Din nou încercăm să discutăm pe același subiect. Ce este mai important – investiția străină, pe care orașul și-o dorește sau comfortul urban, pe care orașul și-l dorește, la fel de tare? Cum se masoară importanța, prin ce? Cum se prioritizează necesitățile și dorințele? Cum se argumentează necesitatea unei amplasări în mediul deja construit, care are anumiți indicatori urbanistici aprobați prin documentațiile urbanistice? Ce instrumente au la dispoziție investitorii ca să convingă autoritățile orășănești despre necesitatea efectuării modificărilor indicatorilor urbanistici din aceste documente?
Legislația specifică anumite modalități de intervenție prin schimbări în PUG, prin elaborarea PUZ, care poate să propună alte soluții privind zonificarea, stabilirea unor indicatori diferiți de cei aprobați, s.a. Totul este ca aceste documentații să respecte procedurile stabilite legal. Obiceiul locului e să se elaboreze PUZ, cu propunerile respective, care se supune aprobării de către Consiliul Local, evident, cu organizarea prealabilă a consultărilor publice, ca element obligatoriu.
Care sunt aceste proceduri, ne explică legea 835, prin care se definesc atît componentele directoare ale documentului, cît și componentele reglementatoare. Aici ne vom referi doar la unele aspecte, alte detalii pot fi consultate in lege, precum și în alte acte normative.
Componenta reglementatoare a planului urbanistic zonal cuprinde mai multe prevederi, printre care următoarele:
- h) stabilirea traseelor și caracteristicilor cailor de circulație ce trebuie menținute, modificate sau construite;
- i) stabilirea modului de dezvoltare a sistemului de rețele tehnico-edilitare.[1]
Deci, zonificarea funcțională trebuie să fie văzută anume în corelație cu organizarea rețelei de circulație și nu în calitate de element separat al unei parcele, element rupt de realitatea și contextul străzilor și a fluxurilor de transport necesare în cazul apariției unor amplasări noi.
Legea 835 ne mai spune, că conținutul minim obligatoriu al documentației de urbanism se stabilește prin regulamente și instrucțiuni.[2]
Documentul normativ NCM B.01.02:2016 stabilește categoriile de probleme care urmează să fie soluționate prin documentația urbanistică (în cazul dat – PUZ), una fiind “organizarea și integrarea căilor de comunicație ale zonei în rețeaua majoră de căi de comunicații ale localități”[3]. Nu este un document facultativ – este un document obligatoriu pentru autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile de proiectări, agenții economici, personae juridice și fizice, care execută proiectări, construcții, amenajări sau alte acțiuni urbanistice.[4] Toți sunt obligați să respite normativul. Elaborarea unui PUZ și înaintarea spre aprobare “în volum redus”, adică fără a soluționa tot setul de întrebări care stau în sarcina documentului – e o încălcare și Consiliul nu trebuie să admită asemenea documente pentru discuții, cu atît mai mult – să aprobe. De fapt, Comisia de specialitate ar trebui să stopeze asemenea proiecte și să solicite completarea cu compartimentele respective, unde se vor gasi răspunsurile la așa bloc importat de probleme, cum este circulația și transportul.
Cine trebuie să se ocupe de aceste probleme? … Corect! Subdiviziunile de specialitate ale APL – asta e funcția lor directă, să genereze soluții și să livreze propuneri Consiliului pentru aprobare.
Dacă există necessitate – să organizeze procesul de elaborare, avizare, consultare și aprobare a documentațiilor urbanistice. Și dacă inițiativa vine de la potențialii investitori, obligația de a direcționa pe calea legală acest process tot direcției de urbanism îi revine.
Daca PUZurile nu corespund normativelor, cum se fac cei din subdiviziunea de specialitate responsabili? Au ei oare obligatii sa corecteze proiectul de PUZ? Cine are obligati s-o faca? Care este rostul subdiviziunilor de specialitate, daca acestea nu pot influienta lucrurile la nivel de proect de PUZ? Intrebari, intrebari…
Acum – ce-i de facut? Simplu. Daca subdiviziunile de spacialitate nu-si indeplinesc functiile, consiliul poate si trebuie sa insiste asupra indeplinirii de atre acestea a obligatiiilor, conform legislatiei. Daca nu – sa fie inlocuiti cu cei, care au capacitate.
Aha, acum – Consiliul. Cu tot respectful. Dar aici chiar trebuie sa fiti foarte atenti, domnilor consilieri. In dreptul urbanistic exista un concept – prerogativa publica – asta e ceea ce consiliul e obligat sa respecte – interesul general, care este prioritar fata de interesul particular al detinatorului de teren. De fapt, scopul aprobării documentațiilor urbanistice este exact stabilirea tuturor condițiilor de ocupare a terenului în așa mod, ca să fie asigurată această prerogative publică. Nici o “pribluiala” de locuri de munca, parcari, atragerea de investiții straine nu poate substitui interesul public, prin declaratii sterile. Totul trebuie demonstrat prin studii, calcule și simulări de verificare a impactului. Daca prevaleaza beneficiul scontat din investitia privata fata de interesul public – atunci acest interes poate fi compensat prin unele concesii publice.
Desigur, poate fi abordata problema si in alt mod. Neglijarea oricaror normative si amplasarea obiectelor prin prisma intuitiei consilierilor. Aceasta afirmatie nu este una sarcastica, in asa mod s-au dezvoltat multe localitati. Interventiile se fac in baza unor decizii de moment, pe care decidentii le fac, in dependenta de perceptia proprie a lucrurilor. Nu sunt cele mai nefericite solutii, uneori.
Dar… Asta inseamna, ca nu avem nevoie de reglementari, de autoritati cu drepturi de coordonari, avizari, aprobari, s.a. Sa nu ne amagim, ca exista planuri generale si regulamente aferente. Nu-s si nici nu trebuie sa intretinem armate de functionari care pun semnaturi pe hirtii și se transformă în boierași urbanistici. Avem consilieri cu intuiție, in care avem incredere si cu asta traim. Si regula e sa fie pentru toti egala. Vrem sa amplasam un obiectiv – intrebam conisliul si primim o aprobare, in dependenta de cum au avut curajul consilierii sa-si asume decizia. Cel putin – e sincer. Nu ne amagim, ca exista norme, regulamente, conform cu care se emit permisiunile de amplasare. Nu trebuie sa faci coordonarile si avizarile in directiile APL, care se fac ca sunt urbanisti foarte versati, sunt vajnici si nujnici la semnat, dar fara nici un rost.
Deci – trebuie sa alegem. Sau ne conformam regulilor sau anulam regulile si numim persoanele in care avem incredere totala ca vor lua decizii favorabile comunității. În timp ce lumea se dezvoltă pe calea „Smart Sity”, noi o sa avem feodali în consiliu, care o sa ne ducă de coarne așa cum o să-i ducă capul…
[1] Legea nr.835 din 17.05.1996 Privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului, art. 14 (4), 13 (4), lit. h), i)
[2] Legea nr.835 din 17.05.1996 Privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului, art. 18 (1).
[3] NCM B.01.02:2016 Instrucțiuni privind conținutul, principiile metodoloigce de eleborare, avizare și aprobare a documentației de urbanism și amenajare a teritoriului, p. 9.3.
[4] NCM B.01.02:2016 Instrucțiuni privind conținutul, principiile metodoloigce de eleborare, avizare și aprobare a documentației de urbanism și amenajare a teritoriului, p.1.2.