Author Archives: svetlana

Posted on publicat de by svetlana

Opera “drujbelor” din cimitirul evreiesc

Foto: din comentarii pe fb

În speranța că vor fi efectuate și lucrările de reabilitare.

Aici nu e scris pespre faptul că nu trebuia defrișată vegetația. Dar despre cum știm noi să facem lucrurile cel mai prost posibil.

Nu este surprinzător când apare vre-o informație despre distrugeri de monumente în Chișinău. Lumea aproape că are imunitate la aceste informații, pentru că oricum nu mai poți face nimic – totul e predestinat de către cei care își pun semnăturile pe diferite documente permisive, unul mai deocheat decât altul. Da! Au reușit să ne obișnuiască cu distrugerile, chiar dacă ne mai și plângem pe asta. Noutățile din feedul fb se duc în jos, se trece la altele, lumea își caută de treabă, apar alte matrapazlâcuri.

Dar noutatea cu cimitirul evreiesc le-a întrecut pe toate. Să distrugi în așa hal un monument, de care statul te-a făcut responsabil, pentru asta trebuie să ai un talent deosebit. Sau un tupeu enorm. Sau să fii sigur că nu vei fi sancționat. Sau să fii netot în profesia pe care o practici. Sau să fii gros de obraz. Sau să n-ai frică de Dumnezeu. Sau toate laolaltă și încă multe altele, la grămadă, care înseamnă funcționari ne-la-locul lor.

După ce în noiembrie au bătut alarma cetățenii despre lucrările care au început în zona cimitirului, a venit cu explicații directorul AIRM, Stefăniță, că au demarat lucrările de reabilitare-revitalizare a cimitirului. Și reprezentantul comunității evreiești, rabinul Daniel Șîmșon s-a grăbit să-i liniștească pe toți că se dorește a face un lucru bun, să se curețe teritoriul. Și mai e și un program al guvernului (care nu -a văzut nimeni, dar ar fi perfect să fie). Citadinii să doarmă liniștit, totul e sub control.

https://www.facebook.com/Publika.md/videos/vb.105259762844158/273102183396100/?type=2&theater

Bine și frumos, până nu a văzut lumea ce au făcut sub acest scop nobil.

E și o dispoziție, care a dat o brumă de legalitate lucrărilor. Doar o brumă, dar mai degrabă o ceață. Pentru că o Dispoziție pentru permiterea efectuării lucrărilor de reabilitare și de revitalizare a unui obiect cu valoare de patrimoniu nu este documentul prevăzut de lege pentru efectuarea lucrărilor de acest tip. Documentul permisiv trebuie să fie autorizația de construire, cu genul de lucrări permise respective.

Aici Dispoziția: https://www.chisinau.md/doc.php?l=ro&idc=492&id=24507&t=/Primarul/Dispozitii/Dispozitia-nr-920-d-din-27-noiembrie-2018-Cu-privire-la-efectuarea-lucrarilor-de-reabilitare-i-de-revitalizare-a-teritoriului-Cimitirului-evreiesc-din-st-Milano-1/

În locul Autorizației de Construire – o Dispoziție, eventual, pentru a evita procedurile necesare de îndeplinit în asemenea cazuri: cercetări, studii, analize, expertize, proiect, coordonări, avizări ale organelor competente, consultări cu publicul. Legea 163 (art. 21 (1)) prevede ca și competență a primarului emiterea autorizațiilor de construire, deci primarul trebuie să fie prima persoană interesată să clarifice lucrurile. Chiar dacă a transmis competența către un vice-primar, controlul îi aparține pe acest palier de responsabilitate. Dar la primăria mun. Chișinău totul e altfel decât se prevede în normele legale. Toate se fac de parcă ar fi un stat aparte, cu funcționari care ori nu-și cunosc atribuțiile, ori încalcă conștient procedurile legale, punând interesele în capul mesei.

Așa se văd lucrurile de către funcționarii responsabili, să decidă ei cum să acționeze, care soluții să le aplice, ce tip de documente să elibereze, de ce s-ar conduce de legislație, că doar nimeni nu-i penalizează. Se poartă de parcă obiectele de patrimoniu ar fi votcina lor și pot distruge tot ce nu mai consideră ei necesar să păstreze. Te întrebi, dacă au făcut școală, sau doar s-au plimbat prin universități, unii și prin cele străine.

Cine poate explica, care a fost rostul Dispoziției, de ce s-a semnat un document-clonă în loc de autorizație legală? Câte documente de acest gen mai stau prin arhivele primăriei? La care obiecte de patrimoniu vor mai fi surprize?

E greu de intuit și nici nu e bine să ne lansăm în speculații.

Autoritățile responsabile – primarul și consiliul local – cei care sunt aleși să administreze patrimoniul din numele comunității acestui oraș, ei sunt cei care au obligația de a cere explicații de la funcționari. Dacă nu vor cerceta cu toată seriozitatea acest subiect, asta îi plasează în rândul distrugătorilor de patrimoniu. Degeaba aleargă și “plantează” foișoare și își fac poze pe aleile betonate din bugetul acumulat de noi, asta nu le aduce plus valoare. Cetățenii acestui oraș sunt destul de capabili să contabilizeze distrugerile care s-au făcut cu concursul direct sau prin neparticipare și neîndeplinire a obligațiilor. 

Sigur se puteau organiza lucrările într-un mod mai responsabil, asta dacă fiecare se ocupa de lucrul lui. Pentru că dacă ești indicat într-un document oficial ca și responsabil de anumite lucrări – responsabilitatea nu se limitează doar în a povesti pe la televizoare că o să faci. Ai angajat o companie la antrepriză pentru lucrări – responsabilitatea nu pleacă nicăieri, ești obligat să asiguri controlul executării (controlul, în calitate de Beneficiar, dar nu monitorizare de bifă). Oare și aici s-a utilizat aceiași metodă, cum o fac la șantierele din Chișinau, să ofere lemnul pentru lucrările de defrișare efectuate? Trimiți antreprenorul, îi zici ce să facă, el iese cu lemnul – tu cu curățenia. Aici – și cu distrugerea, pentru că asemenea companii sunt setate să-și ia lemnul întreg, nu pe bucăți, protejând lespezile de pe morminte.

Faptul că guvernul are o inițiativă frumoasă să dedice resurse proiectului de reabilitare a cimitirului evreiesc, care este obiect cu statut protejat de importanță națională nu poate decât să bucure, asta au exprimat și comunitatea evreilor din RM și comunitățile din străinătate, „dl. Parker, venit din SUA a împărțit mulțumiri  și diplome” (mesajul din foto mai sus, e din comentarii, unde funcționarii încearcă să ne arate cât de bine lucrează și cum sunt lăudați).

Asta a fost înțeles de către unii funcționari ca au undă verde să continue lucrările cu stângăcia care îi caracterizează și să fie ridicoli in a explica că au fost lăudați de diplomați. Nu ține. Cei care în mod diplomatic aduc mulțumiri și evită să dea apreciere modului în care s-a lucrat nu vă laudă pe cei, care ați devastat un monument, care mai e și un loc special – un cimitir, unde nu se intră ca la război! Și, în mod sigur, guvernul nu v-a dat indicații să lucrați cu asemenea metode.

Înapoi nu se poate întoarce nimic. Dar apreciere faptelor neghioabe a funcționarilor (i)responsabili ar trebui făcute, din simplu motiv, ca să fie clarificate lucrurile și să fie oprite pentru viitor asemenea “reabilitări”, cu iz de distrugere. 

Aici o colecție de informații pe subiect:https://www.facebook.com/dogotaru.svetlana/posts/10156414836997426

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Impresii de la audierile publice IPRE

Am primit răspuns la întrebarea dacă audierile publice sunt organizate de către autoritățile APL, s-a clarificat și statutul documentului prezentat la Audierea Publică organizată de către IPRE pe subiectul reformei administrației publice a mun. Chișinău prin reformarea Direcției Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare (DGAURF) .

Este o cercetare pe subiectul de activitate a DGAURF, a problemelor de urbanism și control al terenurilor, venind cu măsuri de intervenție pentru îmbunătățirea activității în domeniul urbanismului în mun. Chișinău. Cercetarea este supusă audierilor organizate de către IPRE, fără a fi audieri publice organizate de către autoritățile APL. Așa au explicat organizatorii și e bine că s-au făcut clarificări.

Care sunt impresiile?

  • Este pozitiv faptul că s-a făcut o asemenea cercetare.
  • Este pozitiv că se abordează subiectul, fiind unul de importanță majoră și de impact puternic asupra calității vieții în oraș.
  • Este absolut ineficient să se lucreze la acest subiect fără implicarea autorităților responsabile – a primarului, a DGAURF, a altor direcții interesate din APL.
  • Este profund regretabil că nu au fost implicate în consultări societățile profesionale (a Uniunii Arhitecților, a Uniunii Inginerilor), comunitatea științifică, academică, sectorul asociativ de profil, toate având capacitatea de a oferi recomandări de îmbunătățire a documentului propus.

Da, s-au oferit explicații referitor la modalitatea de lucru și despre relațiile cu autoritățile. Au fost invitați și nu au venit. E discreția lor. Și dacă nu au venit – nu avem ce la face. Vom fi fericiți să ne citească documentele, le vor examina, vor face modificări, conform procedurilor legale. Noi atâta am putut – atâta am făcut. De aici concluzia: e mai degrabă o poziție de struț.

Din toți funcționarii direcției și a corpului primarului – nici o persoană nu a găsit timp să participe la audierile ce vizează activitatea directă a acestora. Chiar dacă nu sunt audieri organizate de către autoritățile publice municipale, administrația publică locală a municipiului Chișinău nu e interesată să asculte și să discute problemele de urbanism ale municipiului Chișinău? Sau poate că nu s-a depus suficient efort de către IPRE pentru a asigura prezența calitativă pentru aceste audieri?

Aceste întrebări rămân a fi deschise. Atât primarul, DGAURF, Consiliul, cât și organizatorii audierilor(IPRE) ar putea să și le pună și să găsească răspuns: Care este cauza că se insistă pe elaborarea unor documente de politici pentru Chișinău, fără a porni proceduri de inițiere legală, cu scop real de implementare. De ce se evită cu tot dinadinsul procedurile legale de transparență decizională?

Există careva fobii cu acest proces de organizare a dezbaterilor, care, de fapt, nu sunt atât de complicate. Evident, că experții ar avea mai mult de lucru, deoarece ar veni și o cantitate mai mare de propuneri, sugestii, critici, s-ar implica cu recomandări instituțiile specializate, care ar fi obligatorii pentru consultare în acest proces. Ar fi necesar să facă raportări pe obiecțiile primite, să argumenteze primirea/respingerea propunerilor. Dar lucrul cu aceste propuneri ar îmbunătăți esențial proiectul de politică propusă. E o provocare pentru echipă și ar ridica substanțial nivelul de maturitate al propunerilor.

Chiar dacă este un ONG, comunicarea cu autoritățile este posibilă, dacă se insistă mai apăsat pe această componentă, care este esențială în cadrul elaborării unor documente de politici publice pe acest domeniu.

Sunt de acord cu vorbitorii care au recomandat IPRE să fie exemplu pentru autoritățile APL în privința respectării procedurilor legale de transparență și să aibă o atitudine adecvată față de respectarea legislației în comparație cu poziția de “capsulă informațională” asumată.

Despre draftul documentului prezentat: Este unul care prezintă interes. Faptul că l-am numit superficial nu-l pune în coșul de obiecte prost făcute, din contra apreciez efortul cercetării pozitiv. E stratul pe care s-a putut lucra fără implicarea autorităților, fără audit pe procese, rapoartele și viziunile acestora. Domeniul este unul complex și e nevoie de detaliere și studiere mai aprofundată. Ar fi perfect, dacă IPRE ar avea posibilitatea să susțină și în continuare cercetările pe acest subiect.

Succese echipei, felicitări pentru implicare și dorință de a schimba lucrurile în bine, pentru inițierea dialogului pe domeniul urbanismului. Problemele odată enunțate, au șanse să fie diagnosticate, și rezolvate. Deja e mai luminos.

https://www.facebook.com/IPREMoldova/videos/2115065338561681/

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

O scrisoare comentată

CONDOMINIUM LAW 9

Președinția a refuzat promulgarea legii condominiului, motivînd că ar fi cu un efect social negativ. Chiar dacă acestui efect social negativ îi cresc cu totul din altă parte picioarele –  cineva a decis că e mai simplu să pui problemele de sărăcie pe contul condominiului. Oare chiar năluca sărăciei se numește condominiu? Oare nu pensiile infime, salariile mici, lipsa locurilor de muncă sunt acele năluci? 

O analiză a obiecțiilor expuse în scrisoare, poate cam obraznică, dar, în calitate de plătitor de salarii celor care au scris această scrisoare – am dreptul. Cu bold – scrisoarea. Cu light – comentariile.

Potrivit legii vizate, se declarăcondominiu toate clădirile cu douășimai multe apartamente atât date în exploatare, cât și aflate în stadiu de construcție. Proprietarilor apartamentelor li se transmit în proprietate comună, cu titlu gratuit, clădirile și terenurile aferente acestora. În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii, coproprietarii sunt obligați să fondeze asociații de proprietari în condominiu. Neînființarea asociațiilor atrage după sine răspundere civilă, contravențională sau penală.

O înțelegere eronată a dispoziției din lege. Termenul de 3 luni este prevăzut pentru deciderea modului în care va fi administrat condominiul de către asociație sau comunitate, din data constituirii condominiului. Nu există în lege obligativitate de a crea asociații. Legea prevede administrarea proprietății comune și în mod direct, fără a crea asociații. Prin comunitate, regulile de activitate ale căreia sunt descrise în LC, dar nu există necesitatea de a formaliza asocierea.

Cu atât mai mult, răspunderea civilă, contravențională sau penală nu se referă la simplul fapt, că proprietarii nu au creat asociații în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii. Este absolut greșită această afirmație.

Statutul de condominiu li se acordă în mod obligatoriu nu doar clădirilor și terenurilor proprietate a statului sau unităților administrativ-teritoriale, dar și celor din domeniul privat și cooperatist. Deoarece nu se prevăd derogări, sub incidența legii cad și blocurile locative cu statut de locuințe sociale, locuințe de serviciu etc. În acest mod, se pun exclusiv în sarcina locatarilor clădirilor proprietate publică toate cheltuielile pentru întreținerea și reparația capitală.

Blocurile locative cu statut de locuințe sociale și locuințe de serviciu sunt pomenite sub pretextul plății cheltuielilor de întreținere și reparație capitală care s-ar fi pus pe seama locatarilor. Nimic mai fals! Legea nu prevede asemenea obligații!

Este necesar să se înțeleagă corect faptul, că locatarii în aceste clădiri nu sunt și proprietari. (vezi legea cu privire la locuințe, definiții ”locatar – persoană fizică sau juridică căreia i se acordă locuinţa în folosinţă în baza unui contract de locaţiune încheiat cu proprietarul acesteia pe un termen limitat sau în alte temeiuri legale”) Proprietarii sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau instituții care oferă locuințe cu statut special și social din domeniul public.

Este obligația proprietarului să contribuie la Fondul și să asigure toate reparațiile capitale, dar nu a locatarilor. Proprietarii sunt cei, care decid prețul de chirie, preț, în care pot sau nu să includă componentele de amortizare a activului transmis în locațiune. Dar în nici un caz aceste decizii nu fac obiectul prezentei legi. Sunt decizii aparte, care vizează scopuri sociale și de susținere a unor profesii/specialiști.

În ceea ce privește domeniul cooperatist. Nu se intervine în domeniul cooperatist. Blocurile care au fost construite și au rămas să fie administrate ca și cooperative sau cooperative de construcție a locuințelor  urmau să treacă la administrarea în regim de condominiu în baza legii condominiului în fondul locativ, care este în vigoare. Nu e nimic nou la acest capitol. (art.3 legea 913)

Legea nu prevede vre-o obligație a autorităților de a susține financiar, cel puțin, reparația capitală a clădirilor în stare avariată. O atare stare a lucrurilor, ținând cont de situația materială a locatarilor, mai ales a celor din clădirile construite în anii 50-70- ai secolului trecut, va duce inevitabil la deteriorarea de mai departe a construcțiilor și la revolte întemeiate ale cetățenilor care pur și simplu nu dispun de surse necesare pentru finanțarea reparațiilor costisitoare.

Obligația de a susține financiar reparațiile capitale a clădirilor în stare avariată este un lucru foarte bun, care ar putea și trebuie statul să și-l asume. Pentru aceasta, în blocul de acte normative, recomandate pentru elaborare a fost inclusă legea siguranței fondului construit, recomandările fiind făcute încă în 2016.

Fiind o problemă de importanță majoră, care ține de viața și securitatea oamenilor, care trăiesc/muncesc în clădirile care prezintă risc sporit de avariere, președinția are la dispoziție instrumentul Consiliu de securitate, unde pot fi discutate subiectele, efectuate cercetări, cum s-a adus fondul locativ la această stare deplorabilă, activitatea ÎMGFLurilor și a autorităților APL, utilizarea banilor bugetari, dar cel mai important – stabilirea sarcinilor pentru autoritățile care întârzie să-și îndeplinească funcțiile, cu stabilirea de termeni concreți și responsabili.

Conectarea acestor probleme cu legea condominiului este o cale greșită, care nici nu va rezolva problema enunțată, doar va porni un val de discuții politice pe acest subiect.

Există legea cu privire la locuințe, unde se dedică problemelor de susținere socială prin diferite mecanisme capitole întregi. Ce încurcă să fie implementate?  Guvernul și APL au suficiente competențe pentru a susține financiar persoanele în dificultate (art.7-8) S-o facă!

Potrivit articolului 18 din legea dată se instituie, în mod obligatoriu, Fondul de reparație și dezvoltare pentru fiecare condominiu separat, ale cărui mijloace sunt constituite, în temei, din contribuțiile lunare obligatorii ale proprietarilor. Iar neachitarea în termen a contribuțiilor la fond atrage după sine răspundere juridică și penală inclusiv.

Nu este clar cum se văd lucrurile în privința Fondului de reparație și dezvoltare. Să nu fie creat? Să fie creat, dar să nu contribuie toți?

Legea condominiului n-a adus nici aici noutate.

În legea cu privire la locuințe este stipulată obligația proprietarilor de a contribui prin finanțare a lucrărilor de întreținere și reparație a proprietății comune. (art.48 (5)). Și dacă proprietarii nu stabilesc cotele de participare la cheltuieli, administratorul este îndreptățit să evalueze cheltuielile necesare pentru un an, luând în considerație normativele legale și SĂ ADUCĂ LA CUNOȘTINȚĂ proprietarilor. E mai bine așa? Fără ca să fie clarificate responsabilitățile cu acești bani?

Legea condominiului a descifrat modalitatea de acumulare a acestor resurse, a structurat prin Fond, care se acumulează doar pentru o clădire, resursele nu se duc într-un buzunar, de unde nu se mai vede cum se utilizează, dar se specifică condițiile cum sunt utilizați acești bani, pentru a proteja proprietarii de eventuale utilizări pe alte destinații. În plus, Fondul poate fi completat și din resurse, care vin din exploatarea economică a părților comune ale clădirii – acoperiș, fațade, teren, spații, geamuri, etc. Dar toate acestea – dacă proprietatea va fi transmisă condominiului. Acum de aceasta beneficiază doar…

Legea mai reglementează că statul poate transmite gratuit proprietatea aflată în gestiunea autorităților publice centrale și, totodată, impune formarea condominiilor.

Corect reglementează.

Deși Curtea Constituțională, prin Hotărârea nr. 20 din 20 iulie 2016, a recunoscut constituționalitatea normelor legale anterioare, care prevedeau, obligația creării asociațiilor de coproprietari în condominiu, considerăm excesive normele art. 45 care prevăd instituirea răspunderii penale pentru neluarea măsurilor de înființare a asociațiilor de proprietari în condominiu,

De fapt, acest articol nu prevede expres răspundere penală pentru neluare a măsurilor de înființare a asociațiilor de proprietari în condominiu. E o abordare scoasă din context a ceea ce este prevăzut în articol. Articolul specifică răspunderea pentru încălcarea și nerespectarea legii, prin răspundere civilă, contravențională sau penală, în conformitate cu legislația în vigoare. Deci, nu e cazul să se speculeze pe articole trunchiate artificial. Pentru a stabili măsurile de răspundere mai este nevoie ca acestea să fie aprobate, pentru fiecare din încălcare, în codurile respective.

Și da, dacă neluarea măsurilor de înființare a asociațiilor va fi cauza de distrugere a blocului, și asta se va solda cu pierderi de vieți omenești  – pentru aceste acțiuni trebuie să existe răspundere penală. Însă deciziile nu se iau ad-hock, dar se gândesc cu meticulozitate, în cadrul elaborării propunerilor pentru codul penal, cu studii și analize, oare asta e o procedură care nu se cunoaște?

De asemenea, menționăm că posibilitatea de intervenție a statului în domeniul cooperatist și privat trebuie să se limiteze doar la formarea cadrului juridic al condominiului, fără dreptul de a interveni forțat în relațiile de proprietate.

Așa și este. S-a stabilit doar cadrul. Nu intervine nimeni în relațiile de proprietate. Fiecare își exercită dreptul de proprietate nestingherit. Mai degrabă este nevoie să fie studiată mai atent legea.

Reieșind din faptul că, la momentul actual, sistemul întreținerii sectorului locativ este marcat de deficiențe majore, indiscutabil, se impunea a fi adoptată o lege, care să vină cu instrumente eficiente de soluționare calitativă a problemelor de administrare și gestionare a proprietății comune. Însă, implementarea legii, propuse spre promulgare, va avea un impact negativ asupra unor pături sociale (pensionari, șomeri etc.) aflate în incapacitate de plată și care vor avea obligația să contribuie la Fondul de reparație și dezvoltare a condominiului, iar neexecutarea obligației va duce la aplicarea răspunderii juridice în privința acestora.

Implementarea legii va avea un impact negativ asupra păturilor sociale aflate în incapacitate de plată…

Cum a fost dedus acest lucru? S-au făcut studii? S-a comparat cum se schimbă lucrurile față de ceea ce este deja prevăzut în legea cu privire la locuințe și în alte acte normative?

E o concluzie eronată că anume legea condominiului va produce impact negativ asupra păturilor sociale vulnerabile. De fapt adevărul e că impactul negativ este produs prin pensiile mizere, pe care le primesc pensionarii, lipsa locurilor de muncă, salariile mici – toate acestea pot fi rezolvate din contul securității, asta se propune?

Să fie ignorate problemele de rezistență și stabilitate a clădirilor, de care depinde viața și sănătatea oamenilor, inclusiv a celor care sunt în dificultate temporară financiară, aceasta este idea? 

Instituția prezidențială nu se poziționează împotriva instituirii condominiului ca mecanism de administrare a blocurilor de locuit și a terenurilor adiacente acestora, însă suntem de părere că Parlamentul urma să identifice un mecanism prin care reforma complexului locativ-comunală să fie efectuă treptat, iar trecerea de la o treaptă la alta să fie direct proporțională cu sporirea veniturilor păturilor socialmente-vulnerabile.

Instituția prezidențială nu se poate poziționa împotriva instituirii condominiului ca mecanism de administrare, pentru că acesta deja există, de mulți ani! Chiar și clădirile care nu au format asociații condominiale, și acelea sunt condominii, pentru că o clădire, unde sunt mai mut de 2 proprietari este supusă regulilor de administrare a proprietății comune pe cote-părți, e o prevedere a codului civil, care nu se mai contestă. Faptul, că nu se implementează prevederile legale dar se inventează diferite scuze de sărăcie și vulnerabilitate doar contribuie la irosirea fără noimă a banilor publici și pauperizarea și mai adâncă a populației.

Cum să se efectueze reformele cu treceri pe trepte, în dependență de sporirea veniturilor păturilor socialmente-vulnerabile? Cine să le sporească veniturile? Din contul la ce? Dacă se vor distruge clădirile, între timp, pe „treapta”curentă de reformă, veniturile persoanelor vor crește? Din contul faptului, că vor rămâne și ei și coproprietarii din bloc fără de activele pe care înc[ le mai au acum?

Și în acest caz – susținerea păturilor socialmente-vulnerabile trebuie să fie asigurată prin programe sociale. În primul rând, pentru a oferi finanțări în cadrul reabilitării blocurilor, punctat, celor în dificultate, pentru contribuții la Fond. Pentru că dacă nu se fac reparațiile – pierd toți, și nu numai proprietățile, dar există riscuri iminente de distrugeri care pot afecta viața și sănătatea oamenilor.

Considerăm că o astfel de lege putea fi adoptată cu o consultanță prealabilă a proprietarilor apartamentelor, îndeosebi a celor din fondul locativ public, cu antrenarea în procesul respectiv a mass-media și a societății civile. Se cerea și o evaluare a impactului social al aceste reforme, a stării tehnice a fiecărei case de locuit și posibilităților financiare a locatarilor de a acoperi pe viitor costurile pentru întreținere și reparație, inclusiv aprobarea măsurilor de salvgardare necesare pentru fiecare caz.

Au fost câteva runde de consultații și timp suficient pentru oricine să se expună și să livreze propuneri. Au fost foarte multe, în cei 7 ani, de când se tot scrie legea.

Și cu proprietarii apartamentelor din fondul locativ public, pe cine se are în vedere? Statul, APL? Toți au fost consultați chiar au fost incluși reprezentanți în grupul de lucru legea a fost la avizare în modul stabilit.

Referitor la evaluarea stării tehnice a fiecărui bloc – evident că trebuie efectuată. Această sarcină o au gestionarii, desigur un program de susținere financiară este binevenit. Cine încurcă să fie aprobat?

În general, faptul că președinția a luat o asemenea atitudine față de o lege, pedalând pe aspectul de sărăcie, seamănă cu politica struțului. În loc să presezi Guvernul să elaboreze pachetul de acte necesare reformei (pentru că legea condominiului e reformă doar pentru clădirile cu alte destinații, pentru blocurile locative e doar concretizare și organizare), te lupți cu o lege gata făcută. Simplu. Spui că ai grijă de cei săraci, bagi capul în pământ, și aștepți să-ți smulgă penele. Păcat că penele zboară din cei, pe care cică așa de tare sunt apărați, până vor face guvernanții treptele – vor rămâne cu bunurile distruse.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

În contextul discuțiilor referitor la pregătirea agendei mesei rotunde pe problemele fondului locativ. Sugestii.

CONDOMINIUM LAW 8

Despre riscurile legii condominiului

Legea condominiului (aprobată de Parlament, dar refuzată promulgarea) 

Mulți spun că există riscuri, dar care sunt acelea? Există probleme foarte multe, dar oare sunt generate de legea condominiului?

Dacă pornim de la ipoteza că nici un lucru nu este perfect – desigur că și legea condominiumului poate fi îmbunătățită. Afirmația este pentru cei care vor menționa imperfecțiunea legii. Dar câteva lucruri trebuie menționate:

  • Proiectul legii a fost supus tuturor procedurilor de transparență și acest lucru poate fi verificat foarte ușor; toate informațiile fiind accesibile și în prezent.
  • Îmbunătățirile la legea condominiului urmează să fie analizate sub aspectul de impact pozitiv, pentru a nu pune neînțelegerile și frustrările la baza propunerilor de modificare a legii. Cu atât mai mult, propunerile pot fi făcute cu un text citit și cercetat amănunțit, dar și în conexiune cu alte acte normative în vigoare.

Când și cum pot fi făcute aceste propuneri?

Sunt două scenarii de evoluare a legii condominiului: 1) Parlamentul va înainta încă o dată legea spre promulgare; 2) Parlamentul va remite Guvernului legea spre revizuire.

În primul caz modificările pot fi propuse punctat, cu argumentarea fiecărei soluții, inclusiv respectând toate procedurile de coordonări/avizări/consultări. Autorii își vor asuma aceste proceduri, discuțiile purtându-se „cu creionul în mână” pentru fiecare propunere. În al doilea caz, la rescrierea proiectului, va fi loc pentru toate recomandările, care vor fi filtrate de către grupuri de lucru, ministere implicate, avizări, consultări; toate într-un timp care este greu de estimat. Legea condominiului aprobată recent s-a „scris” vre-o șapte ani datorită unor circumstanțe și obiective și subiective. În schimb, toată lumea va fi în treabă și se va da cu părerea pe rețelele de socializare, pe bloguri, cu camere, cu alaiuri în alegeri; fiecare cu ce poate.

Ce-i de făcut?

Cine dorește să caute care sunt momentele vulnerabile în lege și care pot fi potențialele riscuri generate de lege, să se apuce de lucru. Odată descrise acestea, nu va fi complicat să fie propuse modificări. Un studiu ar fi binevenit în acest sens. Atât cu legea condominiului.

Alte acte normative

Un set de acte normative, menite să asigure procesul calitativ de administrare urmează să fie elaborat și aprobat. S-a înaintat și o scrisoare către autorități pentru a solicita informații despre starea actuală a acestui subiect. ce se face pe acest subiect. Actele normative respective sunt necesare indiferent de intrarea în vigoare a legii condominiului.

O listă de acte normative necesare de elaborat a fost înaintată ministerului în 2016, în acest sens s-a trimis adresare autorităților pentru a clarifica ce s-a făcut pe această direcție de activități.

Scrisoare-autoritati-cadrul-legal-condominiu

Indentificarea problemelor domeniului locativ

Pe acest subiect problemele urmează a fi discutate indiferent de promulgarea sau nepromulgarea legii condominiului. Nu suntem într-un vid legislativ. Există legea condominiului în fondul locativ, există legea cu privire la locuințe, există legea serviciilor publice de gospodărie comunală, există regulamente de prestare a serviciilor – toate urmează să fie respectate și să fie accelerată implementarea prevederilor legislației. Dar de pe fiecare poziție problemele se văd diferit și pentru a gestiona calitativ rezolvarea acestora, problemele trebuie să fie grupate. Astfel, acestea ar putea fi grupate în felul următor:

  1. Problemele relațiilor de proprietate. În acest spectru de probleme urmează să fie clarificate situațiile cu terenurile la nivel de granițe (indiferent că au fost sau transmise asociațiilor). Autoritățile sunt obligate să delimiteze terenurile și să facă aceste informații publice, inclusiv cu istoria modificării granițelor. Părțile comune ale clădirilor să fie transmise proprietarilor de drept (proprietarilor de locuințe și a spațiilor nelocative din bloc), cu un proces de inventariere efectuat de către actualii gestionari. O opinie pe acest subiect poate fi citită și aici: „Despre fobii. De ce se tem proprietarii de apartamente? 2”
  2. Problemele datoriilor către furnizorii de servicii (cele istorice și curente). Cu datoriile nu se poate clarifica „la hurtă”. Datoriile urmează să fie analizate pentru fiecare bloc și cu fiecare proprietar. Nu se pot împinge proprietarilor de apartamente datoriile neconfirmate și nedemonstrate. Cine le-a creat – acolo să se caute și soluția. ÎMGFL-urile, care au semnat facturi fără nici o noimă – pentru aceste întreprinderi este responsabil Consiliul municipal Chișinău, atât în calitate de fondator, dar și în calitate de responsabil pentru control.
  3. Problemele tarifelor și a fondului de întreținere.Aici se vor discuta problemele de formare și aprobare a tarifelor. Fondul de întreținere, la fel, nu l-a adus legea condominiului acum, ca noutate. Acest fond deja poate fi creat conform legii cu privire la locuințe, doar că se evită din varii motive. Este important să se abordeze problema efectuării auditului tehnic, fără de care nu este posibil să fie estimate cheltuielile necesare atât în termen de urgență, cât și pe termen lung.
  4. Administrarea.La capitolul administrare urmează să se formuleze problemele referitor la modalitatea de selectare a administratorului (la fel – administratorul va fi ales de către autoritatea publică locală pentru casele care nu vor face de sine stătător acest lucru, indiferent dacă va fi aprobată sau nu legea condominiului. Pentru că deja există această prevedere în legislație).                                                                                                                                                                                                ÎMGFL sunt întreprinderi în faliment. Cum vor fi transmise aceste clădiri? Cui? Cum se încheie contractile de administrare? Contractele directe sunt prevăzute în legislație, dar facturarea serviciilor continua fără nici un fel de contracte, unde pleacă banii acumulați pentru servicii? Direct la creditorii validați?Cine sunt viitorii administrator profesioniști, există piață? Cum se verifică nivelul de calitate? Opinia despre acest subiect găsiți și în articolele de pe blogul //svetlana.dogotaru.net– „Nu suntem obligați să achităm facturile ÎMGFL pentru serviciile de deservire a blocului locativ neprestate. Dacă doriți să plătim – clarificați lucrurile!”,DA!există viață și după IMFGL.
  5. Problemele de siguranță a clădirilor.Cine dorește să-i cadă balcoanele și să se dărâme acoperișul și pereții? Fiecare proprietar de apartament cu reparație euroo să-și piardă proprietatea, dacă structura clădirii va ceda. În plus, responsabilitatea de întreținere a clădirilor revine proprietarilor. Și asta nu trebuie căutat în legea condominiului. Acestea sunt norme din legislația în construcții și a Codului civil. Nu se va schimba decât dacă statul anunță expres prin norme legale, că își asumă cheltuielile cu reabilitarea tehnică a clădirilor și creează fonduri speciale pentru acest lucru. Nu e o situație nouă și n-a apărut acum. Dar lucrurile sunt într-o avalanșă de degradare, care nu va cruța pe nimeni, dacă se pornesc distrugerile elementelor constructive (deja sunt în derulare).                                                                                               Și nici o reabilitare termică care acum e în vogă nu va ajuta, pentru că nu se aplică soluțiile sistemic, se lucrează doar pe finisări și înlocuiri de uși/ferestre. Milioanele împrumutate pentru astfel de proiecte sunt bani tocați (luând în considerație mai ales faptul că nu proprietarii sunt cei care decid cine va fi executorul și cât vor costa lucrările). Vedeți aici și un articol despre acest subiect – „Cine este responsabil de integritatea blocurilor locative”.

Din toate cele descrise, problemele de siguranță a clădirilor sunt primele pe lista intervențiilor. Dacă pe alte subiecte se pot discuta și organiza consultări și dezbateri, pe subiectul dat lucrurile nu trebuie să se discute decât cum să fie organizată executarea măsurilor de întreținere și cum urmează să fie impuși proprietarii să-și îndeplinească obligațiile.

Apărarea persoanelor social-vulnerabile

Unica soluție de intervenție pentru apărarea drepturilor persoanelor aflate în dificultate financiară este să fie clarificate toate aspectele de proprietate, să fie instruiți să-și primească proprietatea și s-o administreze eficient. Asta ar însemna ca autoritățile să nu le mai fure spațiile disponibile, să nu le jăcmănească de terenuri, să nu se facă stăpâni pe fațadele clădirilor, pe mansarde.E vorba de proprietăți! Doar atât se poate discuta la acest subiect, din punct de vedere al administrării proprietății comune.

Alte mecanisme sociale – dotări, compensații, oferirea locuințelor sociale, programe de susținere a familiilor cu diferit grad de vulnerabilitate – toate sunt foarte necesare, dar nu sunt subiectul domeniului de administrare a fondului locativ. Acestea urmează să fie discutate în alt bloc de probleme – sociale și nu trebuie confundate cu problemele de administrare a proprietății. Problemele sărăciei întotdeauna vor bloca orice pe subiectul întreținerii proprietății, pentru că asta costă. Și nu trebuie să amăgim proprietarii că va fi ceva pe gratis. Nu va fi și demult nici nu este. Atâta, că milioanele din bugetele municipale se cheltuie în mod obscur, ineficient, în loc să se aloce punctat, pe programe de reabilitare și pe susținerea păturilor socialmente vulnerabile.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE PRIVIND UTILIZAREA INDICILOR URBANISTICI LA NIVELUL MUNICIPIULUI CHIȘINĂU

Climova Alla, Dogotaru Svetlana

Aspecte teoretice și practice privind urilizarea indicilor urbanistici la nivelul uniicpiului Chișinău

Problemele de dezvoltare teritorială,inclusiv urbană, politicile de promovare a acestora sunt elementele cheie în strategia evoluției unei țări. De modul cum sunt abordate aceste subiecte depinde dezvoltarea economică și calitatea vieții oamenilor, văzută prin prisma culturii, socială și de mediu. Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Cine este responsabil de integritatea blocurilor locative?

CONDOMINIUM LAW 7

sursa fotohttp://bloknot-moldova.md/news/na-botanike-razvalivaetsya-zdanie-obshchezhitiya-l-1067007?fbclid=IwAR31HchSH31wrtWJmawl3n4MjTPObrEM_DnUSYUrzehZNQEYMi5CXK8UASk

Cine va răspunde de eventualele prăbușiri care ne pasc în casele noastre?

Cine sunt organizațiile care administrează/gestionează blocurile locative și fac un pic mai mult decât nimic – noi știm. Direcția Generală Locativ Comunlă și ÎMGFLurile.

Dar cine controlează procesul?

Care este autoritatea legală care trebue să ne apere interesele și care are obligații cu controlul celor, care se angajează să ne presteze servicii dar își bat joc de proprietățile încredințate?

Autoritatea publică locală este responsabilă pentru controlul în domeniul administrării, exploatării, utilizării conform destinaţiei şi asigurării integrităţii imobilelor cu destinaţie de locuinţe, indiferent de forma de proprietate.[1]Este o prevedere legală și e dreptul fiecărui proprietar de locuință să solicite autorităților îndeplinirea obligațiilor, precum și să solicite raportări pe acest subiect.

Cu toate că domeniul locativ se află în competența autorităților publice locale, cu responsabilitate pentru supraveghere și control conform legislației, dar și în calitate de fondator al ÎMGFL, lucrurile au degenerat la maxim, blocurile locative au ajuns într-o stare tehnică deplorabilă. An de an, ÎMGFL percep plăți pentru deservirea tehnică a blocurilor și reparații echipamente, însă situația nu se îmbunătățește, dar se agravează exponențial. Se motivează prin faptul, că plățile percepute pentru serviciu sunt insuficiente, tarifele aprobate de către consiliu sunt mici și nu acoperă cheltuielile necesare pentru efectuarea reparațiilor în blocuri. Un motiv suficient, după părerea (i)responsabililor, ca să nu facă nimic. Asta pentru că inerția făcutului lucrurilor pe dos la primăria Chișinău e proverbială. Bine. Să admitem că tarifele sunt mici. Dar a calculat cineva care sunt neceseitățile reale? Cât ar trebui să plătească fiecare proprietar de locuință pentru ca în blocul unde trăiește să fie reparate acoperișurile – ca să nu vină apa până jos, fațadele – ca să nu se dărâme pereții, rețelele – ca să nu rămână fără servicii vitale?

Nu! Nu ne interesează sutele de milioane, cu care așa de tare iubesc să ne sperie și să nu facă nimic. Ne interesează mai simplu, local. Cât costă concret reparația în blocul fiecăruia dintre noi.  Și care trebuie să fie contribuția de plată a fiecărui proprietar din acest bloc. Contract de administrare, decizie de aprobare a cotei de contribuție și factură. Noi o să achităm. Absolut sigur că majoritatea proprietarilor de locuințe și a încăperilor din blocurile locative nu sunt naivi și înțeleg acest lucru.

Nu trebuie să așteptați publicarea legii noi a condominiului și nici să speriați lumea cu această lege! Pentru că nu suntem în vid legislativ și pentru că aceste lucruri sunt deja prevăzute în legislație. Și pentru că există obligații ce decurg din Legea nr. 75, cu privire la locuințe din 30.04.2015:

  1. ÎMGFL – să îndeplinească lucrări de deservire tehnică și reparațiile echipamentelor tehnice în blocuri conform contractelor cu proprietarii. (art. 48(3))
  2. Autoritatea publică – să efectueze controlul în domeniul administrării, exploatării și asigurării integrității blocurilor în cadrul acestor administrări și exploatări. (art.8 (h))

 Și dacă nu ajung resursele acumulate din facturarea conform tarifelor aprobate, există și modalitatea de a percepte plăți conform necesităților reale de lucrări. Administratorul este obligat să asigure administrarea prin prestarea serviciilor de deservire tehnică. În volum deplin, asigurând integritatea blocului. Abordarea “câți bani avem – atâta facem” nu este legală. Legea îi obligă pe administratori să evalueze cheltuielile necesare pentru un an, (în fiecare an!) să informeze în mod legal proprietarii, care e mărimea contribuției pentru fiecare și să factureze lunar serviciile reieșind din aceste calcule. (art.48) Să efectueze lucrările și să raporteze anual celor care ii contractează.

Legea 75 stabilește foarte clar: Bunurile proprietate comună din blocul locativ (blocul în intregime, cu toate elementele) aparţin cu drept de proprietate forţată şi perpetuă proprietarilor de apartamente şi încăperi din acest bloc (a se vedea definiția). Deci, din 2015 s-a făcut claritate cu privire la drepturile de proprietate și s-a reglementat modalitate de relație administrator-proprietari: CONTRACT!

Ce fac ÎMGFLurile, care sunt administratorii (gestionarii) blocurilor, din 2015? Strâng bani pe facturi fără fundamentare legală, în lipsa contractelor, dar și fără să onoreze prin lucrări acești bani.

Ce face DGLC, din 2015? Se fac că nu există legislație. Continuă să toace resursele cu hurta, fără a organiza inventarieri/expertize și evaluări pentru fiecare bloc în parte.

Ce face Consiliul Local, din 2015? Continuă să tuflească clădiri prin curțile blocurilor, care au fost deposedate de terenurile aferente blocurilor locative (fiecare bloc locativ este situat pe un teren atribuit pentru construcția blocului, care urma să fie transmis fără plată condominiilor, dar potentații nostri au decis altfel).

Ce face primarul (inclusiv și cei, de pănă la actualul) din 2015. Valorifică resursele bugetare destinate domeniului, cum îi șoptesc meșterii de tocat buget.  

Ce fac proprietarii blocurilor din 2015? Plătesc cuminței facturile, unii încearcă să facă demersuri pentru sumele anunțate spre valorificare (puțini vor fi cei fericiți) și se uită cu groază cum se deteriorează casele în care își au proprietățile. Nu mai au încredere în nimic și se găndesc, oare ce scheme li se mai pregătesc.

De ce ne repierăm la 2015? Pentru că dacă până la aprobarea legii cu privire la locuințe era legal să acumulezi un buget comun, distribuind centralizat resursele pentru lucrări (să nu se înțeleagă greșit, că asta ar îndreptăți cumva lipsa lucrărilor de reparații), după aprobarea acestei legi – toată activitatea ÎMGFLurilor și strângerea aiurea a banilor fără contracte e ilegală.

Integritatea blocurilor, aici e pericolul ce ne paște, asta e ceea ce contează. Pericolul e prea mare ca să fim ignoranți. Nici un leu din bugetul dedicat gospodăriei locativ-comunale nu trebuie cheltuit fără a clarifica cum stăm cu integritatea fiecărui bloc locativ. Parcările, amenajările – toate sunt inutile, dacă ne cade casa în cap!

Acesta este motivul, pentru care primarul trebuie să organizeze în regim de urgență o verificare a activității Direcției Locativ-Comunale, a ÎMGFLurior, privind administrarea blocurilor locative pe care le au în gestiune. Nu e nevoie să se transforme în procuror, dar să pună întrebări concrete referitor la câteva subiecte importante (raport pe ce s-a făcut și ce se planifică):

  1. Program de audit pentru fiecare clădire (grafic și costuri) cu evaluarea necesităților de reparații și cu calcularea contribuțiilor fiecărui proprietar pentru efectuarea lucrărilor de reaparații.
  2. Program de reformă în domeniul locativ, cu scopul conformării legislației în vigoare și luând în considerație situația ÎMGFL, care nu-și mai îndeplinesc funcțiile.
  3. Program de susținere prin cofinanțare a lucrărilor de reabilitare a blocurilor locative (doar conform programului să fie posibile finanțările bugetare). Pentru susținerea acestui program municipalitatea să solicite și Guvernului susținere financiară, problema e una foarte gravă și ține de securitatea vieții oamenilor.

Termen pentru prezentarea informațiilor/propunerilor să fie unul foarte mic – 10 zile, nu mai mult. Să nu facă tratate și volume de cărți, care nimeni n-o sa le citească. Simplu – pas1, pas2, pas3…responsabili, termeni, sume calculate.

Consiliul local să examineze rezultatele, constatările și concluziile din cadrul controului efectuat și să ia atitudine de ceea ce se întâmlă pe acest domeniu de activitate. E clar, că nu te poți întoarce înapoi în timp, dar aprecierea și constatarea este necesară pentru a stopa acest vălătug de incompetență.

Putem oare conta pe deschiderea autorităților să abordeze problema cu maturitate sau vor continua cu cautări de explicații că nu le ajunge ceva, dar nu știu ce?

[1]Legea nr.75, cu privire la locuințe, 30.04.2015

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Oraș. Oameni. Transport. Parcări. Concepție sau plan de mobilitate? Trecutul sau viitorul? Consultări sau simulări? 5

Sursa: de pe net

Am tot bătut cu piatra-n șatră, pe unde am lăudat, pe unde am criticat… ca să se înțeleagă că este nevoie de corectat unele lucruri.
Și am ajuns la concluzia, că trebuie să vorbim despre drepturile noaste, care se rezultă nu numai în a ne da cu părerea în vântul trendului de abordare participativă.
Noi, locuitori al orașului, plătim impozite și avem drepturi.
Pentru noi, cei care ne-am ales autoritățile publice, aceste autorități sunt obligate să presteze servicii. În cazul dat – să aprobe concepții, politici, strategii, proiecte planuri și să le asigure implementarea. Concret pe subiectul discutat acum – plan de mobilitate urbană. Doriți s-o numiți Concepție – foarte bine! Doriți să faceți secțiunile PUG, care lipsesc – și mai bine! Nu contează cum vor fi poreclite documentele, contează calitatea soluțiilor propuse, asumarea acestor soluții și executarea acțiunilor prevăzute în documentele aprobate.
Noi, suntem chemați să ne dăm cu parerile, să ne expunem obiecțiile, observațiile și rezervele, deciziile le iau autoritățile. Pe aceste autorități le-am delegat să ne presteze aceste servicii. Consiliul ne reprezintă, chiar dacă unii consilieri s-au vazut în rol de boieri, cu pâinea și cuțitul în mână. Să le luăm pe rând:

Consiliul Local – aprobă direct deciziile care treuie să fie pe măsura așteptărilor noastre să avem un oraș  confortabil de trai. Pentru a lua decizii calitative, Consiliul are direcții specializate, cu buget achitat din banii noștri. Direcții, care sunt obligate să facă totul pentru ca proiectele de decizii să vinâ în agenda consiliului împachetate și fără handicapuri juridice.

Direcțiile consiliului – acum vorbim de DGURF – are obligația, repet, pe banii care îi primesc de la noi, să fundamenteze calitativ procesul de luare a deciziilor de către organul care ne reprezintă. Consiliul suntem noi și noi cerem să vă exercitați funcțiile.
Chișinăuproiect și compania subcontractor lucrează la elaborarea Concepției, trebuie să cunoască și reglementările legale referitor la procesul participativ. Condiția de respectgare a legislației le-a fost impusă de către consiliul municipal prin caietul de sarcini aprobat. Deci, noi ne așteptăm să fie plasată toată informația despre lucrările efectuate, precum și raportul de progres, inclusiv pe partea de finanțare. Noi, locuitorii orașului nu suntem „bifele„ voastre pentru a vă asigura valabilitatea semnării actului de recepție. Procesul participativ prevede să implici societatea, autoritățile interesate, sectorul asociativ, pe toți, pentru îmbunătățirea procesului de elaborare a documentelor de politici, dar nu ca pe niște idioți utili, care prima dată au auzit de abordarea participativă.

Primarul – are misiunea titanică să dezvolte piruiete complicate ca să-i pună pe toți să lucreze împreună, să nu se închidă fiecare în contractul lui, cu anunțuri frumoase la presă, dar fără ca să colaboreze, în realitate. PMUD este un document complex, ca și alte documentații urbanistice și aici trebuie să se muncească în grupuri intersectoriale. Oficial create, cu responsabilități și cu grafice de raportări pe indicatori concreți, nu cu powerpointuri pentru show colorat. Dacă vi se spune că e mai cool să lucrezi cumva mai ”inovativ”, fără să respecți legislația – nu-i credeți, ei vă doresc răul.

Echipa UNDP – este bine să clarifice care este implicarea concretă a Green City Lab. Nu prea este clară inițiativa. Lucrurile trebuie urgent clarificate, din simplu motiv, că deja unele lucrări sunt în derulare la primărie și primele etape de lucru sunt bazele de date, deci – toți fac același lucru (și lipsa de informație ne poate face să punem la îndoială și calitatea acestor date) Există cel puțin 4 intiative care se intersectează pe subiectul dat:

1. Plan de mobilitate urbană (asistența finanțată prin Green City Lab, proiect UNDP) Despre asta am scris aici: https://www.facebook.com/sharer/sharer.php?u=http%3A%2F%2Fsvetlana.dogotaru.net%2Fdezvoltare-urbana%2Fmobilitate-urbana%2Fpmud-chisinau%2Fplan-de-mobilitate-urbana-durabila-a-mun-chisinau-necesitate-plus-legalitate%2F&display=popup&ref=plugin&src=like&kid_directed_site=0&app_id=306143292881784

2. Concepția de dezvoltare durabilă a infrastructurii transporturilor pentru teritoriul municipiului Chișinău Despre asta am scris aici: https://www.facebook.com/sharer/sharer.php?u=http%3A%2F%2Fsvetlana.dogotaru.net%2Fdezvoltare-urbana%2Fmobilitate-urbana%2Fpmud-chisinau%2Foras-oameni-transport-parcari-conceptie-sau-plan-de-mobilitate-trecutul-sau-viitorul-consultari-sau-simulari%2F&display=popup&ref=plugin&src=like&kid_directed_site=0&app_id=306143292881784

3. Modificarea compartimentului PUG Servicii publice/A.Transport. N-am scris nimic, pentru că asta-i taina direcției, infomații publice nu-s. Și ședințe de informare nu au fost organizate.

4. Planificare strategică – Chișinău – Oraș Verde. Proiect finanțat BERD Despre asta am scris aici: https://www.facebook.com/sharer/sharer.php?u=http%3A%2F%2Fsvetlana.dogotaru.net%2Fdezvoltare-urbana%2Fimpresii-si-ceva-sugestii-de-la-o-lansare-de-proect%2F&display=popup&ref=plugin&src=like&kid_directed_site=0

E necesară clarificarea, pentru că oamenii o să vină și fără să aibă claritate, problema e una acută și interesul e pe măsură, dar efectul participativ va fi aproape nul, dacă se va limita la discuții neîncadrate în procesul decizional și discursul nu va fi canalizat pentru a îmbunătăți calitatea proiectului de PMUD. Desigur că primarul e cel care o să pună umărul, că e și responsabilitatea lui.
Din moment ce v-ați antrenat într-un lucru comun cu municipalitatea, felicitări, echipa Green City Lab, aveți obligații!

O reocmandare aparte pentru Green City Lab – dacă tot activitatea se va axa pe abordarea participativă, atunci e cazul să susțineți pentru Chișinău elaborarea metodologiei de informare/consultare a documentațiilor de urbanism. Asta ar aduce mult folos proceselor decizionale în primărie, inclusiv și pe alte probleme decât mobilitatea. Pentru că există confuzii în mintea funcționarilor despre cum să trateze legislația în etapele de inițiere și informare. Această confuzie poate fi rezolvată prin reglementare la nivel municipal, așa cum se procedează în România (chiar dacă au aceste lucruri și în regulamentele naționale). O sa aveți un exemplu de investiție mică, dar cu efect mare, aveți și fericita ocazie să testați concomitent  această metodologie pe activitățile desfășurate.

P.S. E cam incorect, când se motivează inacțiunea autorităților prin abordările sovietice, la elaborarea PUG Chișinău. Nimic mai fals! La UNDP se pot găsi toate materialele de raportări pe elaborarea PUG Chișinău, acolo a fost numită Concepție, pentru ca să fie posibilă finanțarea. Și au fost scrise metodologii de lucru, de către experți străini (IHS Romania), raportate la norme europene.
Da, există neconformități. Da, este nevoie de modificări, corectări, dar e un lucru firesc. Ceea ce nu este firesc – e să tot critici fără să faci analize, măsurări și raportări. Și să nu te îngrijorezi de realizare și respectare a documentelor aprobate.
Lasați-o cu abordările de tip sovietic și venitul de jos în sus spre culmele succesului. Nu asta e problema. Le recomand tinerilor, care au ajuns cu activități pe direcțiile de urbanism să se concentreze pe abordările moderne și să lase stafiile trecutului în pace. Inepțiile urbanistice din oraș au autori concreți, pe fiecare decizie. Uneori am impresia că nimeni nici nu citește PUG, doar se dă cu părerea, ca să pară mai modern și mai cunoscător a tehnicilor noi 🙂 Abordare modernă este să fii profesionist în lucrul pe care te angajezi să-l faci.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Cât vom mai plăti pentru incompetență?

CONDOOMINIUM LAW 6

sursa foto: https://mirnov.ru/obshchestvo/kto-rasstavljaet-kvartiry-lovushki.html, http://cartoon.kulichki.com/politic/polit054.htm

Absolut de acord cu cele abordate de Asociația Patronală ”ACC”.

Fiecare trebuie să-și îndeplinească lucrul pentru care este plătit. Pentru suprafețele de teren pe care le-a ciupit municipalitatea de la clădiri toate lucrările de salubrizare trebuie să fie îndeplinite pe contul bugetului municipal. Noi plătim impozite, să fie buni să lucreze. Showurile cu ”hai-davai, ieșiți toți la curățenie!” pot să aibă loc, că doar nu suntem cu toții vrăjmași, înțelegem că trebuie de ajutat, când e vorba de cataclisme. Dar nu trebuie s-o ia razna funcționarii cu amenzile pentru că proprietarii blocurilor nu lucrează în locul lor!
Deciziile idioate de a fixa terenul aferent doar pe perimetrul clădirii urmează să fie revăzute și să fie restabilite terenurile aferente clădirilor locative în granițele terenurilor atribuite pentru construcție, cu toată infrastructura necesară funcționării blocului. Aceste decizii contravin legii și necesită a fi anulate.
Dar, între timp, autoritățile publice trebuie să îndeplinească toate lucrările pentru care s-au angajat. Pe lângă curățenie în curțile de blocuri, mai sunt obligați să facă și amenajările necesare și să pună la dispoziție infrastructura necesară exploatării blocurilor locative. Din ce surse? Să-și oprească poftele pentru proiecte grandioase și glamuroase și să se ocupe cu lucrul necesar de rutina. În afară de aceasta, consultarea cu populația pentru cheltuirea banilor publici nu trebuie să rezulte doar într-o acțiune de solicitare a propunerilor de la cetățeni ca să spună unde ar dori aceștia să se facă lucrări. Toți ne dorim să fie curtea amenajată. Aceste consultări manipulatorii nu vor asigura nici transparența nici eficientizarea cheltuielilor, e doar o mimicrie, ca și alte consultări orgagnizate la Chișinău.
Și încă ceva: Banii achitați de către proprietarii apartamentelor pentru deservirea tehnică și reparația blocurilor nu pot fi utilizați pentru efectuarea lucrărilor în curțile, care nu constituie terenul acestor blocuri. Și aici primăria trebuie să se clarifice, să facă lumină și să raporteze. Anume să raporteze, cu cifre concrete, cu măsuri, responsabili, termeni, sancțiuni.
Consiliul Municipal este obligat să ia atitudine pe acest subiect, să solicite Direcției Locativ Comunale raport cum utilizează ÎMGFLurile banii încasați pe aceste articole. Consiliul are atribuție pe acest subiect atât din punct de vedere al fondatorului ÎMGFL, care se află în procedură de faliment și este cu responsabilitate directă de soarta acestor întreprinderi, dar și pe domeniul locativ ca politică pentru care este responsabil în fața locuitorilor orașului. Nu trebuie să aștepte intrarea în vigoare a Legii Condominiului, pentru că nu lipsa acestei legi a generat haosul și starea dezastruoasă în domeniul locativ în Chișinău. Această stare este creată de lipsă de competență a funcționarilor în subdiviziunile, care au avut și încă mai au atribuții în domeniu.
Dacă primăria contează că va putea să se spele pe mâini de responsabilitatea de întreținere a blocurilor locative, speculând momentul de intrare în vigoare a Legii Condominiului – e o abordare absolut neconstructivă. Clădirile care și le-a luat în administrare municipalitatea și le gestionează prin intermediul serviciilor municipale, nu se mai întrețin de ani de zile, degradează exponențial și unicul lucru pe care l-a făcut municipalitatea a fost să le mai rupă și din terenuri și să le diminueze și potențialul economic prin asta. Dar din momentul declarării procedurii de insolvabilitate – chiar și puținii bani care se acumulează pentru întreținerea tehnică se duc în gaura neagră a datoriilor pe care nu le-au format proprietarii de apartamente. Cine poate explica aceasta? Va răspunde cineva pentru facturile achitate fără a fi prestate servicii contra plăților efectuate?
Referitor la expertizări: Primii bani din bugetul municipal pe a. 2019 rezervați pentru domeniul locativ și gospodăria comunală trebuie să fie direcționați pe audit tehnic al blocurilor locative. Aceasta este necesar din următoarele motive:
Blocurile locative sunt într-o stare tehnică deplorabilă și toate necesită lucrări de reabilitare. Anterior executării acestor lucrări este nevoie să fie efectuate auditurile tehnice/expertize pentru constatarea stării tehnice și pentru a prioritiza calificat efectuarea acestor lucrări. E de datoria municipalității să facă acest lucru!
În contextul transmiterii blocurilor către proprietarii de drept (proprietarilor de spații din acest bloc) sunt necesare inventarierile elementelor blocurilor care vor fi transmise. Este inadmisibil să fie pusa și aceasta în sarcina proprietarilor, activele cărora au fost aduse la această stare de către serviciile municipale. Asta se referă nu doar la viitoarele transmiteri. Dar și blocurile care deja au fost transmise, fără a clarifica lucrurile.
Indiferent de decizia care va fi luată cu transmiterea/netransmiterea, serviciile municipale trebuie să asigure planuri de întreținere și buget pentru fiecare bloc separat, doar în asemenea mod pot fi argumentate bugetele pentru gestionarea fondului locativ, inclusiv și aprobarea tarifelor pentru aceste lucrări. Desigur și perceperea plăților – facturarea poate fi efectuată doar pentru serviiile prestate în realitate, nu în calitate de taxă impusă fiecărui proprietar.

Este foarte complicată situația, cu atât mai mult este de urgență aprobarea unui plan de reorganizare a administrării fondului locativ, care să prindă în calcul toate etapele necesare, cu aprobarea reglementărilor specifice, fără de care va fi foarte complicată administrarea în condominiu. În general, comportamentul autorităților nu trebuie să fie ca al unui haiduc la drumul mare, dar să demonstreze maturitate și să repare greșelile comise în trecut, cât mai este ce repara.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Părere subiectivă a unui participant la atelierul de planificare urbană

Oraș. Oameni. Transport. Parcări. Concepție sau plan de mobilitate? Trecutul sau viitorul? Consultări sau simulări? 4

Atelier anunțat ca și eveniment parte a procesului de elaborare a PMUD, cu scopul de a afla păreri referitor la aspecte și probleme ale dezvoltării urbane specifice mobilității dar și de a stabili împreună modul de lucru supra acestor documente.

Atelierul si-a epuizat agenda, dar au rămas întrebări fără răspunsuri.

Pentru că la atelier au lipsit cu desăvârșire careva poziții expuse de către autoritățile publice locale implicate în elaborarea Concepției de dezvoltare durabilă a infrastructurii transporturilor pentru teritoriul mun. Chișinău, a fost foarte complicat să se înțeleagă cum se va lucra la documentul PMUD. Cu toate că reprezentanți ai direcțiilor transport și arhitectură au fost prezenți, lumină pe acest subiect nu s-a făcut. Dar primăria anunțat că se va lucra în comun.

Este binevenită disponibilitatea proiectului PNUD de a asigura suport autorităților în elaborarea planului de mobilitate, dar se creează impresia că nu prea există nici la Green City Lab o claritate cum se vor derula lucrările, cel puțin la atelier nu a fost prezentată nici o strategie de lucru.

E lăudabilă dorința de a consulta publicul la subiectul „Planul Planului”, dar totuși e bine să se utilizeze metode existente, moderne, cunoscute de elaborare a unui document strategic, dedicând timpul atelierului completării cu propuneri mai specifice și detalierilor, dar nu pe listarea etapelor standard de elaborare a documentelor, explicate în vagoane întregi de metodologii.  

Experții internaționali au fost prezenți doar cu lucruri foarte generale, cu apel la implicarea societății de a participa în lucrările de planificare și au asistat cuminți, în spate ascultând răspunsurile participanților la întrebările moderatorului. Ei sunt la prima abordare și încearcă să înțeleagă ce se întâmplă, cred.

Orice încercare de a discuta subiecte complicate se curma cu îndrăzneală de către moderatori, ca fiind ieșit din standardul de interviu, propus la atelier. S-a pierdut mult timp pe răspunsuri care puteau fi primite prin anchete simple, inclusiv pe un eșantion mult mai larg. Pentru ca să faci descoperirea veacului că este nevoie de o viziune era nevoie de exercițiu pe roluri? Oare nu este viziunea un element din documentul strategic?

Am rămas cu „ochii în soare” – cam așa se poate caracteriza un efort de jumătate de zi dedicat problemelor urbei. A fost un fel de „Veniți sa va dați cu părerea dar aveți grijă să spuneți doar ce vrem noi să auzim”.

Chiar îi rog pe organizatori să nu ia această părere ca pe una FOARTE critică, pentru că încă mai mențin creditul de încredere pe care îl ofer acestui proiect cu potențial financiar puternic și sper că potențialul financiar va fi cuantificat și în lucrare calitativă pe măsura acestui potențial.

E o primă abordare și echipa proiectului are tot timpul înainte să-și structureze agenda, să pregătească și să modereze ședințele consultative cu o abordare mai serioasă și atunci efectul consultațiilor va fi unul consistent. Deoarece cheia succesului nu este în consultări de bifă, dar într-un proces complex și foarte responsabil.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Plan de mobilitate urbană durabilă a mun. Chișinău – necesitate plus legalitate.

Oraș. Oameni. Transport. Parcări. Concepție sau plan de mobilitate? Trecutul sau viitorul? Consultări sau simulări? 3

 

Sursa foto: http://www.eltis.org/sites/default/files/BUMP_Guidelines_RO.pdf

Plan de mobilitate urbană durabilă (PMUD) – un document, care ar pune rezolvarea problemelor de mobilitate în Chișinău în rând cu ceea ce se face și în lumea civilizată. Un document care ar putea fi startul transformărilor pozitive, dacă atitudinea față de acesta va fi una pe măsura complexității problemelor abordate și nu se va trarnsforma într-o simplă lucrare de cercetare, fie și foarte bună.
Câteva sugestii pentru echipa de implementare, care poate să îmbunătățească procesul de elaborare și ca acest document strategic să devină unul real implementat și să aducă îmbunătățire accesibilității localităților și buna integrare a diferitor moduri de mobilitate și transport.
Locul acestui document în ierarhia documentelor aprobate de către autoritățile publice, modalitatea și consecutivitatea elaborării/coordonării/avizării/consultării/aprobării – toate acestea constituie elemente foarte importante pentru viabilitatea soluțiilor propuse. Îngirjoraea despre viabilitatea documentului reiese din multitudinea de documente de politici care se propun de către diferite organizații, dar care așa și rămân la nivel de studii, care nu reușesc să deivină instrumente operaționale, din diferite considerente. Unul dinte motive este faptul că nu au la bază cercetări multidisciplinare dar se axează pe un singur subiect și se compun din experiențe străine performante, dar fără a fi interconectate cu strategiile de dezvoltare teritorială. Altul ar fi lipsa unor consultări calitative atât la nivel de instituții profesioniste cât și la nivel de societate civilă și autorități interesate.
Dar principalul handicap al acestor soluții este faptul că se evită procedurile legale de elaborare, care includ etape distincte menite să fie pus în lucru tot instrumentariul caracteristic aprobării unui act administrativ. Logica acestui instrumentariu este anume în obligația de a lucra asupra documentelor de politici (strategiile și concepțiile fac parte anume din astfel de documente) în așa mod ca acestea să devină într-un final documente de dezvoltare cu implementare reală, cu asumare prin decizii, cu reglementări clare, cu instituții responsabile și cu buget pe măsură.
Care va fi statutul și categoria de document (PMUD) ce urmează să fie elaborat?
Orice tip de acte aprobate de către autorități publice urmează să fie elaborate conform anumitor proceduri legale și pentru a identifica procedurile concrete, pentru setarea unei agende și a modului de lucru cu documentele anuntațe a fi elaborate (PMUD) este nevoie să fie specificată din start categoria acestui document.
Odată anunțată de către autori sarcina de a elabora un Plan de Mobilitate Urbană Durabilă în calitate de document de planificare strategică, anume în rândul acestor tipuri de documente și va fi căutat locul PMUD și se vor specifica condițiile de lucru.
Găsim în legislație documentele de politici prevăzute cu condiția să fie supuse regulilor și cerințelor înaintate față de actele normative. Aceste prevederi sunt specificate în normele legii nr. 100, din 12.12.2007, Cu privire la actele normative[ http://lex.justice.md/md/373698%20/
]. Legea definește documentele de politici în felul următor: ”instrumente de decizie care abordează problemele existente într-un anumit domeniu, care definesc căile de soluționare a problemelor respective și descriu impactul așteptat asupra statului și a societății.” (Art. 24 al legii 100). Documentele de politici, fiind de o complexitate sporită, pot cuprinde și prevederi de elaborare anuor acte normative. Cu toate că legea nu le plasează în categoria actelor normative, le impune aceleași cerințe, pentru aplicare în procesul de fundamentare, elaborare, avizare, consultare și aprobare a documentelor de politici. Cerințele se referă la proceduri, care cuprind un set de metode și tehnici utilizate în cadrul procesului actului administrativ (politicilor publice). Aceste proceduri au rolul de a eficientiza activitatea din cadrul instituțiilor autorităților publice, în vederea asigurării coerenței actului de guvernare.
Reieșind din faptul egalării cerințelor față de documentele normative și a documentelor de politici, este obligatorie respectarea procedurilor de transparență în procesul decizional, prin care se vor organiza toate audierile, consultările, dezbaterile publice [ Legea nr. 239 din 13.11. 2008 Privind transparența în procesul decizional] și se va asigura transparența. Important este să fie organizate toate acestea de la etapa inițială, stabilind toate aspectele de legalitate și de încorporare a activităților de elaborare în procesul decizional al autorităților publice. Doar în asemenea mod poate fi asigurată viabilitatea soluțiilor propuse și asumarea aprobării documentului elaborat de către Consiliu prin Decizie, care îi va conferi validare și implementare.
Ce putem învăța de la vecini?
Pentru că în Republica Moldova se tot rămâne în urmă cu aprobarea reglementărilor specifice domeniului urbanismului, este rațional să vedem unele aspecte în legislația României, care a reușit să completeze actele sale normative cu prevederi concrete referitor la elaborarea planurilor de mobilitate, a scopurilor, procesului, obiectivelor, precum și a ariilor de intervenție. Este specificat și conținutul-cadru pentru fiecare din cele trei etape: strategică, operațională și de implementare. Toate acestea se pot vedea în ”Normele metodologice de aplicare a legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și de elaborare și actualizare a documentațiilor de urbanism” (Norme metodologice) [Aprobate prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 233, din 26 februarie 2016 http://www.monitoruljuridic.ro/act/ordin-nr-233-din-26-februarie-2016-pentru-aprobarea-normelor-metodologice-de-aplicare-a-legii-nr-350-2001-nbsp-privind-amenajarea-teritoriului-i-urbanismul-i-de-elaborare-i-actualizare-a-176682.html]. Le putem utiliza și noi, aceste prevederi, dacă oricum avem nevoie să schițăm un caiet de sarcini calitativ, prevederile din documentele românești fiind setate și pe normativele europene, pe cele mai actuale practici privind planurile de mobilitate (și nu numai). În general, ne e cazul să inventăm bicicletele în Moldova, din moment ce echipe întregi de experți au lucrat în România pe detalierea subiectelor, în care noi avem nevoie de timp și de resurse ca să ne clarificăm.
În Normele metodologice se dedică Planurilor de mobilitate urbană o secțiune din Capitolul II – Documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism. Conform prevederilor din legea 350/2001, Planul de mobilitate urbană ”reprezintă o documentație complementară strategiei de dezvoltare teritorială periurbană/metropolitană și Planului urbanistic General și constituie instrumentul de planificare strategică teritorială prin care este corelată dezvoltarea spațială a localităților și a zonei periurbane/metropolitane a acestora cu nevoile de mobilitate și transport al persoanelor și a mărfurilor.”
Putem vedea în document și o recomandare reieșind din complementaritatea prevederilor din cadrul PUG și PMU, recomandare care se referă la elaborarea concomitentă a acestor două documente, aplicând viziuni de dezvoltare integrată cu organizarea de către autoritățile publice a grupurilor de lucru comune.
În acest sens, este util ca și în municipiul Chișinău să se procedeze la fel, cu atât mai mult, că documentul ”Concepția de dezvoltare durabilă a infrastructurii transporturilor pentru teritoriul municipiului Chișinău” (Concepția) [ https://www.chisinau.md/libview.php?l=ro&idc=403&id=19994&t=/mediea/precc-relizi/CONSULTARI-PUBLICEConceptia-de-dezvoltare-durabila-a-infrastructurii-transporturilor-pentru-teritoriul-municipiului-Chiinau/ ] se află la etapa de elaborare, conform caietului de sarcini aprobat prin Decizia nr. 15/9 din 22 decembrie 2018. Decizie, prin care s-a acceptat și inițierea lucrărilor de modificare a compartimentului Sevicii publice/A. Transport din PUG aprobat prin Decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 68/1-2 din 22 martie 2007. Echipele de elaborare urmează să evalueze în ce măsură se vor suprapune lucrările de elaborare a PMUD și a Concepției, pentru a evita dublarea activității și pentru a delimita clar care vor fi sarcinile Concepției și care vor fi sarcinile PMUD. Două documente, pe același subiect poate fi un lux prea mare pentru mun. Chișinău, dar și un eșec, dacă nu se vor clarifica lucrurile. De menționat – cele spuse pentru PMUD mai sus privind procedurile de lucru sunt valabile și pentru Concepție – aceasta fiind tot un document de politică publică.
În niciun caz PMUD nu poate fi elaborat separat de strategiile și planurile de dezvoltare teritorială. Nici ghidurile și nici soluțiile inteligente nu pot fi aplicate în afara documentațiilor și regelementărilor de urbanism, orice activități separate de teritoriu vor fi simple simulări și pierdere de resurse și timp. Doar o abordare integratoare poate aduce succesul, și puzzle-urile vor forma un tot înteg atunci când se va lucra coordonat pe toate concepțiile/strategiile/planurile pentru mun. Chișinău.

Deci, cum ne descurcăm? Va avea capacitate proiectul PNUD să asigure colaborare calitativă în elaborarea politicilor publice în mun. Chișinău? Va putea învinge inverșunarea experților și a subdiviziunilor APL de a lucra fără respectarea procedurilor legale privind transparența? Se va asigura în cadrul elaborării PMUD un proces de elaborare calitativ, conform tuturor procedurilor legale și a rigorilor de transparență decizională sau se va merge pe calea mai simplă – mimare de proceduri? Va dori oare publicul să participe încă la o mimicrie?

 

Citeste mai mult →