Inchipuiti-va sedinta Consiliului, in care se discuta o chestiune de atribuire a terenului, cu incalcarea legislatiei. Cu totii se lanseaza in discutii, evidentiind partile bune sau proaste ale activitatilor, care vor fi desfasurate pe acest teren. Care este rostul discutiilor despre oportunitate, daca legislatia interzice atribuirea terenurilor fara licitatie publica? E ca intr-o lume paralela, unde fiecare face ce vrea. Pentru ce este nevoie de Consiliu?
Istoria :
1. Consiliul a aprobat o decizie.
2. O parte din consiieri s-a razghindit si au soicitat sa fie revizuita decizia.
3. Acesti consilieri au organizat conferinta de presa, prin care au povestit, ca ei nu sunt devoratori ai bunurilor publice.
4. Consiliul a refuzat revizuirea.
5. Decizia a ramas in vigoare.
Intrebari:
1. Consilierii care s-au razgindit, sunt sau nu partasi la delapidarea bunului public?
2. Ce pot face ei ca sa iasa din aceasta fratie de prostie?
3. Cancelaria va trece cu vederea incalcarea legislatiei la aceasta atribuire?
4. Consilierii poarta raspundere pentru prejudiciul adus municipiului prin deciziile votate?
5. Cine ii poate trage la raspundere?
6. Consilierii razginditori, vor apela la instante pentru anularea deciziei ilegale?
Poate e cazul, intr-adevar, sa fie transmise toate competentele primarului, care va avea doar dreptul deciziilor tehnice, in baza legii. Atunci sigur ar fi o singura persoana, care poate fi trasa la raspundere, e mai simplu. Nu e democratic? Dar cui trebuie aceasta democratie tragsa de urechi si care e folosul acestei democratii?