelegerea funcției lor,
  • se introduc interdicții fără analiză de impact,
  • se creează contradicții chiar în interiorul Codului.

Rezultatul este previzibil – echipe întregi vor munci ani de zile ca să repare aceste „corecții”.

In Concluzie, această modificare:

  • nu rezolvă problema abuzurilor,
  • nu îmbunătățește controlul,
  • nu aduce claritate,

În schimb blochează dezvoltarea și distorsionează esența planificării teritoriale.

Urbanismul nu este despre interdicții totale.
Este despre reguli + flexibilitate controlată.

Când elimini flexibilitatea, nu faci ordine. Distrugi sistemul.

Cei care trec astăzi cu tancul peste urbanism și peste sistemul de calitate în construcții sunt, desigur, foarte plini de elan, de certitudini și de reflexul sănătos de a repara totul dintr-o singură lovitură de condei. Vor învăța, fără îndoială. Vor crește profesional. Poate peste câteva zeci de ani vor ajunge chiar să scrie norme bune, să înțeleagă ce scriu și, mai ales, să priceapă ce efecte produc aceste texte asupra vieții reale a orașului. Până atunci, poate le-ar fi util să apeleze și la experiența practică a Primăriei Chișinău, care lucrează zi de zi exact cu consecințele acestor norme și care ar putea să le modeleze, la modul cel mai concret, înțelegerea asupra a ceea ce scriu. Până una-alta însă, nu ei vor plăti prețul experimentelor lor normative, ci orașul. Iar abuzurile, oricât de reale ar fi, nu se combat prin demolarea regulilor, ci printr-un sistem mai bun, mai coerent și mai competent.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

SCHIMBARE DE ACCENTE LA AUTORIZARE

întârzierea actualizării sistemului automatizat de emitere a actelor permisive nu poate produce efecte juridice.

Adoptarea Codului urbanismului și construcțiilor nr. 434/2023 a adus o schimbare aparent simplă, dar cu efecte juridice importante: modul de semnare a autorizațiilor de construire și desființare. Dacă anterior, în baza Legii nr. 163/2010, autorizația purta trei semnături – a primarului, a arhitectului-șef și a secretarului – noul Cod simplifică această formulă și stabilește explicit că actul este semnat exclusiv de emitent, adică de primar sau, după caz, de viceprimar. Această schimbare este reflectată inclusiv în formularele-tip din anexa nr. 6, care prevăd o singură semnătură., și se aplică de la data intrării în vigoare a Codului, respectiv 30 ianuarie 2025.

Dincolo de aspectul formal, modificarea are o semnificație juridică clară: ea elimină ambiguitatea care exista anterior în privința responsabilității. În vechiul sistem, deși primarul era emitentul, prezența celorlalte semnături crea, în practică, impresia unei responsabilități distribuite. Nu de puține ori, acest lucru era invocat pentru a dilua răspunderea sau pentru a sugera că decizia ar fi fost una colectivă. Codul vine și corectează această percepție: autorizația de construire este un act administrativ emis de o autoritate determinată, iar această autoritate își asumă integral conținutul și legalitatea actului.

Asta înseamnă și o repoziționare importantă a rolurilor instituționale. Arhitectul-șef nu mai poate fi perceput ca „decidentul suprem” al procesului de autorizare, rol care, în practică, i-a fost adesea atribuit. El rămâne un specialist-cheie, cu atribuții esențiale în analiza și pregătirea documentației, dar nu este și nu a fost emitentul actului administrativ. Noul Cod face această delimitare mai clară ca niciodată.

Asta nu înseamnă însă că rolul specialiștilor din cadrul autorității publice dispare. Direcțiile de profil, arhitectul-șef, secretarul și ceilalți funcționari implicați continuă să participe la procesul de elaborare, verificare și avizare internă a documentației. Diferența este că această contribuție rămâne în planul procedurii administrative interne și nu mai este transpusă formal prin semnături pe actul final. Cu alte cuvinte, responsabilitatea lor există, dar este una specifică funcției și atribuțiilor exercitate, nu una de emitere a actului administrativ.

În același timp, eliminarea semnăturilor suplimentare ridică și o problemă de echilibru instituțional. Dacă, pe de o parte, se câștigă în claritate și în trasabilitatea responsabilității, pe de altă parte dispare un filtru formal vizibil, care, chiar dacă nu avea întotdeauna valoare juridică decisivă, funcționa ca un mecanism de control intern. Riscul nu este atât juridic, cât administrativ: în lipsa unor proceduri interne solide, există tentația de a transforma această simplificare într-o concentrare excesivă a deciziei, fără contraponderi reale în proces.

Această realitate duce inevitabil la o altă concluzie, mai puțin confortabilă, dar necesară: calitatea profesională a emitentului devine esențială. Dacă responsabilitatea este concentrată în semnătura primarului sau a viceprimarului, atunci este firesc ca persoanele care ocupă aceste funcții să aibă nu doar competențe administrative, ci și o înțelegere reală a domeniului urbanismului și construcțiilor. Nu este o cerință formală impusă de lege, dar este o necesitate practică.

Tocmai de aceea, într-un sistem în care decizia este concentrată, ar fi nu doar oportun, ci logic, ca funcțiile de primar și viceprimar cu atribuții în domeniu să fie ocupate de persoane cu studii sau experiență relevantă în urbanism, arhitectură sau domenii conexe. Nu pentru a substitui specialiștii, ci pentru a înțelege pe deplin ce se asumă prin semnătură. Rămâne întrebarea, cât de posibil este.

Este esențial de înțeles că reforma nu a eliminat controlul, ci l-a mutat acolo unde îi este locul. VERIFICAREA CONFORMITĂȚII SOLUȚIILOR DE PROIECT NU APARȚINE AUTORITĂȚII EMITENTE ÎN MOD DIRECT, CI PROIECTANTULUI ȘI V ERIFICATORULUI DE PROIECT, CARE SEMNEAZĂ DOCUMENTAȚIA ȘI ÎȘI ASUMĂ RESPECTAREA NORMELOR URBANISTICE ȘI TEHNICE. Autoritatea, la rândul ei, verifică încadrarea în documentația de urbanism și LEGALITATEA PROCEDURII, fără a putea substitui competențele tehnice ale specialiștilor atestați. Controlul ulterior este exercitat de instituțiile abilitate și, în ultimă instanță, de judecată.

În acest context, ideea că eliminarea semnăturilor arhitectului-șef și secretarului ar diminua responsabilitatea este eronată. Dimpotrivă, responsabilitatea devine mai clară și mai directă. Emitentul nu mai poate invoca caracterul „colectiv” al deciziei, iar ceilalți participanți nu pot fi transformați artificial în co-emitenți doar pentru că au contribuit la pregătirea actului.

Prin urmare, noua reglementare nu simplifică doar forma, ci și logica juridică a emiterii autorizațiilor: un singur emitent, o responsabilitate clară, un proces intern distinct și o delimitare mai corectă între rolul administrației și cel al profesioniștilor din domeniul construcțiilor. În măsura în care aceste principii sunt înțelese și aplicate corect, ele pot reduce conflictele și interpretările abuzive. În măsura în care sunt ignorate, riscul nu este al legii, ci al practicii.

Se impune o clarificare importantă în contextul aplicării prevederilor Codul urbanismului și construcțiilor privind emiterea autorizațiilor de construire și desființare, în raport cu funcționalitățile actuale ale sistemului informațional SEA GEAP. Deși, la nivel tehnic, în formularele generate de sistemul SEA GEAP se regăsește în continuare structura anterioară a autorizației, care prevede aplicarea a trei semnături (emitent, arhitect-șef și secretar), această configurație nu mai reflectă cadrul legal în vigoare.

În conformitate cu reglementările actuale ale Codului urbanismului și construcțiilor, autorizația este un act administrativ individual emis și semnat exclusiv de emitent – respectiv primarul sau viceprimarul, după caz. Această semnătură reprezintă unica manifestare de voință juridică a autorității publice și atrage întreaga responsabilitate pentru legalitatea și temeinicia actului emis. În aceste condiții, semnăturile arhitectului-șef și ale secretarului, chiar dacă sunt prevăzute în formatul tehnic al documentului generat de sistem, nu mai au valoare de semnătură a emitentului, ci urmează a fi interpretate exclusiv ca forme de avizare internă sau contrasemnare tehnică/administrativă. Acestea reflectă participarea funcțională în procesul de examinare și pregătire a documentului, fără a transfera sau fragmenta responsabilitatea juridică asupra actului.

Prin urmare, existența acestor semnături în formatul autorizației nu poate fi interpretată ca o revenire la regimul anterior de semnare colegială și nici ca o distribuire a răspunderii între mai mulți funcționari. Responsabilitatea rămâne indivizibilă și aparține exclusiv emitentului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Această interpretare este esențială inclusiv pentru organele de control și instanțele de judecată, în vederea unei aplicări corecte și unitare a cadrului normativ, evitându-se confuziile generate de necorelarea temporară dintre soluțiile tehnice ale sistemului informațional și normele juridice aplicabile.

Autoritatea centrală de specialitate ar fi trebuit să aibă responsabilitate să facă ajustări în sistem, pentru ca autoritățile publice locale să fie puși în situația de a explica în permanență de ce se folosesc formulare neconforme. A trecut mai mult de un an! Cât timp trebuie pentru a face o modificare atât de simplă?

În final, poate cea mai importantă lecție a acestei reforme este una simplă, dar ignorată prea des: urbanismul nu este un domeniu în care se poate opera doar cu percepții politice sau opinii superficiale. Este un domeniu tehnic, reglementat, care cere cunoaștere și responsabilitate. De aceea, dacă responsabilitatea deciziei ajunge în mod direct la nivelul factorului politic, atunci este firesc ca și politicienii să se profesionalizeze în acest domeniu. Nu formal, nu declarativ, ci real – prin instruire, studiu și înțelegerea mecanismelor urbanistice. Pentru că, în final, nu semnătura în sine este problema, ci dacă cel care o aplică înțelege cu adevărat ce semnează.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Amnistie cu preț ascuns: proprietarii declară, statul se spală pe mâini.

Efectele CUC. Amnistia construcțiilor neautorizate: o soluție promisă, un impas creat. De ce procedura prevăzută de art. 387 CUC este vicioasă.

Începem cu faptul, că primăria Chișinău se conformează prevederilor noului Cod al urbanismului și al construcțiilor (CUC) și emite, la solicitare, certificatele de constatare pentru construcțiile executate fără acte permisive, așa cum cere legea.
Pentru mulți proprietari, această posibilitate pare a fi în sfârșit răspunsul la o problemă care îi urmărește de ani de zile: imposibilitatea de a înregistra în cadastru casele sau anexele ridicate fără autorizație.

Prin acest mecanism, primăria poate emite actul constatator, iar proprietarul poate depune documentele la cadastru pentru înregistrarea imobilului.
Dar aici se termină partea realistă a procedurii și începe ficțiunea juridică.

O procedură care rezolvă doar aparențe

Articolul 387 din CUC a fost anunțat ca o formă de amnistiere a construcțiilor neautorizate. În realitate, procedura nu legalizează deplin clădirea, ci doar permite înscrierea dreptului în Registrul bunurilor imobile, însoțit de o mențiune care marchează caracterul neautorizat al construcției.

Astfel, statul oferă aparent soluția problemei, dar nu soluția reală.
Problema de fond — conformitatea tehnică și urbanistică — rămâne nerezolvată.

Asumarea pe proprie răspundere: o obligație imposibilă

Nucleul problemei se găsește în art. 387 alin. (4) lit. a), care obligă proprietarul să declare pe propria răspundere că imobilul corespunde „cerințelor fundamentale aplicabile construcțiilor prevăzute de actele normative”.

Formularea pare inofensivă, dar în realitate presupune că proprietarul își asumă răspunderea pentru:

  • siguranța structurală,
  • rezistența la seism,
  • securitatea la incendiu,
  • igiena și sănătatea utilizatorilor,
  • protecția mediului,
  • eficiența energetică,
  • accesibilitatea și utilizarea în siguranță.

Adică tot ceea ce în mod normal verifică statul printr-o serie de autorizații, expertize și controale specializate.

Cum poate un proprietar obișnuit să știe dacă fundația casei îndeplinește parametrii normativi sau dacă scara de acces respectă standardele de evacuare la incendiu?
Este o întrebare la care nici profesioniștii nu pot răspunde fără instrumente și competențe multidisciplinare.

Nici experții nu pot verifica tot

Mai degrabă nici nu există experți tehnici cu atestare simultană pentru toate cele șapte categorii de cerințe fundamentale.
În practică, verificarea completă ar necesita:

  • structurist,
  • expert în instalații și securitate la incendiu,
  • specialist în eficiență energetică,
  • expert în igienă și microclimat interior,
  • specialist în accesibilitate,
  • inginer de mediu.

Cu alte cuvinte, ceea ce legiuitorul cere să fie declarat într-un simplu formular este, de fapt, munca unei echipe complexe de profesioniști, inaccesibilă financiar și logistic proprietarului de rând.

De menționat, că chiar și în proiectele care se prezintă pentru autorizare, pentru casele de locuit cu 1-2 nivele, verificările sunt obligatorii doar pentru exigența rezistență și stabilitate, celelalte cerințe fundamentale rămânând în responsabilitatea proiectantului, cu echipa de specialiști atestați.

O responsabilitate disproporționată, transferată artificial către cetățean

Procedura impune proprietarului o sarcină pe care nu o poate nici înțelege, nici controla, dar pentru care își asumă formal responsabilitatea juridică.
Statul promite o soluție, dar în același timp își transferă toată răspunderea către solicitant:
„Îți permitem să înregistrezi, dar semnezi că e totul în regulă, chiar dacă nu înțelegi ce semnezi.”

Această abordare nu contribuie nici la siguranța publică, nici la ordinea urbanistică.
Contribuie doar la crearea unei aparențe că problema construcțiilor neautorizate a fost „gestionată”. Și se poate include în circuitul obiectelor impozitate. Doar asta i-a interest, să mai stângă ceva resurse la buget, celelalte probleme fiind ignorate total.

Un activ care devine povară

Chiar și după obținerea înregistrării în cadastru, construcția primește o mențiune obligatorie privind proveniența neautorizată. Această marcă:

  • limitează capacitatea de tranzacționare,
  • reduce valoarea economică,
  • restricționează posibilitatea de creditare sau gaj,
  • transformă proprietatea într-un activ depreciat.

În loc să fie integrată în circuitul economic, clădirea devine o proprietate cu risc, un fel de „bun tolerat”, nu un bun legitim.

O amnistie doar în teorie

Privită în ansamblu, procedura prevăzută la art. 387 CUC este una vicioasă:

  1. cere imposibilul de la proprietari;
  2. presupune competențe pe care nici piața profesională nu le oferă;
  3. nu conferă statut legal deplin construcției;
  4. creează consecințe economice negative;
  5. și nu soluționează problema fondului construit informal.

Este o amnistie în sens declarativ, dar nu în sens practic.

Concluzie: o reformă care necesită reformă

Primăriile fac ceea ce le cere legea: emit certificatele, examinează dosarele, procesează cererile.
Dar mecanismul în sine rămâne slab, incoerent și ineficient. Ca și multe alte articole din acest CUC cu năbădăi.

Dacă statul își propune cu adevărat să soluționeze problema construcțiilor neautorizate, are nevoie de:

  • un mecanism de regularizare tehnică reală, accesibil și aplicabil;
  • proceduri diferențiate pe tipuri de clădiri și riscuri;
  • expertize simplificate, standardizate;
  • și o abordare care să nu transforme proprietarul în responsabil universal pentru ceea ce nu poate controla.

Până atunci, art. 387 rămâne o iluzie juridică: o promisiune de legalizare care, în realitate, creează un nou impas. Dacă politicienii care se apucă să facă norm ear mai face și scoală și ar apela la practicieni, sigur lucrurile ar merge mai bine.

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Codul urbanismului – între necesitate și modă 10

O scurtă analiză a celor discutate referitor la imposibilitatea persoanelor fizice să-și construiască singur case.

După intrarea în vigoare a Codului Urbanismului și Construcțiilor, aceasta este prima discuție aprinsă despre surprizele documentului, care tot vor curge gârlă, grație adoptării unui document scris la repezeală și adoptat cu voturile la hurtă a deputaților. Așa se întâmplă, când cei cu câteva coridoare în educație se apucă să scrie norme și să se afle accidental la butoanele puterii, cu pâinea și cuțitul în mână.

Da, exact asta s-a întâmplat – un ditamai membru de partid, care a făcut tam-tam prin CMC Chișinău, închipuindu-și că are suficient discernământ să pună restricții și să pună bariere la orice brumă de dezvoltare în oraș, da, acest parvenit a ajuns în Parlament să-și continue vendeta de om bătut de soartă, că nu are suficientă influență asupra dezvoltatorilor. În viziunea lui, tot ce mișcă, ar trebui să fie coordonat de el personal, sau de „stavlenicii„ lui din diferite autorități, care să mai și organizeze debandade de răfuieli cu oamenii pe care nu-i are la inimă. Cum s-a întâmplat, că într-un partid așa de influent cum este partidul de guvernământ, s-a ajuns să-l lase să-și facă mendrele și să-și bată joc de oameni și de domenii întregi, doar ei știu. Dar s-a întâmplat. Încă neintrat în vigoare deja s-au făcut modificări la CUC, pentru că cele două articole care au intrat mai devreme în vigoare s-au dovedit a fi inaplicabile. Două! Din 390! Și deja sunt efectuate câteva runde de modificări, ca scopurile puse în aceste norme să poată fi atinse.

Acum, ce ne explică dl Bilețchi, pentru că dlui a ridicat problema, referitor la art. 165 din CUC Dreptul de a executa lucrări de construcții, afirmațiile, precum că nu mai are dreptul nicio persoană fizică să-și construiască singur măcar un coteț în grădina proprie, sunt adevărate. Trist, dar asta a aprobat Parlamentul, din bagheta fermecată a new-urbanistului certat cu logica. Acum, că este sau nu influențat de careva motivații pecuniare… cred că e mai mult prostie și incompetență.

Așa sună norma: ”Lucrările de construcții indicate la art. 2 alin. (2) pot fi executate de persoanele juridice înregistrate în Registrul de stat în domeniul construcțiilor conform prevederilor prezentului cod, ce dispun de responsabili tehnici de execuția lucrărilor de construcții care dețin calificare de inginer în construcții și sunt atestați conform prevederilor prezentului cod”.

Și lucrările de construcții indicate la art. n1 alin. (2) sunt următoarele: ” construcțiilor și instalațiilor aferente acestora, indiferent de tipul de proprietate sau destinație; la execuția lucrărilor de construcții la construcțiile noi, a lucrărilor de reparații capitale, a lucrărilor de renovare majoră, în sensul Legii nr. 282/2023 privind performanța energetică a clădirilor, și a lucrărilor de reconstrucție la construcțiile existente; la execuția lucrărilor de reparații, de consolidare, de conservare, de restaurare, de reabilitare la construcțiile cu statut de monument”. Deci – totul, indiferent de tipul de proprietate sau destinație.

De remarcat, că nu a existat așa condiție până acum în legislație. Norma veche referitor la cine are dreptul să execute lucrări de construcție era mai democratică. Legea 721 privind calitatea în construcții, în art. 24 spune următoarele: „Executanţii lucrărilor de construcții sunt persoane FIZICE sau juridice care şi răspund de îndeplinirea următoarelor obligații principale referitoare la calitatea construcțiilor:

  1. a) executarea lucrărilor de construcții numai pe baza autorizației obținute pentru fiecare obiect separat. b), c),…”

În legea 721 legiuitorul a încadrat responsabilitatea executanților de lucrări de construcții în sistemul de calitate în construcții, care a stabilit un sistem, în care elementele acestuia să asigure un nivel de calitate optim pentru construcții și să facă ca construcțiile realizate să fie stabile, sigure și confortabile. În unul din pilonii acestui sistem, care se referă la executanții lucrărilor de construcții era stabilit cert, că pot fi executate lucrări de construcții și de persoane fizice, asta pentru că este absolut clar, că în Moldova se realizează construcții în regie proprie, și acest proces este foarte complicat să fie oprit (și nici nu este necesar). Dar într-un sistem importante sunt toate elementele, care sunt setate în așa mod, ca fiecare din executanți să-și asume, prin anumite mecanisme, responsabilitatea pentru lucrările executate. Cine a studiat legislația privind calitatea în construcții, înțelege despre ce e vorba. La fel, art. 24 din legea 721 au fost punctate și condițiile în care executanții execută lucrări de construcții, una din care este (a) autorizarea fiecărui șantier prin proceduri stabilite de legislație. Și pentru această prevedere, de a obține de la autoritatea locală certificat de urbanism și autorizație de construcție, casele de locuit până la 150 metri pătrați în localitățile rurale erau exceptate. Nimic nou sub soare. Fix asta a ajuns și în CUC, la art. 150.

Asta a descoperit Grădinaru, că iaca, în articolul 150 Lucrările de construcții care pot fi executate fără certificat de urbanism pentru proiectare și fără autorizați e de construire, este excepție, și, deci, pot fi realizate lucrări și de către persoane fizice. Nimic mai fals! Omul explică o normă, făcând trimitere la altă normă, fără să înțeleagă sensul articolelor din codul, la care este autor. Și ca s-o facă pe șeful, se dă cu indicațiile pentru minister, ca ministerul să-i corecteze inepțiile pe care le-a strecurat el în CUC.

Da, ministerul o va face în regim de urgență, pentru că această normă toxică din document nu poate rămâne în forma în care a fost aprobată. Și alte norme, la fel vor fi revizuite, e doar nevoie de timp ca documentul să înceapă să fie citit de cei, pe care îi afectează și vor apărea bombele urât mirositoare la suprafață, una câte una. Și ministerul va fi nevoit să facă aceste propuneri de rectificări într-una. Pentru că documentul este ciuruit de prevederi incoerente, pe alocuri cu cerințe exagerate și inutile, cu norme care nu sunt armonizate nici în interiorul documentului și nici cu normele din legislația conexă.

Sigur era mai bine dacă se asculta de îndemnul de efectuare a unei expertize calificate a documentului și asigurarea scrierii pe etape a documentului, similar procesului care are loc în Romania, unde și legislația are similitudini cu cea din Moldova și echipele de specialiști implicate în proces sunt mult mai dotate decât avem noi. Dar s-a mers pe varianta, că Grădinaru și Co știe mai bine. Asta e. Ce s-a dorit și ce s-a obținut?…

Dacă în câteva cuvinte, s-a tocat un proiect cu finanțare mare, cu experți, s-a examinat cu lupa experiența Franței, s-a mai copiat câte ceva de la alții, în procesul copierii s-a introdus colorit local, care a stricat sensul celor copiate, s-au băgat în cod toate documentele la hurtă, și așa s-a încununat munca de codificare a legislației în construcții și urbanism. Prea mult ranchiună a incompetenților aflați la butoane e un lucru extrem de toxic. 

Și ca un îndemn pentru cei care se apucă să scrie norme. Statul nu are menirea să stabilească legi, care să-i facă pe oameni dependenți de coordonări, avizări și alte chicherițe procedurale. Statul, prin legislație stabilește mecanisme, care să asigure un nivel ridicat de calitate a construcțiilor în care trăim, muncim și ne petrecem timpul, ca acest mediu să fie inofensiv, stabil și sigur. Atât! Nu – norme cu proceduri interminabile și sofisticate de dragul procedurilor, nu – reglementări exagerate pentru cetățeni și nici pentru autorități locale, nu – interdicții fără a oferi soluții clare și viabile.

Codul urbanismului și a construcțiilor

https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=141533&lang=ro

Postarea dlui Belețchi:

https://www.youtube.com/watch?v=qIqAboovgoM

Unul din articole la temă:

https://www.jurnal.md/ro/news/b545bd3980dc2849/cetatenii-nu-sunt-obligati-sa-apeleze-la-serviciile-companiilor-de-constructii-atunci-cand-doresc-sa-ridice-o-casa.html?fbclid=IwY2xjawIPPRpleHRuA2FlbQIxMQABHU95B0aSRaiX2MG5vBRKmI3hPngEavZ8top5ZPv29cuKzHPyPdIONwlZoQ_aem_0iG6L_mW1EzlyJJC5RFRnw

Și încă un articol:

https://stiri.md/article/social/nu-vom-mai-putea-construi-singuri-case-reactia-midr-la-noile-modificari/

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Codul urbanismului – între necesitate și modă – 9

“…Modificarea planului urbanistic general prin intermediul planului urbanistic zonal, se realizează pentru zona căreia i se adresează respectivul plan urbanistic zonal, în vederea stabilirii unor reglementări noi cu privire la: regimul intravilan/ extravilan, regimul de construire, funcțiunile zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, materiale admise, condiții de amenajare…”

https://oar.archi/stiri/codul-amenajarii-teritoriului-constructiilor-si-urbanismului-a-fost-lansat-in-dezbatere-publica/?fbclid=IwAR1xZj7cQ3DfmTw-GpyMhK6-d3kcoCFT4rrBGeHuEakVeo5gX_GX8jkQjKU

E unul din cele 567 articole din proiectul CODULUI AMENAJĂRII TERITORIULUI, URBANISMULUI ȘI CONSTRUCȚIILOR. E bine să fie citit de cei, care incearcă cu înverșunare sa facă politică de partid pe seama acestui domeniu complex, dar fără a înțelege esența lucrurilor. Superficialitatea cu care unii se apucă să facă legi, precum și agresivitatea, tupeul, cu care își condimentează ieșirile publice ar trebui să dispară odată cu obținerea de cunoștințe. Se poate, totul se învață. E nevoie doar de perseverență și efort intelectual în loc de umblatul cu steagurile.

Avem cu toții ce învăța din proiectul de document publicat spre consultări în Romania. De la noțiuni, atribuții, responsabilități în domeniu, prevederi și reguli de planificare, reguli de protecție a patrimoniului, procedee de lucru, autorizări, avizări, criterii de performanțe ale construcțiilor, până la elemente de contencios administrativ specific amenajării teritoriului, urbanismului și procesului de autorizare. Totul într-un document, care să aducă claritate tuturor celor implicați în proces.

Un document foarte util și pentru noi. În special – celor, care își asumă calitatea de autori ai unui cod similar la noi, în Moldova. Dacă îl studiază, sigur vor înțelege cât de handicapat este proiectul care a tot fost promovat cu atâta insistență, dar fără a-și da seama la ce dezordine va fi creată după aprobarea acestuia.

Și o sugestie aparte guvernanților: Sigur se poate cere permisiune de la colegii din Romania să fie copiat textul documentului și, prin grija autoirlor, să fie adaptat pentru Moldova. Se pot găsi resurse pentru experții romăni și sigur va fi mai puțin costisitor decât efortul de corectare a efectelor scrierii unor legi proaste.

Expunere-de-motive_CATUC_aprilie-2022

CATUC_consultare-publica_aprilie-2022

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Codul Urbanismului – între necesitate și modă – 8

Încă o postare referitor la discuțiile organizate de parlamentari, care încearcă să promoveze pentru aprobare Codului Urbanismului și a Construcțiilor. Un document total nepregătit, care ar trebui revizuit și elaborat cu echipe de specialiști, care știu să scrie proiecte de legi și mai cunosc și domeniie vizate.

Ciudățeniile cu presiunea pe aprobarea Codului continuă, nu e clar de ce se insistă pe aprobarea acestuia, cu atât mai mult, că cei care îl promovează sunt foarte departe de a înțelege complexitatea unui document de asemenea anvergură. Dar totuși, considerăm că explicațiile noaste pot contribui la luarea unei decizii corecte, ca să nu se încâlcească lucrurile și mai tare.

Direcția Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare cu suportul „Fundației Centrul pentru Dezvoltarea a Chișinăului” a prezentat Parlamentului concluziile asupra documentului aprobat în prima lectură și a situației de proceduri legale cu acest document, precum și unele propuneri pe textul documentului. Propunerile în orice caz rămân a fi valabile, inclusiv dacă documentul va fi întors la revizuire, acestea pot fi utilizate în procesul de modificare a legislației, grație necesității soluționării problemelor punctate.

Anexă – Raportul pe analiza tehnico-juridică efectuată de „Fundația Centrul pentru Dezvoltarea a Chișinăului”

Analiza tehnico juridica CUC

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Graba strică treaba sau – urbanism la plezneală.

Discuțiile privind modificarea legislației în urbanism – totul în numele interesului public, a luptei cu „mafia imobiliară” și a corupției. Cel puțin, așa se anunță de către promotorii acestor modificări, care sunt absolut siguri că, aburcați pe liste de partid, s-au și calificat în experți-urbaniști. Dar de fapt, acționează în calitate de #kileriurbanistici, cu propunerile toxice, care vor înrăutăți și mai mult situația. Nu se poate să se facă modificări la plezneală, doar din ranchiună și frustrare.

Pentru a oferi o consistență mai mare celor spuse pe aceste subiecte, voi apela la experiența statului vecin – asta e mult mai cu greutate, decât să exprim opinia proprie. Poate mai citește cineva și chiar se apucă să învețe dreptul urbanismului. Din multitudinea de resurse, am ales două – 1) legea Privind amenajarea teritoriului și urbanismul, nr. 350 din 06.06.2001 și 2) Propunerile recente de modificare a acestei legi, înaintate de către Asociația pentru Dreptul Urbanismului (ADU) din Romania, care la moment se discută – din aceste propuneri se pot clarifica multe lucruri și pentru noi. Aici despre două subiecte discutate la noi, dar prin prisma abordării în țara vecină – România:   

  1. La propunerea de a interzice finanțarea din surse private a Planurilor Urbanistice Zonale (PUZ).

Cum se procedează în Romania? O experiență deloc de ignorat pentru noi, acolo găsim multe explicații situațiilor încâlcite de la noi, din motiv că procesul legislativ acolo este unul mult mai coerent decât se obișnuiește pe meleagurile noastre.

Legea Privind amenajarea teritoriului și urbanismul, nr. 350 din 06.06.2001, (în continuare „Legea nr.350/2001”), la art. 51 alin. (1) stabilește posibilitatea de a fi finanțate activitățile de amenajare a teritoriului și de urbanism inclusiv și din bugetele proprii ale persoanelor fizice și juridice interesate în dezvoltarea unei localități sau a unei zone din cadrul acesteia, precum și din alte surse legal constituite sau atrase.   

Pentru diferite categorii de documente se pot utiliza diferite surse de finanțare, în dependență de complexitatea și importanța acestora – art. 51-55 din legea nr. 350/2001. Chiar dacă sunt prevăzute excepții, se poate vedea în lege, că PUZ poate fi finanțat din surse private –  în art. 54 alin. (1) – (3)[1]

Ce redactări propune ADU? (trimiterile “Vezi p…” se referă la documentul de aici https://docs.google.com/document/d/1E3YldlZEJ59lJHIlpcadL51wUoDsJA4e/edit )

PUZ-urile pot fi finanțate de către persoane fizice sau juridice, acest lucru nu se modifică.

Propunerea ADU este să nu se admită finanțarea de către persoane fizice și juridice de drept privat doar a PUZ-urilor pentru părți din teritoriul zonelor protejate.

Rațiunea acestei interdicții pornește de la dorința de a evita ca prin modificări multiple și succesive să nu se conducă la alterarea întregii zone construite protejate, golind PUZ-ul zonei protejate construite de conținut. 

Vezi p.47 1(1) Planurile urbanistice zonale inițiate și finanțate de persoane fizice sau juridice se realizează pe zone delimitate coerent de trame stradale sau, după caz, pe arealul țesutului urban dacă acesta este structurat.

Se introduce alin. (11) care stabilește în mod expres că un PUZ nu se poate realiza pentru o singură parcelă și că se reglementează în mod corespunzător un areal clar definit. PUZ-ul este o reglementare de ordin general, beneficiarul fiind autoritatea publică.
Prin lege se permite ca inițierea și finanțarea să aparțină privaților însă acest lucru nu schimba caracterul de reglementare, opozabilitatea și beneficiarul. Astfel, chiar dacă PUZ-ul este inițiat și finanțat din fonduri private, rămâne o documentație de reglementare generală și pot fi afectate și parcelele învecinate, evident cu respectarea procedurii de consultare și participare publică, reglementat la articolele următoare din lege.

Vezi p.54. Planurile urbanistice zonale, cu excepția celor prevăzute la alin. (1), se finanțează de persoanele juridice sau persoanele fizice interesate.

Întrucât Planurile Zonale de zone construite protejate se inițiază și elaborează exclusiv de autoritatea publică locală și ele sunt, după caz, de interes local, regional, național, părți ale acestuia nu pot fi modificate prin documentații inițiate și finanțate de persoane fizice sau juridice de drept privat. O asemenea situație ar putea conduce, prin modificări multiple sau succesive la alterarea întregii zone construite protejate, golind de conținut PUZ-ul de zonă construită protejată.

  1. Interzicerea modificării prevederilor Planului Urbanistic General (PUG) prin aprobarea PUZ.

Acest subiect a tot fost activ discutat de new-urbaniștii din CMC, care au tot făcut demersuri să demonstreze, că nu se pot modifica codurile zonelor prin aprobarea PUZ-urilor. De fapt, totul se limita la încercarea de a comenta legea pe înțelesul propriu, așa cum le convine, în insistența de blocare a oricărui proiect de aprobarea a unui plan zonal, invocând aceiași luptă cu corupția și cu mafia imobiliară. Asta, în loc să analizeze planurile propuse, să pătrundă în esența acestor instrumente de control al teritoriului și să propună îmbunătățiri la proiectele propuse.

Cum se procedează în Romania?

Prin PUZ se pot aduce modificări reglementărilor din Planul Urbanistic General, și se pot modifica indicatorii urbanistici. Legea nr. 350/2001 la art. 32 prevede că prin PUZ se stabilesc reglementări noi, cu referire la toți indicatorii urbanistici, setați în documentul PUG (cu regulamentul local de urbanism, care este un document aferent PUG-ului)[2].

Ce redactări propune ADU?

Vezi p.32. În situația prevăzută la alin. (1) lit. b) se pot aduce următoarele modificări reglementărilor din Planul urbanistic general:

prin Planul urbanistic zonal se stabilesc reglementări noi cu privire la: regimul de construire, funcțiunea zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei;

În concluzie: Ar fi bine, ca cei care acum înaintează propuneri de modificări legislative să nu se conducă doar de frustrări, urmărind scopuri de a stopa anumite procese, care nu le convin, dar să apeleze la experiența altor țări, cu studierea atentă atât a literaturii de specialitate, a legislației cât și a științei în domeniu. Domeniul este unul complex, cu foarte multe aspecte, care ar putea avea repercusiuni neașteptate asupra dezvoltării localității, în cazul unor acțiuni incoerente. Graba sigur strică treaba de data asta… ca și altă data, de fapt.

 

Aici se pot consulta propunerile ADU de modificare a legii nr. 350/2001.

https://planright.org/modidficari-legea-350-2001/?fbclid=IwAR0N88hAMtvEp0g9QEalHaUjITmfTfddlgdNqfgf1LkVfbESuDJY__aLimA

[1] Art. 54, Legea 350 (1) Planurile urbanistice zonale pentru zone centrale, zone protejate în integralitatea lor și zone de protecție a monumentelor, precum și planurile urbanistice zonale și de detaliu privind realizarea unor obiective de interes public se finanțează din bugetul de stat ori din bugetele locale.
(2) Planurile urbanistice zonale și planurile urbanistice de detaliu, cu excepția celor prevăzute la alin. (1), se finanțează de persoanele juridice sau persoanele fizice interesate.
(3) Planurile de urbanism zonale sau de detaliu, care modifică părți din zone protejate, se pot finanța de către persoane fizice sau juridice interesate.
 
[2] Art. 32 (5) În situația prevăzută la alin. (1) lit. b) și c) se pot aduce următoarele modificări reglementărilor din Planul urbanistic general:
a)prin Planul urbanistic zonal se stabilesc reglementări noi cu privire la: regimul de construire, funcțiunea zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei;

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Codul urbanismului – între necesitate și modă – 7

Astăzi, 21 septembrie, la Parlament se desfășoară audierile publice asupra proiectului Codului urbanismului și construcțiilor, organizate de către Comisia economie, buget și finanțe. (anunțat pe data de 16 septembrie)Am mai scris la acest subiect, acum o notă scurtă asupra situației, pentru a atrage atenția legiuitorilr la complexitatea documentului propus spre consultări, la calitatea extrem de neclară a părții “Urbanismul” și la faptul , că graba aprobării acestui document poate genera probleme și mai grave decât există în prezent

Ca și de fiecare data, recomandarea rămâne aceiași – să fie separate părțile “Urbanismul” și “Construcții”, să se continue cu procesul de aprobare în lectura a doua a părții “Construcții”, care poate fi redactată și îmbunătățită.

În cea ce privește partea “Urbanismul” – lucrul trebuie pornit de la început, cu o abordare pe măsura complexității atât a domeniului, cât și a cadrului juridic existent, intercalat cu foarte multe documente legislative și normative conexe.

Aici proiectul documentului : https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/3275/language/ro-RO/Default.aspx?fbclid=IwAR2PFSm5ImwwjSHAau9f3qE–v3MoISSTzLSYoE3yP6tB1_AxHm-1c9DcI

  1. Care este situația actuală în domeniul urbanism?:
  • Documentații de amenajarea teritoriului și urbanism incomplete, ignorate de autorități;
    • Exploatarea, în detrimentul interesului public, a neclarităților sau vidului de reglementare;
    • Ignorarea şi stabilirea arbitrară (ex.prin instanţe de judecată) a indicatorilor urbanistici şi a prevederilor de folosinţă a terenurilor, executare a construcţiilor, etc.
    • Decizii greşite, cauzate de percepţia publică privind gradul de arbitrariu în stabilirea reglementărilor urbanistice;
    • ”Desubstanțializarea” activității de amenajarea teritoriului și ignorarea sau aplicarea parțială a documentațiilor de urbanism (cazurile planurilor urbanistice zonale(PUZ) pe parcelă, care ignoră interesul public sau abuzează interese private);
    • Necorelarea prevederilor planurilor de amenajarea teritoriulu la elaborarea documentaţiilor de urbanism; – Suprapunerile şi necorelările dintre planurile de urabnism (PUG, PUZ şi PUD);
    • Litigii în instanţele de judecată;
    • Dezvoltarea teritorială dezechilibrată din ultimii ani;
    • Vulnerabilități majore la corupție, abuzuri în funcție publică și conflict de interese;
    • documentații la fel de stufoase, cu același conținut obligatoriu de informații, de multe ori inadecvat din punct de vedere al relevanței în raport cu nivelul intervenției;
    • solicitarea unor avize/acorduri, sau studii de specialitate fără relevanță pentru tipul de intervenție, necesitând un timp cumulat, pentru obținerea lor, inacceptabil de lung;
    • Sistem de autorizare greoi, complicat ȋn mod inutil, ȋn situații ȋn care procedurile de autorizare sunt lipsite de conținut. Aici detalii:

https://svetlana.dogotaru.net/ne-recunoastem-in-aceste-constatari-codul-urbanismului-intre-necesitate-si-moda-5/

Toate problemele identificate trebue să-și găsească rezolvarea în noul Cod. Un document cu statutul de COD ar trebui să aducă îmbunătățiri procesului, cu implicarea cadrului normativ complex, cu reformare majoră a legilor, precum și a actelor normative conexe, cu poziționarea corectă a actorilor în proces, a responsabilității și rolul acestora.

Din problemelele identificate ale proiectului Codului se pot mentiona urmatoarele:
1. Nu este clar care documente au fost supuse codificarii, nu exista o listare a acestora.
2. Corelarea insuficienta a textului Codului cu diferite acte normative existente, dar si in interiorul prooiectului de document.
3. In textul Codului exista dispozitii care se suprapun, formulari ambiguie dar si contradictorii in diferite capitole ale proiectului documentului.

4. Formularile neclare, nu este suficient de bine armonizat Codul cu actele normative conexe, ce ramin in vigoare (legislatia de mediu, funciara, cu privire la patrimoniu). Nu se oferă un cadru legal conform viziunii și principiilor internaționale de dezvoltare urbană, adoptate de către Conferința ONU Habitat III, Quito, Ecuador, 2016. lipseste ierarhizarea prevederilor normative, fiecare producind efectele juridice separate, fara a fi interconectate. Textul documentului abundă în elemente confuze și ambigue, neglijând și armonizarea semantică a legislației naționale.

5. Lipsește unul din principalele domenii de reglementare – Amenajarea Teritoriului.

6. In cadrul dispozitiilor finale ale Codului nu exista dispozitii de abrogare a prevederilor contrare, in situatia ca mai multe acte normative incluse in acest proiect sunt modificate cardinal, caduce fiind specificate doar doua legi. Se va crea o suprapunere de prevederi cu foarte multe momente contradictorii.

7. Lipsesc reglementarile privind parcelarea, servitutile, aceste aspecte fiind foarte vag reglementate actual si nici in proiectul Codului nu s-a facut lumina. De mentionat, ca pe acest subiect exista foarte multe actiuni incoierente ale autoritatilor publice locale, cu pierderea unor suprafete mari din terenurile municipale, acestea fiind instrainate/atribuite sau gratis sau la preturi derizorii.

8. Nu s-au urmat recomandările proiectului TWINNING ”Consolidarea Capacităților în Dezvoltarea Regională în Republica Moldova” (MD10/ENP-PCA/OT/10) Propunerile consultanților au fost să fie elaborată o nouă lege-cadru a planificării teritoriale (835) cu clarificarea conceptuală a activității de amenajare a teritoriului și a urbanismului; clarificarea competențelor și a resurselor; asigurarea unui urbanism operațional, care să poată sprijini proiectele de dezvoltare urbană cu instrumente adecvate și cu simplificarea sistemului; corelarea dezvoltării regionale și a planificării teritoriale. Și ca demers de codificare să fie aleasă versiunea codificării de drept constant (Codul ca sistematizare a tuturor legilor care reglementează un domeniu într-o singură structură unitară și coerentă, fără ca textele normative sursă să fie abrogate).

9. Nu au fost efectuate studii de analiză a impactului de reglementare, nu s-au făcut careva expertize economice și financiare, fapt care ridică riscuri în procesul de implementare a prevederilor Codului în caz de aprobare. Aceste analize sunt obligatorii, cu atât mai mult, că dispozițiile Codului vizează un segment foarte larg al economiei naționale, dar și vor avea impact accentuat asupra activității comunităților locale, bugetele cărora pot fi afectate , dar și perspectiva dezvoltării echilibrate a teritoriului, la fel, se pune în dependență de efectele documentului propus spre aprobare.

In termeni generali, versiunea actuală a proiectului de Cod al Urbanismului nu contribuie la îmbunătățirea legislației și a situației existente in domeniul vizat. Respectiv, el nu asigură o înțelegere mai bună a cadrului juridic în domeniu de către cetățeni, funcționari, investitori etc.  și nu oferă un instrument juridic eficient sectorului,  intră în  contradicție cu cadrul legislativ și administrativ existent.
Faptul că pentru elaborarea proiectului de Cod nu a fost asigurat un proces participativ, cu implicarea resurselor consistente de consultanță națională și internațională, și nu a fost aplicată procedura de consultare a publicului, a dus la obținerea unui proiect de document, care datorită carențelor de ținută juridică, dar și lingvistică, nu poate fi aprobat in forma propusă. Calitatea proiectului Codului nu poate fi salvată prin redactare esențială.

Urmare celor expuse , se recomandă EXCLUDEREA DIN VARIANTA ACTUALĂ A PROIECTULUI CODULUI URBANISMULUI ȘI CONSTRUCȚIILOR A PĂRȚII CODULUI URBANISMULUI.

Elaborarea unui nou proiect de document al Codului Amenajării Teritoriului și Urbanismului necesită a fi cu implicarea unei echipe multidisciplinare de experți naționali și internaționali, procesul de elaborare să urmeze logica și ierarhia elaborării documentelor strategice conform prevederilor legislației naționale.

Pași necesari de urmat la elaborarea Codului Amenajării Teritoriului și Urbanismului:

  • Identificarea pentru codificare a fondului activ al legislației din domeniul urbanismului și amenajării teritoriului (construcțiilor), precum și a legislației conexe.
  • Identificarea fluxurilor de proces și informaționale, analiza și maparea proceselor.
  • Elaborarea de proceduri pentru optimizarea fluxurilor de proces și informaționale.
  • Aprobarea prin Hotărâre de Guvern a tezelor prealabile pentru  Codului Amenajării Teritoriului și Urbanismului, după experiența Romaniei.
  • Elaborarea ghidurilor pentru dezvoltare urbană și gestionare a teritoriilor localităților în scopul aplicării unitare a legislației și a principiilor de dezvoltare durabilă de către autoritățile APL.
  • Consolidarea structurilor instituționale responsabile de domeniul urbanismului.
  • Rezultatul – Codul urbanismului document complex, care presupune o expertiză consistentă interdisciplinară într-un număr mare de domenii conexe.
  • Lucrările necesită a fi susținute de echipe de experți calificați în domeniul dreptului administrativ, urbanism și alte domenii conexe.

Implicarea actorilor relevanţi în procesul de fundamentare a Codului are o importanță majoră pentru realizarea unui instrument normativ care va contribui semnificativ la îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor și la dezvoltarea sustenabilă și competitivă a teritoriului național.

 

Alte articole la aceiași temă:

https://svetlana.dogotaru.net/codul-urbanismului-intre-necesitate-si-moda-1/

https://svetlana.dogotaru.net/codul-urbanismului-intre-necesitate-si-moda-2/

https://svetlana.dogotaru.net/codul-urbanismului-intre-necesitate-si-moda-3/

https://svetlana.dogotaru.net/dreptul-de-proprietate-nu-este-sfint/

https://svetlana.dogotaru.net/ne-recunoastem-in-aceste-constatari-codul-urbanismului-intre-necesitate-si-moda-5/

https://svetlana.dogotaru.net/codul-urbanismului-intre-necesitate-si-moda-6/

Citeste mai mult →