Chișinăul are nevoie de o instituție care să nu lase PUG-ul să ajungă document de bibliotecă. Nu este despre „încă o structură în Primărie”, ci despre capacitatea instituțională de a planifica și administra dezvoltarea orașului pe termen lung.
Cine se ocupă de planificarea teritorială în Chișinău?
Există o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem acum, în plin proces de reactualizare a Planului Urbanistic General al municipiului Chișinău: Cine se ocupă de planificarea teritorială a orașului? Nu cine semnează documentele. Nu cine emite certificate de urbanism sau autorizații de construire. Nu cine gestionează, la un moment dat, un contract pentru elaborarea unui PUG. Ci cine are, instituțional, responsabilitatea permanentă de a gândi orașul, de a urmări cum se schimbă, de a administra documentațiile urbanistice, de a monitoriza implementarea lor și de a transforma prevederile planurilor în proiecte și acțiuni concrete?
Este o diferență importantă. Pentru că un oraș nu se planifică doar atunci când se elaborează PUG-ul. Și aceste întrebări nu sunt pentru a nega tot ce se întâmplă. Dar ni le punem, pentru că ne dorim să construim sisteme viabile.
PUG-ul nu este doar o hartă cu zone colorate pe coduri.
Uneori, despre PUG se vorbește ca despre un document care stabilește unde construim locuințe, unde avem comerț, industrie, spații verzi, drumuri și infrastructură. S-au învățat toți să calculeze POT și CUT, și s-au înmulțit experți autodidacți.
Este mult prea puțin. PUG-ul este, în esență, documentul prin care orașul își formulează viziunea de dezvoltare, stabilește obiectivele și direcțiile strategice, organizează teritoriul și creează cadrul pentru dezvoltarea ulterioară.În termeni simpli, putem vorbi despre două mari dimensiuni ale PUG-ului.
Prima este componenta directoare – cea care spune încotro trebuie să meargă orașul. Aici intră viziunea de dezvoltare, obiectivele strategice, prioritățile, marile sisteme teritoriale, infrastructurile necesare, proiectele și acțiunile care trebuie realizate pentru ca această viziune să nu rămână doar o frumoasă formulare în document. Un plan serios trebuie să spună nu doar ce vrem, ci și ce trebuie făcut, în ce ordine, în ce termen, de cine și cu ce resurse.
A doua este componenta reglementatoare – cea care transformă direcțiile de dezvoltare în reguli aplicabile teritoriului: zonificare, utilizarea terenurilor, regimul de construire, indicatori urbanistici, infrastructură, protecția anumitor teritorii și alte condiții care stau ulterior la baza deciziilor urbanistice și a documentelor permisive. Această parte este, într-adevăr, mai vizibilă în activitatea cotidiană a administrației. Există proceduri, competențe, certificate de urbanism, autorizații și alte instrumente reglementate de legislație.
Dar aici apare o problemă. Este mult mai ușor să administrezi regula decât să administrezi dezvoltarea orașului. Iar Chișinăul are nevoie de ambele.
Elaborarea PUG-ului este doar începutul. Actualizarea PUG-ului e tot un început, in acest caz – de perioadă. Un PUG nu apare într-o lună și nici nu poate fi administrat de o echipă care se ocupă, în paralel, de zeci de alte probleme. Este nevoie de studii de fundamentare, analiză teritorială, demografie, economie, mobilitate, infrastructură, mediu, patrimoniu, spații verzi, utilități, locuire, dezvoltare socială, proprietate funciară, GIS, modelare și multe alte domenii.
Actualizarea PUG Chișinău 2040 trece exact printr-un asemenea proces multidisciplinar. Platforma oficială a proiectului (pug2040.chisinau.md) indică succesiv studiile de fundamentare, conceptul, PUG-ul, Regulamentul Local de Urbanism, evaluarea strategică de mediu și aprobarea de către Consiliul Municipal. Dar după elaborare urmează avizarea. Urmează consultarea. Urmează aprobarea.
Și apoi?
Apoi începe partea cea mai importantă: implementarea. Pentru că dacă după aprobarea PUG-ului nu există o structură care să urmărească implementarea lui, să monitorizeze indicatorii, să actualizeze datele, să urmărească proiectele și să propună intervenții, riscăm să repetăm exact experiența pe care o avem deja.
Lecția PUG 2007.
PUG-ul aprobat în 2007 a avut prevederi directoare și un plan de acțiuni. Problema este că foarte multe dintre acestea nu au fost implementate. Nu pentru că documentul ar fi fost neapărat lipsit de idei. Ci pentru că orașul nu și-a creat capacitatea instituțională necesară pentru administrarea și implementarea lui. Aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care trebuie să o învățăm acum.
Și atunci s-a întâmplat ceea ce era aproape inevitabil. Când planul general nu mai răspundea realității, orașul a început să reacționeze punctual. PUZ-uri pentru anumite teritorii. Decizii pentru anumite parcele. Intervenții sectoriale. Excepții. Coordonări. Soluții de moment. Iar când fiecare soluție de moment are propria logică, rezultatul nu mai poate fi o strategie coerentă de dezvoltare a întregului oraș. In același timp, nu putem opri viața in oraș, până nu se aprobă un nou PUG.
De ce DGAURF nu poate face totul?
În prezent, DGAURF este instituția care are în responsabilitate domeniul urbanismului și este desemnată beneficiar al lucrărilor de reactualizare a PUG. Este firesc. Este correct să fie implicată DGAURF. Dar trebuie să distingem între responsabilitatea administrației pentru PUG și capacitatea instituțională necesară pentru a administra permanent planificarea urbană a unui oraș de dimensiunea Chișinăului. DGAURF nu poate fi, simultan, și autoritate care gestionează zilnic documentele urbanistice, și administrație funciară, și structură de autorizare, și coordonator al zecilor de PUZ-uri și PUD-uri, și beneficiar al PUG-ului, și centru de cercetare urbană, și monitor al implementării, și structură de gestionare a bazei de date urbane.
PUG-ul este un document extracomplex. El nu poate și nici nu ar trebui făcut doar de arhitecți și urbaniști. Are nevoie de economiști, demografi, specialiști în transport, infrastructură, mediu, patrimoniu, geografie, GIS, administrație publică, finanțe, juridic, date și modelare.
Și, mai ales, are nevoie de continuitate. De aceea, soluția logică este să existe o entitate specializată pentru planificarea urbană și teritorială a municipiului.
De aici apare necesitatea Centrului Urban de Planificare.
Înțelegerea acestei probleme există deja în administrația municipală. Prin Dispoziția primarului general a fost constituit Centrul Urban de Planificare Chișinău (CUPC), ca grup local de coordonare a procesului de reactualizare a PUG și ca mecanism de monitorizare tehnico-metodologică. Nu este încă o entitate juridică distinctă. Și nici nu trebuie confundat cu o asemenea entitate. Este, mai degrabă, un prim pas instituțional.
Ideea este importantă tocmai pentru că aduce în jurul PUG-ului nu doar DGAURF, ci și reprezentanți ai administrației, consilieri municipali, instituții publice, mediul profesional, cercetarea și societatea civilă.
Dispoziția prevede inclusiv contractarea unui consultant tehnic extern care să analizeze etapele intermediare și livrabilele, să formuleze opinii tehnice independente, să participe la ședințele grupului și să asigure secretariatul tehnic. Asta înseamnă că încercăm să construim, chiar din timpul elaborării PUG-ului, un mecanism de administrare a procesului. Iar ulterior acest mecanism trebuie să poată evolua într-o structură permanentă.
Un pas și mai important: de la consultare la capacitate permanentă.
În 2026 avem și un alt instrument: Grupul de supraveghere a procesului de reactualizare a PUG. Acesta are o componență multidisciplinară și urmărește inclusiv informarea și consultarea publică, respectarea cadrului legal și metodologic, examinarea documentelor și cooperarea dintre administrație, elaborator, instituții, profesioniști și societatea civilă. Este exact logica recomandată și de noul cadru privind informarea și consultarea publică în urbanism, stabilit prin HG nr. 310/2025.
Dar trebuie să înțelegem ceva: grupurile de lucru sunt instrumente ale procesului. Nu pot înlocui instituția care trebuie să administreze permanent procesul de planificare. Iar această diferență este esențială.
De aceea, în paralel cu elaborarea PUG-ului și cu consultările publice, trebuie să discutăm și despre viitorul Centrului Urban de Planificare Chișinău. Nu peste doi ani. Nu după ce PUG-ul va fi aprobat. Ci acum.
Cum ar trebui să arate?
Nu putem pretinde că avem deja răspunsul perfect. Dimpotrivă. Ideea trebuie discutată. Dar, în viziunea noastă, o asemenea entitate ar trebui să aibă competențe pe întregul ciclu al planificării:
date → analiză → planificare → elaborare documentații → consultare → coordonare → monitorizare → implementare → evaluare → actualizare.
Ar trebui să gestioneze nu doar PUG-ul, ci și relația lui cu PUZ-urile, PUD-urile, PMUD, documentațiile teritoriale, planurile sectoriale și alte documente relevante. Și, foarte important, să urmărească planurile de acțiuni. Pentru că o administrație care elaborează un plan fără să urmărească implementarea lui face, în cel mai bun caz, un exercițiu de proiectare. Orașul are nevoie de mai mult. Are nevoie de management urban.
PUG dinamic înseamnă și instituție dinamică.
Aici ajungem la ideea de PUG dinamic. Am scris despre ea încă în 2023 (vezi articolele cu denumirea PUG dinamic): un PUG modern nu poate fi doar un document static, elaborat pe baza unor date colectate la un anumit moment și apoi lăsat să îmbătrânească până la următoarea actualizare. El trebuie să fie susținut de baze de date dinamice, GIS, instrumente de analiză, modelare și monitorizare permanentă.
Dar există o concluzie pe care poate nu am formulat-o suficient de apăsat atunci:
Nu poți avea PUG dinamic fără o instituție dinamică.
Nu poți actualiza datele dacă nimeni nu are această atribuție.
Nu poți monitoriza dezvoltarea dacă nimeni nu este responsabil.
Nu poți urmări planul de acțiuni dacă nimeni nu are indicatori și buget.
Nu poți face planificare bazată pe date dacă datele sunt împrăștiate prin sertarele diferitelor direcții.
Și nu poți cere continuitate dacă instituționalizarea procesului se face doar atunci când apare următorul PUG.
Orașul nu se oprește între două PUG-uri. De ce ar trebui să se oprească planificarea?
Și alte orașe lucrează astfel.
Nu este o idee exotică.
În Singapore, de exemplu, Urban Redevelopment Authority lucrează cu un sistem de planificare în mai multe orizonturi: planificarea pe termen lung este tradusă în Master Plan, iar acesta este revizuit periodic și susținut de planuri specializate. Planificarea este tratată ca un ciclu continuu, nu ca un proiect care se termină odată cu aprobarea documentului.
La Viena, planul strategic de dezvoltare este completat de concepte sectoriale specializate pentru mobilitate, spații verzi și publice, clădiri înalte, structură policentrică etc., care duc obiectivele strategice spre implementare.
În Los Angeles, programele de implementare ale planului general includ explicit elaborarea și modificarea planurilor, studii, investiții de capital, coordonare interinstituțională și modificarea procedurilor administrative. Cu alte cuvinte, implementarea planului este tratată ca o activitate administrativă în sine.
Aceste exemple nu trebuie copiate mecanic. Da, nu suntem nici Singapore, nici Viena, dar va trebui să ne mobilizăm să avem propriul nostru parcurs, pe măsura capacităților noastre, dar la fel de inteligent. Dar exemplele demonstrează un principiu simplu: planificarea urbană serioasă are nevoie de capacitate instituțională permanentă.
Iar aici apare rolul Consiliului Municipal. Consilierul de azi este obligat să cunoască ce este planificare.
Dacă ajungem la concluzia că Chișinăul are nevoie de o asemenea entitate, ea nu poate exista doar prin voința executivului.
Va fi nevoie de o decizie a Consiliului Municipal.
Va trebui aprobată structura.
Vor trebui aprobate atribuțiile.
Vor trebui prevăzute posturile.
Și, mai ales, va trebui prevăzută finanțarea.
Pentru că există o tentație foarte moldovenească de a spune: „să mai creăm o structură, dar fără cheltuieli suplimentare”.
Nu funcționează.
Un centru de planificare urbană fără specialiști, fără date, fără tehnologie și fără buget ar fi doar o altă denumire frumoasă pe organigramă.
Să discutăm acum, nu după ce vom constata din nou problema.
De aceea cred că subiectul Centrului Urban de Planificare Chișinău îl punem pe masa consultărilor publice în paralel cu elaborarea PUG-ului.
Poate există o soluție mai bună. Poate cineva vede o altă formulă instituțională. Poate trebuie separată funcția de planificare de cea de implementare. Poate trebuie construită o instituție municipală nouă sau reorganizată una existentă. Acestea sunt întrebări legitime.
Important este să nu repetăm greșeala. PUG 2007 ne-a arătat ce se întâmplă când elaborăm un plan și nu construim mecanismul care trebuie să-l ducă în viața reală. Nu ne dorim să elaborăm PUG 2040 pentru a avea, peste 15 ani, un nou articol despre de ce nu a fost implementat.
De această dată trebuie construim nu doar documentul. Construim și modelul de capacitare a orașului de a-l administra. Pentru că PUG-ul nu este destinația. Este instrumentul. Iar planificarea urbană nu începe și nu se termină odată cu aprobarea lui.
Orașul se planifică în fiecare zi. Iar dacă vrem un PUG dinamic, trebuie să avem și o administrație capabilă să gândească dinamic, să urmărească permanent ce se întâmplă în oraș și să intervină atunci când realitatea se schimbă.
Altfel, să avem din nou un plan foarte bun. Și un oraș care merge în altă direcție.
