Monthly Archives: decembrie 2018

Posted on publicat de by svetlana

Al doilea accident într-o luna

Așa ceva nu trebuie să se întâmple! Al doilea caz într-o lună, în Chișinău. De data asta – într-o gospodărie particulară, săpa omul un șanț cine știe pentru ce necesități, probabil își câștiga existența muncind – deloc ușor. Probabil proprietarul n-a dat mare importanță acestei intervenții, și-a angajat un munictor, i-a arătat cu degetul unde să sape, i-a zis verbal la ce cotă de adâncime să ajungă. Probabil are remușcări acum, că nu s-a asigurat cu toate elementele de protecție la executarea lucrărilor, probabil a economisit banii proprii, pentru că banii proprii sunt întotdeauna mai de preț decât sănătatea muncitorilor. Probabil nici nu s-a gândit, că dacă efectuează lucrări în regie proprie își asumă și responsabilitatea șantierului în întregime, inclusiv pentru siguranța și protecția muncii. Probabil o să vândă casa ca să nu-i stea acest muncitor toată viața în fața ochilor. Probabil va avea sechele de conștiință pe viață… Probabil.

Dar cert este: lucrurile se întâmplă pentru că autoritățile responsabile cu controlul în construcții sunt absolut ineficiente și nu constituie un instrument de temut pentru cei care încalcă normativele de construcție, care efectuiează lucrări fără a avea grijă de siguranța și protecția muncii pe șantiere. Anume nonșalanța cu care lucrează organele de control face posibilă atitudinea iresponsabilă a beneficiarilor și a antreprenorilor. Asta ne costă vieți. Trist.

http://unica.md/monden/un-barbat-din-capitala-murit-la-locul-de-munca-fiind-strivit-de-o-placa-de-beton-avea-doar-36-de-ani/ 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

În construcții orice pas este normat

Așa e, totul se normează cu o meticulozitate care uneori pare chiar excesivă. Totul – pentru asigurarea unui nivel de calitate satisfăcător, pentru siguranță, stabilitate și protecția vieții si sănătății oamenilor care realizează lucrările de construcții și a celor care vor exploata construcția pe toată durata de existență a ei.

Tehnica securității și protecția muncii fac un compartiment foarte larg în cadrul organizării execuției lucrărilor pe șantierele de construcții și nu este la discreția beneficiarului sau a antreprenorului. Sunt cerințe obligatorii de îndeplinit pentru toți participanții în procesul investițional și cad sub incidența controlului permanent al autorităților de supraveghere/control al statului.

Realitatea e mai urâtă și se vede de la distanță, fără ca măcar să intri pe șantier. Dacă mergi pe străzile orașului poți vedea și utilaje de construcții lucrând în afara îngrădirilor, direct de pe carosabil, fără a fi redirecționate nici fluxurile de pietoni, nici de transport, muncitori îmbrăcați în haine de la second hand, fără îmbrăcăminte/utilaje de protecție, materiale depozitate în drum și multe alte. Lucrurile se pot concretiza și în interiorul șantierelor, asta sper s-o facă autoritățile, după asemenea cazuri.

Tehnica securității și protecția muncii sunt prea scumpe pentru dezvoltatori. Trebuie să elaborezi proiecte, fișe tehnice, să cumperi haine muncitorilor, încălțăminte, să faci instruiri, să asiguri supravegheri. Pentru ce, dacă și așa merge, nimeni nu se cramponează de încălcările pe acest subiect. Doar că se întâmplă lucruri periculoase, soldate cu decese. Cum am ajuns să fie economia de bani mai importantă decât viața și sănătatea oamenilor? Trist.

http://aif.md/tragedija-na-stolichnoj-strojke-muzhchinu-pridavilo-jekskavatorom/?fbclid=IwAR19NMIry5dEn_JVfKwuWYyvSlhvuTto5-Q5Hv0voeiq6qNRVPOvU0eE89w

 

 

 

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Oraș. Oameni. Transport. Parcări. Concepție sau plan de mobilitate? Trecutul sau viitorul? Consultări sau simulări? 2

sursa foto: Ghid http://reporteris.ro/exclusiv/reportaje/item/85879-biblia-primarilor-ghidul-pentru-un-oraș-adevărat.html

E multă lume care se pare că știe cum să soluționeze problema transportului, a parcărilor a designului străzilor, chiar și în scrierea unor planuri de mobilitate urbană. Unii se miră de faptul că de aceste probleme se ocupă direcția urbanism, că cică ei n-au nici o treabă cu transportul, direcția transport se joacă de vreo câțiva ani cu tichetarea electronică, se bugetează cheltuieli pe diecții fără a avea aprobate strategii și planuri concrete, anul trece, se raportează așa cum se primește, problemele cresc în loc să se subțieze. ONGurile elaborează propuneri de politici, care rămân la nivel de cercetări particulare, pe care nu și le asumă municipalitatea. De ce?

Pentru că fiecare lucrează de capul lui. Rânza nu permite să colaborezi cu autoritățile, pentru că acolo “totu-i varză”. Și cred că au dreptate să spună așa, din moment ce la primărie adesea se lucrează fără a respecta procedurile legale, procesele firești pe care trebuie să le parcurgă o politică din momentul inițierii, prin elaborare, consultare, avizări, aprobare. Se cred parcă atotștiutori și consideră procedurile ca și simple birocrații, de parcă ar fi discreția lor să respecte procedurile legale sau nu.

Dar anume aceste birocrații pun markerele care ne asigură că documentele (oricare ar fi – strategii, planuri, alte politici) 1) vor fi stabilite sarcinile corecte pentru elaborare, prin Decizie a Consiliului; 2) se vor elabora de către specialiști notorii, selectați printr-un proces calitativ de licitații; 3) procesul de consultare nu va fi unul de bifă, organizat doar pentru raport finanțatorului, dar va fi organizat în procedura legală de consultări, unde părerea cetățenilor nu se pierde, dar se contabilizează și se lucrează cu fiecare propunere; 4) se avizează de către toate autoritățile interesate, pentru proiectele nu se elaborează pentru un câmp viran, dar într-un oraș cu interconexiuni pe diferite domenii; 5) finalul – Consiliul va primi acest document spre aprobare, pentru că fără faza asta va fi doar încă un plan pus pe raft. Scump și anevoios. E mai simplu să scrii să publici și să lași, poate se primește cineva să implementeze. Eu tot așa fac, doar că ceea ce public pe blog nu are pretenția de a fi politică publică.

E îmbucurătorfaptul că proiectul UNDP Green City Lab are drept obiectiv consolidarea capacităților autorităților publice municipale în domeniul planificării mobilității și își propune să elaboreze un plan de mobilitate pentru Chișinău. Măcar o rază de lumină pe acest subiect. E bine că au în calitate de consultant național pe Victor Chironda cu master european în studii urbane. E persoana care se pare că poate mișca lucrurile. Va avea nevoie de efort deosebit, ca să integreze activitatea laboratorului cu activitatea autorităților publice, e determinantă această sinergie pentru atingerea scopului, inclusiv consultarea cu publicul, care să nu fie una sectantă, dar publică, în plin sens al obligațiilor pe care le impune legea.

Mai puțin e relevantă elaborarea ghidului de design al străzilor. A fost discutat acest subiect la Forumului Smart City, unde și colegii din România au avut aceiași părere, că un folos mai mare ar avea traducerea în română a “Ghidului global al designului stradal” (Bloomberg Initiative for Global Road Safety), pe care s-au oferit cu generozitate sa ne-o livreze. Ne-au și transmis primele două capitole traduse, le mulțumim pentru aceasta și așteptăm în viitorul apropiat să fie editat și Ghidul în întregime. Ghidul adaptat la legislația Republicii Moldova? Mai degrabă – utilizarea soluțiilor recomandate în Ghid în proiectele planului de mobilitate pentru Chișinău. Și situația este de fapt tocmai inversă – nu ghidul trebuie adaptat condițiilor normative existente în Moldova, dar normativele ar trebui adaptate și corectate pentru a putea fi posibilă aplicarea soluțiilor din Ghid, cele care vor fi confortabile pentru a fi utilizate in Chișinău. Cam așa. Dar – se poate face și ghid, dacă autorii pot aduce plus valoare Ghidului Bloomberg – de ce nu?

Mult mai importantă e clarificarea situației cu documentul pe care îl elaborează Chișinăuproiect, pentru ca să se excludă dublările, contradicțiile și incompatibilitățile soluțiilor. E posibil, dat fiind incipiența la care se află aceste lucrări. Se poate avea încredere în echipa Green City Lab, au și capacitate și finanțare pe măsură, deci trebuie să se reușească să elaboreze un document viabil, nu doar o cercetare interesantă.

Succese echipei și primăriei.  

 

Ghidul global al designului stradal, Bloomberg Initiative for Global Road Safety

Ghidul Global al Designeului Urban(cap 1-2)

Aici poate fi găsit Ghidul pentru free download:

Global Street Design Guide

 

Global Designing Cities Initiative în comun cu National Association of City Transportation Officials (NACTO) pune la dispoziție mai multe ghiduri utile:

Urban Street Design Guide

https://nacto.org/publication/urban-street-design-guide/ 

Urban Bikeway Design Guide

https://nacto.org/publication/urban-bikeway-design-guide/

Transit Street Design Guide

https://nacto.org/publication/transit-street-design-guide/

Încă un document util:

Ghid de planificare și gestionare a sistemului de parcări urbane

http://www.epomm.eu/newsletter/v2/content/2017/0217/doc/Romanian_parking%20guidelines_RO.pdf?fbclid=IwAR3yQYblArwoPbYnZOElPmSr2QXFNelVCspdfc62WdxKXC_J1dT458siF1w

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

DA! Există viață și după ÎMGFL.

CONDOMINIU LAW 2

Titlul este parafrazat după anunțul unor dezbateri pe tema noii legi a condominiului. (aici anunțul: https://cadp.md/2018/12/06/dezbatere-exista-viata-dupa-imgfl-noua-lege-a-condominiului/)
Tema administrării blocurilor locative este una foarte acută, acum discuțiile capătă o amploare mai mare, motivul fiind aprobarea de către Parlament a unei noi legi a condominiului. Articolul prezent e contribuția la dezbateri, fără prezența directă în sala primăriei, dar cu unele clarificări privind situația actuală și cu unele răspunsuri la întrebările anunțate pentru inițierea dezbaterilor.

Primul răspuns l-am dat în titlu. Da, viața a existat și cu ÎMGFL și va exista și după lichidarea acestora. Mai întâi trebuie să concretizăm, că procesul de lichidare a întreprinderilor de gestionare a fondului locativ în nici o măsură nu este generat de aprobarea legii condominiului. ÎMGFLuirle se lichidează grație unui management păgubos, în urma datoriilor enorme, unele nesusținute prin acte confirmative și în lipsa totală a controlului activității acestora atât din partea fondatorilor cât și din partea proprietarilor bunurilor administrate (gestionate). (Despre IMGFL aici: //svetlana.dogotaru.net/domeniul-locativ/falimentarea-imgfl-o-situatie-fortata-o-dorinta-ascunsa-sau-si-una-si-alta/)
Încercarea de a pune legea condominiului în calitate de sperietoare în fața proprietarilor de apartamente vine mai degrabă din frustrările perioadei de tranziție, care la noi prea mult durează. Blocurile locative aparțin proprietarilor de încăperi din aceste blocuri și nu e un concept nou al legii condominiului. Cum a fost, așa și a rămas, nimeni nu face acum cadouri din senin. (Despre proprietatea în condominiu ceva explicații aici: //svetlana.dogotaru.net/domeniul-locativ/coposesia-partilor-comune-in-condominiu-atributul-dreptului-de-proprietate-a-coproprietarilor/)
Legea doar punctează asupra raporturilor juridice între coproprietari, concretizează mecanisme de transmitere/înregistrare a drepturilor proprietarilor adevărați și impune autoritățlor să efectueze toate acțiunile legale cu supravegherea organizării activității de întreținere a blocurilor locative.
Faptul că ÎMGFLurile sunt în procedura de faliment e doar o coincidență nefericită. Nefericită – pentru că se crează un gol imens la capitolul „Administratori profesioniști” la care ar putea să apeleze asociațiile pentru serviciile de administrare a bunurilor comune din condominiu.

Și acum, întrebările pe rand, foarte sumar:

– ÎMGFL/JEK-urile se desființează.
Da, se desființează, dar nu le desființează legea condominiului, cum am punctat și mai sus. Problemele deja au apărut demult. Cu toate că Infocom continuă să emită facturi pentru desrvirea tehnică, poate cineva să garanteze că aceste servicii se prestează? Unde pleacă banii intrați în cont pe acest articol de cheltuieli? Cum văd locatarii soluționarea problemelor de întreținere a blocului? Vor aștepta la nesfârșit că va veni cineva și le va efectua lucrări de reparații la acoperiș, în scară, fațade, rețele? Vor sta toți vrăjiți de amăgeala cu care sunt și au fost în permanență tratați de cei care și-au arogat dreptul de administrare a bunurilor care le aparțin cu drept de proprietate?

– Ce vor face locatarii și la cine să se adreseze?
Locatarii vor trebui să se adune și să decidă asupra modalității de administrare a bunurilor comune, să evalueze starea tehnică a clădirii și să-și stabilească cote de contribuție reale în Fond. Trebuie să fie clar, că nu este nevoie ca proprietarii să decidă să fondeze sau nu condominiu. Condominiul se crează prin efectul legii și se modifică înscrierile în Registrul bunurilor la prima etapă, din oficiu pentru toate clădirile locative, care insumează elementele caracteristice unui condominiu.
Însă autoritățile publice locale trebue să elaboreze un plan de măsuri pentru implementarea prevederilor legii, din care va rezulta cum se vor transmite blocurile aflate în evidența direcției locativ-comunale către asociațiile condominiale. Din acest plan va rezulta și răspunsul la întrebarea – unde să se adreseze locatarii, pentru că, pe lângă prevederile legii se mai cere și clarificarea unor acțiuni, responsabilități, dar și stabilirea unor cheltuieli în bugetul municipal pentru aceste acțiuni.

– Cine va administra blocul în care locuiesc?
Întrebarea întrebătoare este cum se vor organiza proprietarii de unități condominiale să-și aleagă varianta potrivită de administrare. Asociațiile de locatari pot să administreze desinestătător bunurile, dar pot delega administrarea unui administrator profesionist. Ar fi o problemă – în piață nu prea există din aceștia, singurii administratori care au fost – ÎMGFL- și-au dat obștescul sfîrșit, alții – dezvoltatorii care și-au creat propriile întreprinderi de deservire a blocurilor construite – sunt puțini. Pentru facilitarea procesului de creare a segmentului respectiv de piață este nevoie să se implice autoritatea publică cu programe menite să susțină, inclusiv financiar apariția acestui gen de servicii.

– Asociațiile de locatari sunt unica soluție?
Nu sunt unica soluție asociațiile de proprietari în condominiu. Legea recunoaște două modalități de administrare în condominiu – prin asociațiile de coproprietari și prin comunitatea de proprietari. O noutate este modalitatea de administrare prin comunitate, care, de fapt, e tot o asociere, doar că comunitatea nu se înregistrează ca o persoană juridică și are capacitate juridică limitată. Rămâne la latitudinea proprietarilor să decidă cum e mai convenabil să-și administreze proprietatea. Un lucru esențial – și în asociație și în comunitate absolut toți coproprietarii din bloc (și proprietarii de apartamente și de alte spații) sunt membri, cu drepturi și obligații conform legii.

– Cui vor aparține scările, acoperișul, subsolul, terenul de lângă blocurile locative?
Scările, acoperișul, subslul, fațadele, casele scării, alte părți – toate au fost și sunt părți comune ale condominiului. Toti coproprietarii unităților condominiale sunt și coporprietari pe cote-părți ale elementelor comune ale lcădirii , beneficiază și sunt responsabili de toate acestea. Și terenul, desigur. Diferența între cum a fost până acum și după intrarea în vigoare a legii condominiului este în faptul, că terenul acum este recunoscut tot prin efectul legii în calitate de bun comun și nu mai trebuie solicitată transmiterea acestuia prin decizia consiliului. Doar se constată recunoașterea acestui drept. La Chișinău e o problemă, că autoritățile au ciopârțit terenurile aferente și au lăsat doar ”umbra” de sub bloc și proprietarii vor fi nevoiți să-și revendice dreptul la teren aferent cu suprafață normativă. (Despre terenuri aici: //svetlana.dogotaru.net/domeniul-locativ/razboiul-pentru-terenuri-cui-apartin-terenurile-aferente-blocurilor-locative/)

– Locatarii trebuie să achite contribuțiile obligatorii. Dar cum va fi cu pensionarii, familiile social vulnerabile sau persoanele care stau în chirie?
Da, proprietarii vor trebui să achite contribuții obligatorii, din care se vor îndeplini lucrări de mentenanță a clădirii, îmbunătățiri, reparații obligatorii. Din toată lista de lucrări care poate fi finanțată din aceste contribuții sunt foarte necesare lucrările de reabilitare tehnică, fără de care clădirea începe să degradeze și proprietarii riscă să-și piardă definitiv averile, ba chiar și riscă deteriorări ce pot provoca pericol pentru viață și sănătate. Nu este un moft, este o necesitate. Sunt foarte multe blocuri într-o stare deplorabilă, lucrările de reabilitare vor fi relativ scumpe, dar altă soluție nu există. Și iarăși: situația de lipsă de finanțare pentru întreținere nu este una nouă, nu a apărut acum! Cu toate că plăți se percepeau pentru întreținere tehnică – puține sunt clădirile care au beneficiat de lucrări de reparații, bugetul fiind repartizat fără transparență, lucrările – cu costuri neclare și de calitate îndoielnică. Ce am avut și ce am pierdut?
O întrebare retorică: cine le face reparații proprietarilor de case din sate?
Chiriașii nu sunt proprietari, așa că ei nu sunt obligați să plătească aceste taxe. Chiriașii au relații contractuale cu proprietarii și fac plăți de chirie.
Persoanele vulnerabile sunt afectate de fiecare dată când trebuie să plătească servicii sau taxe. Totuși, mecanismele de ajutoare pentru persoanele în dificultate fac subiectul altor reglementări, nu a legii condominiului. Dar în loc să se facă isterii, autoritățile trebuie să se implice și aici cu programe speciale de subvenționare a părților din contribuțiile obligatorii. O soluție ar fi resursele bugetare pe care municipalitatea le bugetează anual să fie îndreptate spre susținerea familiilor social-vulnerabile. Dar și comunitatea de proprietari pot fi mai cooperanți și pot face unele scutiri de plată, deoarece de starea tehnică a blocului depinde și starea proprietății fiecăruia.
În afară de aceasta, utilizarea unor spații comune pentru darea în chirie, a fațadelor – pentru amplasarea reclamelor, dezvoltarea unor spații noi și vînzarea acestora – toate sunt articole de venituri pe care pot să le obțină coproprietarii, dacă se va aborda problema cu o diligență de proprietar.

– Cine va face contabilitatea pentru asociațiile de locatari?
Evidența contabilă se va efectua în conformitate cu regulile generale și standardele existente. Pe acest subiect legea nu introduce reguli deosebite. S-ar putea și ar fi recomandabil să fie introduse standarde speciale pentru evidență a cheltuielilor, cu evidență simplificată, acestea vor putea fi elabotare și aprobate după intrarea în vigoare a legii condominiului.

– Locatarii nu dețin cunoștințe despre funcționarea și gestionarea blocurilor locative. Unde pot beneficia de consultații?
În dispozițiile finale și tranzitorii a legii condominiului legiuitorul a pus în sarcina autorităților locale să întreprindă toate măsurile necesare în procesul de organizare a adunărilor constituante, de selectare și desemnare a administratorului – asta implică și organizarea unor seminare, instruiri, pe care autoritățile trebuie să și le planifice. Dar asta o pot face și organizațiile neguvernamentale, cu resursele disponibile din diverse proiecte tematice finanțate de către donatori.

– Deci, cum va fi viața chișinăuienilor după această schimbare?
Viața va fi frumoasă. Pentru că mecanismele vor fi setate și vor începe să lucreze. Este esențial că se clarifică relațiile de coproprietate, drepturile și obligațiile fiecărui coproprietar. Dreptul de proprietate asupra imobilului nu este un simplu bonus – e și o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm, cu efortul necesar și cu dedicație pe măsură, dacă dorim ca acest drept să nu-l pierdem din motivul distrugerii acestui imobil, cu atît mai mult că într-un condominiu toti depindem unul de altul. Să realizăm că tragerea de timp nu e în folosul nostru. Trebuie să ne organizăm în fiecare condominiu, să ne asumăm responsabilități, dar și să ne cerem drepturile de autorități care sunt obligate să ne asiste în acest proces complicat de împroprietarire întârziată.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Războiul pentru terenuri. Cui aparțin terenurile aferente blocurilor locative?

CONDOMINIU LAW 1

Proprietarilor de unități în condominiu. Cine sunt aceștia? Proprietarii apartamentelor și a altor spații din această clădire. Prin efectul legii, părțile comune din condominiu (terenul și clădirea cu toate elementele constructive și infrastructură) trec, cu titlu gratuit, în proprietate comună pe cote-părți a proprietarilor de unități. Proprietatea asupra părților comune este recunoscută în baza legii, deci nu depinde de careva exprimare de voință a Consiliului Local. Așa prevede legea condominiului, care a fost aprobată recent în Parlamentul RM.

Dacă observăm, din 2000[1]până în prezent, foarte puține terenuri au fost transmise către condominii, din diferite motive, principalul fiind procesul complicat de formare a asociațiilor, asocierea nefiind obligatorie pentru proprietari. În plus, incoerența aprobării deciziilor de către Consiliul municipal și înțelegerea distorsionată a prevederilor legii au făcut ca proprietarii blocurilor locative să fie deposedați de dreptul lor legal de a fi proprietari inclusiv și al terenului aferent construcției. Doar asociația de coproprietari putea să înainteze cerere de transmitere în proprietate a terenului, în baza căreia autoritatea administrației publice locale urma să stabilească hotarele teritoriului condominiului și să efectueze transmiterea. Nu s-a întâmplat acest lucru, decât cu rare excepții.

Desigur, au existat și cauze speculative, autoritatea publică separând cu nemiluita părți din terenurile clădirilor pentru a amplasa pe aceste loturi construcții noi, asta pe fonul lipsei cererii din partea asociațiilor. Nu sunt asociații nu se depun cereri. Nu sunt cereri – nu se fac atribuiri. Nu se atribuie terenul condominiilor, deci poate fi pișcat puțin câte puțin, până se ajunge la ideea genială de a lăsa doar atâta teren, cât prinde perimetrul blocului. Era stranie chiar și formularea deciziilor – se atribuia teren din contul “sechestrării” terenului, care aparținea anterior blocului locativ.

Legea condominiului nou-aprobată face aici o schimbare esențială, care va facilita procesul de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra terenului. Prin efectul legii se recunoaște dreptul de proprietate, autoritatea publică fiind pusă în situația de a constata și, desigur de a efectua lucrările de delimitare a proprietăților.  

Ar rămâne ceva întrebări cu referire la terenurile care constituie, de fapt, ogrăzi ale acestor blocuri locative dar autoritatea publică locală și-a arogat dreptul de proprietate asupra acestora.

Oare există modalitate de a demonstra abuzul pe care autoritatea l-a făcut când a tras granițele terenului aferent blocurilor locative pe perimetrul acestor blocuri?

Se întrevede o luptă acerbă pe acest subiect, deoarece terenul este bunul imobil pentru care chiar se merită să lupți. Cu atât mai mult, dacă dreptatea e de partea ta. Cu atât mai mult, în lumina prevederilor noului Cod Civil, care recunoaște în calitate de bun imobil doar terenul. Restul – clădiri, instalații, amenajări, vegetație, de asupra si sub teren – toate sunt doar părți componente ale terenului. Și toate aceste părți sunt trecătoare, terenul – nu se trece. Este esențial pentru perpetuarea siguranței de a avea o locuință în proprietate – să deții dreptul de proprietate asupra terenului – doar în asemenea mod se poate valorifica dreptul de a construi/reconstrui din nou clădirea, ori de câte ori e necesar.

Să modelăm așa o situație: o clădire ”hrușciovcă” care și-a trăit traiul, nu prea a fost reparată și a ajuns într-o stare, când reparația costă mai scump decât construirea unei clădiri noi. În asemenea situații proprietarii au două opțiuni: să investească pentru reparații capitale (fără de care riscă să-și piardă definitiv proprietățile din motivul degradării fizice a clădirii și infrastructurii) sau să-și construiască o clădire nouă. În varianta a doua se poate îmbunătăți și nivelul de confort a apartamentelor. Sună utopic? Poate. Dar nu e chiar așa. În locul a cinci nivele se pot construi fără nici o problemă șase-șapte, prin diferența de spațiu să mai fie acoperite și parte din cheltuielile de construcție. Și terenul mai poate fi pus în gaj pentru o creditare pe măsură să finanțeze lucrările necesare. Da, este nevoie de efort, de implicare, control, spații de bufer, dar e posibil și e rațional.

Însă toate acestea se pot realiza doar cu condiția că există un teren aferent, cu granițele normale, cel care a fost prins în calcul la proiectarea clădirii, cu toate căile de acces, cu infrastructura necesară, teren de joacă pentru copii, dar nu cel pe perimetrul clădirii, pe care l-au ”desenat” autoritățile într-un moment de lipsă de discernământ. Pe un teren cu granițele diminuate până la dimensiunile perimetrului blocului nu se poate construi un bloc de aceleași dimensiuni, decât dacă POT (procentul de ocupare a terenului) este egal u 100%. Poate spune cineva unde există asemenea coeficienți în RLU Chișinău?

Exemplul de mai sus nu e doar o imaginație de dragul exercițiului – e o realitate care vor fi nevoiți s-o înfrunte mulți proprietari, grație uzurii masive a unui număr foarte mare de blocuri locative într-o stare avansată de degradare. Dar oamenii sunt reticenți pentru orice proiecte, încrederea proprietarilor e la pământ din cauza unor proiecte de mansardare eșuate, din cauza unor dezvoltatori hapsâni, din cauza ineficienței autorităților în aceste proiecte.

Acum autoritățile publice locale trebuie să repare greșelile pe care le-au făcut și să susțină procesul prin programe de finanțare, cel puțin a unor proiecte-pilot, unde să-și asume parte din cheltuieli, pe care locuitorii din bloc ezită să le facă. Ca să lucreze acest mecanism cineva trebuie să producă un exemplu pozitiv, să încline balanța încrederii spre succes.

Până la intrarea în vigoare a legii condominiului, autoritățile urmează să aprobe un plan de măsuri pentru punerea în aplicare a prevederilor legii, să negocieze cu Guvernul un program de susținere a reabilitării blocurilor locative, care va motiva prin elemente de grant și creditare în condiții favorabile proprietarii să-și îndeplinească obligația de întreținere a clădirilor. Starea dezastruoasă a clădirilor este rezultatul administrării defectuoase a blocurilor, de care se face responsabilă autoritatea publică locală, care tot a întins să transmită blocurile proprietarilor de drept. Și mai ales, terenurile.

Și pentru terenuri (mărimea acestora) disputa va fi una de presiune mare. Suntem pregătiți?

[1]Data aprobării legii condominiului în fondul locativ 30.03.2000, nr. 913 http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311744

Citeste mai mult →