Svetlana Dogotaru

”Relațiile juridice dinte Apă Canal și Asociațiile de Locatari: Responsabilități și Consecințe”. Așa s-a numit întâlnirea pe care a organizat-o IDIS Viitorul pentru a clarifica unele aspecte ale problemei.

Este un subiect foarte sensibil pentru fiecare, atât pentru consumator dar și pentru prestator.  Consumatorul dorește să primească un serviciu calitativ, constant, la un preț adecvat și să nu achite facturi pe un volum pe care nu l-a primit și consumat. Prestatorul, la rândul lui, este obligat să acționeze astfel, încât să poată păstra viabilitatea întreprinderii, deci să primească plata pentru marfa livrată.

S-a aprobat o lege noua privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare (Legea 303/13.12.2013). Totul bine și frumos, dacă facem excepție de la faptul că prevederile legii mai trebuie și îndeplinite. Și ce stă în calea procesului de aprobare a contractelor de prestare a serviciului către consumatori? Tot legea. Poate nu doar asta. Pentru că la noi fiecare instituție își promovează varianta proprie de document, autoritățile competente le aprobă cu unele prevederi care se contrazic de la o normă la alta, ba chiar în același document se mai întâmplă unele incoerențe. Legea 75, cu privire la locuințe, prevede modalitatea de încheiere directă a contractelor pentru fiecare apartament/spațiu și doar dacă nu este posibil din punct de vedere tehnic, contratele să fie încheiate cu administratorul clădirii.

Parcă ar fi ceva ce nu se leagă între aceste legi. Altfel de ce nu se putea la momentul aprobării legii să se ajusteze și articolul 29 din legea 303, care prioritizează altfel lucrurile? S-a evitat o discuție incomodă la parlament, pentru ca această discuție să fie transformată în trântă interminabilă între prestator și consumator, cu implicarea stângace a autorităților responsabile.

Desigur, cel mai comod ar fi pentru toți contractele pentru clădirile cu mai multe apartamente să fie aprobate cu administratorul clădirii. Așa se practică în lumea civilizată. Iar dacă ar fi aprobate și procedurile specifice fiecărui participant, ar funcționa totul a ceasul. Dar nu la noi. Pentru că la noi nu sunt formate asociațiile de proprietari în condominiu, nu sunt clarificate responsabilitățile privind elementele de proprietate comună, se mai încurcă lumea și în obligații și responsabilități.

Spre ex., reprezentantul Apă-Canal (la masa rotunda organizată de IDIS Viitorul pe 31 mai 2016) a explicat, în privința datoriilor asociațiilor față de furnizor, care sunt recunoscute prin judecată, că membrii asociațiilor sunt responsabili de datoriile asociației din motiv că asociațiile au statut de cooperativă de consum. Deci, vor trebui să achite și acele datorii pe care le are asociația față de furnizor, chiar dacă membrii nu au consumat acest serviciu, în volumul pretins de furnizor. Este de fapt, un semi-adevăr, deoarece membrii asociației (cooperativei) într-adevăr răspund pentru datoriile asociației, dar numai în limita părții sociale subscrise/depuse. Deci, dacă membrii au contabilizate părți sociale în mărime de 1.8 mln lei (această sumă a fost numită), atunci executorul judecătoresc ar putea să le urmărească bunurile proprietarilor de locuințe, pentru recuperarea datoriei. Dar dacă nu – atunci tot procesul este util doar pentru constatarea imposibilității recuperării datoriei, cu posibilitatea luării deciziei de casarea acesteia în evidența furnizorului.

Problema discutată referitor la imposibilitatea asociațiilor de a revinde serviciul prestat de către furnizor proprietarilor de apartamente, motivând lipsa de licență, la fel nu este chiar consistentă. Asociația/administratorul nu este un reprezentant al furnizorului în relațiile cu membrii proprii, dar exact invers – este reprezentantul membrului asociației în relația cu furnizorul, procură  serviciul din numele membrului asociației și pentru acest membru de la furnizor. Și își asumă responsabilitatea pentru efectuarea achitărilor respective, conform delegației primite prin acordul membrului asociației – fie decizie a adunării generale, fie contracte separate cu fiecare membru.

Și aici, referitor la obligațiile asociației: 1. în baza legii – asociația/administratorul are obligații față de întreținerea părților comune ale clădirii, chiar dacă acestea nu sunt descrise expres în contract. Aceste obligații rezultă din dreptul de proprietate al fiecărui membru, forțat și perpetuu asupra imobilului, deținut cu drept de proprietate pe cote-părți. 2. În cea ce privește utilizarea serviciilor de gospodărie comunală, precum și a oricăror altor servicii – este un drept al asociației să-i reprezinte pe proprietarii de spații/membri ai asociației în relațiile cu furnizorii, dar nu și o obligație. Încercarea furnizorului și a APL de a interpreta altfel lucrurile demonstrează lipsa dorinței de a rezolva problema, pasând mingea de la unul la altul.

În această luptă, disputa este în jurul volumului ce constituie diferența între contoarele individuale și cele de la bloc, unde ”dispariția” pe drum a unui volum mare de apă trebuie achitat de către cineva. Cine o va face? Cine este capabil să instituie un control adecvat și măsurări calitative? De răspunsul la aceste întrebări depinde și modalitatea de încheiere a contractelor, acest lucru trebuie să-l vadă legiuitorul și să ia deciziile corecte.

Altfel, doar careva din constatări. Poate ulterior – și cu recomandări. Să așteptăm că Apă Canal va îndeplini cea ce a anunțat și că se vor încheia contracte directe cu consumatorii, se elaborează modificări ale legii 303 de către Ministerul Mediului. Urmărim.