Pledoarie pentru corecția sistemului 3
Cunoaștem cu toții care a fost rațiunea reformelor și reorganizării autorităților de control. Faptul că inspectorii din diferite autorități de control întrecuse orice măsură la cules roade nemeritate de la businessul stresat cu condiții exagerate de obținere a autorizărilor, avizărilor și coordonărilor de orice soi.
S-a pornit o reformă mare cu scopul de a îmbunătăți climatul de afaceri, a reduce povara de pe antreprenori, cu conștientizarea unei importanțe majore de a avea condiții confortabile pentru mediul de afaceri. Anume mediul de afaceri completează resursele bugetului statului, de care depinde cum statul își îndeplinește funcțiile.
Atâta, că în acest proces au fost comise și anumite disproporționalități. În domeniul construcției și a disciplinei urbanistice balanța protejării este vădit înclinată spre interesul businessului, cu o lipsă totală de protecție a societății în cazurile de încălcărilor.
Pe zona de urbanism lipsa de control a condus la încălcări grave prin amplasarea abuzivă a obiectelor pe terenuri nepotrivite, în ogrăzi, în zone protejate, parcuri, cu rapturi de terenuri și diminuarea condițiilor de trai a vecinătăților. Vecinătăți, care sunt oameni vii, proprietari de imobile, locatari, oameni cărora li s-au luat terenurile de joacă, li s-a luat lumina, li s-a limitat accesul la infrastructură, s-au creat nenumărate probleme cu parcările, s-au tăiat copacii, totul în numele unor protejări a interesului antreprenorilor.
Pe zona de construcții lipsa de control a generat un haos de nedescris, când nu mai poți fi sigur că pe șantiere se asigură calitate, respectiv nici că construcțiile realizate întrunesc toate condițiile de siguranță și durabilitate. Asta ar însemna că nici utilizatorii construcțiilor nu pot fi siguri că viața și sănătatea lor este lipsită de orice pericol.
Necesitatea de a consolida controlul de inspecție vine din faptul, că este nevoie să se repare greșelile și să se revină la normalitate în domeniu, pas cu pas, făcând toate intervențiile necesare de ordin legislativ și normativ.
De ce nu reușim să promovăm acest lucru? Pentru că ne temem să nu vină corupția peste noi (care, de fapt, nici nu este clar dacă a plecat, chiar dacă au fost efectuate atâtea reforme). Și am ajuns ca să se discute despre instituții corupte. Oare e corect să se discute în acest mod? Poate să le lichidăm, dacă e așa? Sau poate, totuși, conștientizăm, că nu instituțiile sunt corupte, dar persoanele concrete, care urmează să fie identificate și trase la răspundere? Poate e corect să se lucreze în comun cu antreprenorii și să facem front comun, să nu existe inspectori corupți, să facem tot posibilul, ca inspectorii să fie feriți de patima aceasta?
Din partea autorităților statului, declarăm zero toleranță corupției. În acest sens, mesajul MEI pentru toți e simplu: Fiecare persoană angajată va fi apărată în profesia pe care o exercită exact până la punctul în care s-a întâlnit cu un buzunar străin. Din acest moment, trecerea în custodia organelor de drept va fi susținută de către minister pe toate căile legale.
Tragem linia și anunțăm, că instituția statului este o entitate onorabilă, creată să protejeze cetățenii, și nimeni nu este în drept să o desconsidere, nici măcar partenerii de dezvoltare. Deci, lupta să se facă cu corupția, nu cu instituția.
p.s. fiecare trebuie să-și facă munca, inclusiv organele statului care au obligația să prindă hoții.