Reflecții după o întîlnire cu arhitecții
Desigur, cei mai expuși schimbărilor pe care le va genera Codul vor fi arhitecții-șefi ai raioanelor/orașelor, pentru că în sarcina acestor specialiști din autoritățile publice locale stau probemele de urbanism și amenajare a teritoriului. Ei sunt acei, care perfectează în calitate de specialiști ai autorității publice locale, documentele, prin care se asigură gestionarea teritoriului – certificatele de urbanism, autorizațiile de construire/demolare, de schimbare a destinației. Tot în seama subdiviziunilor de arhitectură și urbanism este și elaborarea documentelor de planificare a teritoriilor localităților, fie că sunt PUGuri, sau planuri pentru anumite teritorii care necesită intervenții, la nivel zonal sau de detatliu. Totul. Cu forțe extrem de reduse, pentru că sunt într-un numar efectiv limitat, cauza fiind lipsa de resurse bugetare, dar și a viziunii politice pe acest segment de activitate.
Spre exemplu, ca și îngrijorare a fost expusă parerea, că Codul exclude din proces arhitectul, concluzia fiind făcută în baza faptului, că Codul prevede primarul în calitate de emitent a documentelor permisive, arhitectul-șef nefiind semnatar al acestora. Semnarea actelor permisive de către arhitectul-șef este văzută ca și o metodă de a influența lucrurile, de a interveni la timp și a corecta situații mai puțin favorabile pentru comunitate, dar cu insistență din partea investitorilor. Concluzia vine de la sine – totul se ține pe părerea unui specialist, nu pe norma, care reglementează procesul.
Bineînțeles că putem fi de acord cu faptul că actualmente așa și se procedează – arhitectul este „vama”, care are în instrumentariu dreptul de semnătură, fără de care nu poate fi emis nici certificatul de urmanism nici autorizația de construire și specialiștii pot aduce mute exemple, cînd au putut să apere interesul public în mod profesionist. Dar putem să aducem și exemple, tot foarte multe, cînd cu minile specialiștilor se trag castanele din foc și se comit gafe extrem de mari cu impact negativ major și incllusiv cu repercursiuni asupra averii publice.
De ce se întîmplă acest lucru? Reglementările legale cu lacune, care permit comiterea incălcărilor, sistem de control ineficient, care nu are capacitatea să oprească aceste încălcări, capacitatea managerială scăzută a autorităților locale, justiție incoerentă, toate întrețesute cu elemente corupționale și încă multe altele, care necesită a fi analizate pentru a lua deciziile optime la nivel de norme legale.
Trebuie să menționăm, că în nici un caz nu negăm importanța specialistului, ca un pilon în sistem fiind unul de importanță majoră, de calificarea acestuia depinde cum se implementează normele sistemului. Dar nu ne putem baza doar pe specialist – sistemul e important să lucreze, care e compus din mai multe segmente, unul fiind norma de drept.
Certificatul de urbanism si autorizatia de construire au un sens!
Ce reprezintă, de fapt acestee documente – Certificatul de Urbanism și Autorizația de Construire? Este clar pentru toți cum se eliberează aceste acte permisive, sunt reglementate de legislație, toți s-au obișnuit și le cunosc. Întrebarea e, pentru ce avem nevoie de ele și la ce ne servesc, au ele un sens sau sunt acte de dragul actelor, ne-am obișnuit cu ele și le emitem, ca să fie disciplină?
Am putea cumva să le excludem, să lucrăm fără acestea? Zic ca da, nu este cazul să ne temem de liberalizare în acest sens. Ce se întîmplă dacă s-ar permite prin lege proiectarea obiectelor prin contract cu beneficiarul, fără a solicita de la APL certificatul de urbanism? În cazul că toti indicatorii urbanistici și condițiile de zonificare a terenurilor, părți componente ale documentațiilor urbanistice sunt clare și sunt publicate pe siteul APL, în acest caz nu există nici o problemă. Proiectantul consultă toate condițiile din documentul aprobat, le ia in considerație în procesul de proiectare și are în responsabilitate proprie respectarea condițiilor impuse de planul urbanistic și regulamentul aprobat (ca și persoană cu drept de semnătură pe document, nerespectarea condițiilor fiind calificată ca încălcare pasisbilă de suspendarea acestui drept).
Problema se complică în cazurile, cînd lipsește documentația urbanistică aprobată, în acest caz nu există susra de informații pentru condițiile de proiectare, pe care le impune comunitatea pentru dezvoltarea teritoriului. Care este soluția în acest caz? Să fie concretizați indicatorii urbanistici, fie și printr-un set mai trunchiat de documentații, poate fi o argumentare urbanistică, cea ce, de fapt, se practică în prezent. Condiția e să fie supusă consultării cu populația și aprobată de către consiliul local. Respectiv- se plasează pentru comunicare sau se aduce la cunoștință prin certificat de urbanism. Pare să fie simplu. Dar pentru simplificare este nevoie să fie clarificate foarte bine condițiile și regulile. Răspunde noul Cod acestor rigori clarificatoare? Nu prea, liberalizarea propusă în cod nu este susținută cu clarificarea prin norme de proces clare.
Autorizația de Construire. Acest document tot are un rost, nu este doar o barieră de parcurs pentru investitor. Prin acest document se verifică corespunderea documentației de proiect cu condițiile regulamentului de urbanism (adică cu regulile de dezvoltare a teritoriului localității, pe care le-a aprobat comunitatea) a documentelor de planificare urbană și a parcelărilor existente, concretizănd și situația juridică a terenurilor supuse dezvoltării, a respectării procedurilor legale de către proiectant și verificatori/experți. Atît. Alte probleme, cum sunt calitatea lucrarilor de proiect, calitatea documentațiilor urbanistice – sunt aspecte discuția cărora are loc pe alte dimensiuni de responsabilităti. Documentațiile urbanistice au un alt circuit, în care specialiștii trebuie să intervină cu consultările necesare, se rezovă la o etapă anterioră și nu se revizuiesc din fugă, la emiterea autorizației de construire. Și problemele referitor la calitatea proiectului, respectarea normativelor, este și asta o altă dimensiune de lucrare – e în vizorul sistemului de calitate în construcții, unde prin intermediul instituției verificare și expxertizare, a persoanelor cu drept de semnătură, se asigură calitatea lucrărilor. Asumarea verificării soluțiilor de proiect prin prisma procesului de callitate de către funcționarii direcțiilor de specialitate din APL este un lucru total eronat.
Lucrurile se simplifică, dacă procesele se separă și fiecare autoritate își asumă doar partea de problemă pe care este competent să acționeze. Șefii direcțiilor urbanistice ale APL nu ar trebui să se simtă marginalizți prin excluderea semnăturilor pe unele doocumente permisive. Există suficiente pîrghii să influiențeze calitativ lucrurile, mai mult – se vor elibera de o rutină în plus, care va fi trecută pe o procedură standardizată, lăsînd aspectele mai complexe în sarcina specialiștilor, cea ce într-adevăr contează din punct de vedere a activității unui urbanist.
Aceiași întrebare – cum soluționează Codul nou aceste momente? Se încîlcesc încă mai mult decît în prezent, cu părere de rău.
E doar un aspect, care a fost discutat la conferinta. Codul e un document complex, probleme sunt foarte multe și e binevenită discuția pe acest subiect de către specialiști din diferite domenii și, minusul cel mare al documentului este faptul, că nu prea l-au „văzut” juriștii, dar era bine să fie implicate persoane specializate anume pe această calificare.