De ce se confruntă două idei bune și de ce locul confruntării s-a ales la Consiliul Național al Monumentelor Istorice? imho, Consiliul a fost provocat pentru această discuție, pentru a forța unele decizii. Păcat că acesta se lasă antrenat în trîntele municipale, fiecare trebuie să se ocupe cu treaba lui. Cîteva observații dintr-o parte:
Consiliul s-a antrenat in discuții pe probleme nespecifice, gen, proprietate, teren necesar pentru executarea lucrărilor de reconstruție, cine ar fi bine să fie proprietar al terenului. Aceste subiecte sunt importante, dar nu e pe competența organului respectiv, asta dacă nu dorește să-și asume și problemele ce ține de aceste aspecte ale proiectelor.
Consiliul nu trebuie să primească spre examinare proiecte executate fără Certificate de Urbanism, inclusiv daca este PUD, atunci proiectele supuse dicuțiilor nu se vor suprapune și nu se va intra pe tărîmul discuțiilor nespecifice. Evidența și monitorizarea proiectelor în curs de proiectare/execuție este în custodia APL, deci informația/permisiunea de acolo trebuie să vină.
Aspectele de proprietate se clarifică în altă parte, unde lucrurile se văd mai bine, adică la cei care dețin oficial informațiile respective. Dacă nu este clar acest aspect – Consiliul nici nu ar fi trebuit să pornească dezbaterile. Informațiile privind drepturile deținătorilor de teren asupra terenului supus examinării se obține simplu, prin extras din Registrul bunurilor imobile, nu în baza istoriilor povestite de membrii Consiliului (chiar dacă istoriile sunt interesante).
Informațiile privind planurile comunității pentru aceste terenuri se obțin din documentații urbanistice și regulamente aprobate, prin CU, de la APL. Este în grija Beneficiarului să le prezinte.
Proiectele de organizare a lucrărilor la șantierele de construcții nu se fac cu datul din mini, dar sunt elaborate conform normativelor și sunt foarte importante, deoarece vizează protecția și securitateea în cadrul executării lucrărilor. Pentru astar chiar nu este loc de discutie în nici un mod la Consiliu, cu atît mai mult – să se negocieze pe acest subiect.
Si o observație proiectantului – faptul, că proiectul nu prevede cine este proprietarul terenului– acesta este un minus, întrebarea dlui Verstiuc cine este beneficiaruui nu trebuie evitată, dar trebuie concretizată. Și chiar nu e bine, ca la asemenea Consilii să se discute chestii pur tehnice – de unde pînă unde să fie stabilit șantierul pentru reparațiile proiectate a clădirii muzeului.
Un sfat pentru Consiliu ar fi să se impună strict condițiile de prezentare a documentelor spre examinare doar cu întrebările clarificate privind situația juridică a terenurilor, de la numele Beneficiarului proiectului. Dacă aceste condiționări nu există în regulament, e necesar să fie incluse. Secretariatul trebuie să filtreze acest gen de întrebări pur tehnice, care nu au nici o tangență cu discuțiile în acest Consiliu. Așa s-ar exclude unelle supărări și frustrări care nu sunt la locul lor.
https://www.privesc.eu/Arhiva/78158/Sedinta-Consiliului-National-al-Monumentelor-Istorice
Archives
Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 2
Reflecții după o întîlnire cu arhitecții
Desigur, cei mai expuși schimbărilor pe care le va genera Codul vor fi arhitecții-șefi ai raioanelor/orașelor, pentru că în sarcina acestor specialiști din autoritățile publice locale stau probemele de urbanism și amenajare a teritoriului. Ei sunt acei, care perfectează în calitate de specialiști ai autorității publice locale, documentele, prin care se asigură gestionarea teritoriului – certificatele de urbanism, autorizațiile de construire/demolare, de schimbare a destinației. Tot în seama subdiviziunilor de arhitectură și urbanism este și elaborarea documentelor de planificare a teritoriilor localităților, fie că sunt PUGuri, sau planuri pentru anumite teritorii care necesită intervenții, la nivel zonal sau de detatliu. Totul. Cu forțe extrem de reduse, pentru că sunt într-un numar efectiv limitat, cauza fiind lipsa de resurse bugetare, dar și a viziunii politice pe acest segment de activitate.
Spre exemplu, ca și îngrijorare a fost expusă parerea, că Codul exclude din proces arhitectul, concluzia fiind făcută în baza faptului, că Codul prevede primarul în calitate de emitent a documentelor permisive, arhitectul-șef nefiind semnatar al acestora. Semnarea actelor permisive de către arhitectul-șef este văzută ca și o metodă de a influența lucrurile, de a interveni la timp și a corecta situații mai puțin favorabile pentru comunitate, dar cu insistență din partea investitorilor. Concluzia vine de la sine – totul se ține pe părerea unui specialist, nu pe norma, care reglementează procesul.
Bineînțeles că putem fi de acord cu faptul că actualmente așa și se procedează – arhitectul este „vama”, care are în instrumentariu dreptul de semnătură, fără de care nu poate fi emis nici certificatul de urmanism nici autorizația de construire și specialiștii pot aduce mute exemple, cînd au putut să apere interesul public în mod profesionist. Dar putem să aducem și exemple, tot foarte multe, cînd cu minile specialiștilor se trag castanele din foc și se comit gafe extrem de mari cu impact negativ major și incllusiv cu repercursiuni asupra averii publice.
De ce se întîmplă acest lucru? Reglementările legale cu lacune, care permit comiterea incălcărilor, sistem de control ineficient, care nu are capacitatea să oprească aceste încălcări, capacitatea managerială scăzută a autorităților locale, justiție incoerentă, toate întrețesute cu elemente corupționale și încă multe altele, care necesită a fi analizate pentru a lua deciziile optime la nivel de norme legale.
Trebuie să menționăm, că în nici un caz nu negăm importanța specialistului, ca un pilon în sistem fiind unul de importanță majoră, de calificarea acestuia depinde cum se implementează normele sistemului. Dar nu ne putem baza doar pe specialist – sistemul e important să lucreze, care e compus din mai multe segmente, unul fiind norma de drept.
Categorii de lucrari in constructii – o scapare ordinara in legea noua sau un lobby subtil?
Recent, intr-o postare pe FB (care nu este unica) a fost plasata o autorizatie de construire, care este prezentata in calitate de document ce permite interventia intr-o constructie existenta unei intreprinderi individuale. Aceastaintreprindere intentioneaza sa-si construiasca o intrare separata in incaperea pe care o are in proprietate in cladirea respectiva. Pe linga faptul, ca autorizatia este expirata in termen si proiectul nu a fost coordonat cu ceilalti proprietari de spatii din aceasta cladire, si categoria de lucrari pentru care a fost emisa autorizatia, este foarte “difuza”. Autoritatea emitenta (primaria mun. Chisinau) a autorizat lucrari de “organizare a unei intrari separate din golul geamului existent pentru amplasarea unui oficiu”. Daca functionarii au dorit sa creeze confuzie, ca sa nu fie clar ce a autorizat, atunci a reusit perfect. De fapt, sunt foarte multe exemple, cind autorizatiile se emit pentru orice, numai nu pentru lucrari de constructii. Se inventeaza formulari care nu au nimic cu lucrarile ce au a fi autorizate, dar servesc autoritatilor ca paravan pentru diferite feluri de actiuni cu tenta de coruptie.