LIKBEZ URBANISTIC 3

Urbanismul = economia orașelor

De ce planificarea urbană decide, de fapt, cum funcționează economia unui oraș

Când vorbim despre urbanism, mulți își imaginează clădiri, străzi, spații publice sau reguli de construcție. În realitate, urbanismul este mult mai mult decât organizarea estetică a orașului.

În teoria urbană modernă, există o idee din ce în ce mai acceptată: urbanismul este, în esență, economia orașelor. Nu doar pentru că orașele sunt locuri unde se concentrează activitatea economică, ci pentru că modul în care este organizat spațiul urban determină direct modul în care funcționează economia. 

Cu alte cuvinte, felul în care sunt planificate străzile, transportul, zonele de locuire sau cele de activitate economică influențează direct productivitatea, investițiile și oportunitățile pe care le oferă un oraș.

De ce urbanismul a apărut, de fapt, din nevoi economice

Planificarea orașelor nu a apărut doar din dorința de ordine sau estetică. Ea a apărut pentru că activitatea economică avea nevoie de organizare.

Piețele, atelierele, depozitele, porturile sau rutele comerciale trebuiau să fie amplasate într-un mod care să permită circulația oamenilor și a mărfurilor. În lipsa acestei organizări, orașele deveneau ineficiente și costisitoare pentru cei care trăiau și lucrau în ele. 

Din acest motiv, multe dintre primele reguli urbane din istorie au avut un caracter economic:

  • unde pot fi amplasate piețele,
  • unde sunt zonele de producție,
  • cum sunt conectate drumurile comerciale.

Astfel, urbanismul a fost de la început o formă de organizare a economiei în spațiu.

Orașele sunt motoarele economiei

Una dintre cele mai influente teorii despre rolul orașelor în economie aparține autoarei Jane Jacobs, în cartea The Economy of Cities (1969). Ea argumentează că dezvoltarea economică nu pornește în primul rând din agricultură sau industrie, ci din interacțiunea dintre oameni și activități în orașe.

Concentrarea oamenilor, ideilor și activităților într-un spațiu relativ mic generează schimburi, colaborări și inovație. Tocmai de aceea orașele au devenit, de-a lungul istoriei, centrele dezvoltării economice. 

Această perspectivă este confirmată și de economiști contemporani. De exemplu, Edward Glaeser, în cartea Triumph of the City (2011), descrie orașele ca fiind „cea mai mare invenție a umanității”, deoarece ele concentrează capitalul uman și creează condițiile pentru progres economic. 

Planificarea spațiului este, de fapt, planificare economică

Deciziile urbanistice influențează direct funcționarea economiei urbane.

De exemplu:

  • infrastructura determină mobilitatea forței de muncă;
  • transportul influențează costurile economice;
  • densitatea urbană afectează productivitatea;
  • mixul funcțional creează sau limitează oportunitățile economice.

Economistul Alain Bertaud, în cartea Order Without Design: How Markets Shape Cities (2018), argumentează că urbanismul trebuie înțeles ca o formă de economie aplicată, deoarece piețele funciare și regulile urbanistice modelează direct productivitatea orașelor. 

În mod similar, laureatul premiului Nobel Paul Romer a arătat, prin teoria Charter Cities, că instituțiile urbane și regulile de organizare a orașelor pot influența decisiv dezvoltarea economică. 

Două moduri de a privi urbanismul

În practică, există două perspective principale asupra urbanismului.

Prima vede urbanismul mai ales ca organizare a formei orașului:
reguli de înălțime, aliniamente, estetica spațiului urban și coerența arhitecturală.

A doua perspectivă vede urbanismul ca organizare a funcționării economice a orașului:
mobilitate, acces la locuri de muncă, piețe funciare, infrastructură și productivitate urbană. 

Cele mai bune practici de planificare urbană încearcă să combine aceste două abordări:
orașe bine organizate spațial, dar și eficiente economic.

De ce contează acest lucru pentru orașele noastre

Înțelegerea urbanismului doar ca disciplină tehnică sau arhitecturală este insuficientă.

Deciziile urbanistice influențează:

  • valoarea terenurilor,
  • accesul la locuri de muncă,
  • mobilitatea urbană,
  • costurile infrastructurii,
  • atractivitatea orașului pentru investiții.

Prin urmare, urbanismul nu este doar despre clădiri sau reguli de construcție.
Este despre modul în care este organizată viața economică a orașului.

Orașele sunt mai mult decât spații construite. Ele sunt sisteme complexe de relații economice, sociale și culturale.

Urbanismul încearcă să organizeze aceste relații în spațiu astfel încât orașele să fie nu doar locuri unde oamenii trăiesc, ci și locuri unde pot prospera.

Din această perspectivă, ideea că urbanismul este economia orașelor nu este o metaforă.
Este o realitate confirmată atât de experiența istorică, cât și de teoriile economice contemporane. Citeste mai mult

LIKBEZ URBANISTIC 2

 

De ce orașele nu pot crește „la întâmplare”

URBANISMUL EXISTĂ TOCMAI PENTRU A EVITA HAOSUL

Dacă orașele ar fi lăsate să se dezvolte complet liber, fără reguli, rezultatul ar fi previzibil: clădiri construite fără infrastructură, drumuri care nu duc nicăieri, lipsă de spații publice, conflicte între funcțiuni incompatibile și o calitate scăzută a vieții urbane. Exact pentru a preveni aceste situații a apărut urbanismul – ca domeniu care încearcă să organizeze dezvoltarea orașelor într-un mod coerent și previzibil.

În esență, urbanismul reprezintă procesul de planificare și reglementare a utilizării spațiului urban, luând în considerare forma fizică a orașului, funcțiile economice, impactul social și relația dintre diferite activități din teritoriu. În literatura de specialitate, urbanismul este descris ca un proces de stabilire a obiectivelor de dezvoltare, colectare și analiză de date, elaborare de scenarii și luare de decizii privind evoluția orașelor. 

Cu alte cuvinte: urbanismul este încercarea societății de a face orașul mai puțin haotic și mai locuibil.

Orașele au fost planificate încă din Antichitate

Contrar unei percepții frecvente, planificarea urbană nu este o invenție modernă.
Primele forme de organizare urbană apar încă în orașele antice din Egipt, Mesopotamia, India sau Grecia, unde putem observa rețele stradale regulate, zone funcționale distincte și sisteme organizate de apă și canalizare. 

În multe orașe romane, de exemplu, planul urban era bazat pe o structură clară de străzi principale (cardo și decumanus), piețe centrale și zone specializate pentru locuire, comerț sau administrație.

În Evul Mediu, creșterea orașelor s-a produs adesea spontan, ceea ce a generat străzi înguste, supraaglomerare și condiții sanitare precare. Tocmai aceste probleme au dus, mai târziu, la apariția unor prime intervenții sistematice de planificare urbană, mai ales în perioada Renașterii și apoi în secolul XIX. 

Un exemplu celebru este mișcarea „Garden City” propusă de Ebenezer Howard în 1898, care încerca să combine avantajele orașului cu cele ale mediului rural și să evite supraaglomerarea orașelor industriale. 

Pe scurt: urbanismul a apărut ca reacție la problemele reale ale orașelor care cresc prea repede și fără coordonare.

Industrializarea: momentul în care urbanismul devine indispensabil

Urbanismul modern se dezvoltă cu adevărat în secolul XIX, odată cu explozia orașelor industriale. Migrația masivă către orașe a generat supraaglomerare, poluare și epidemii.

În această perioadă apar primele politici urbane care reglementează:

  • separarea funcțiunilor urbane (locuire, industrie, comerț),
  • dezvoltarea infrastructurii,
  • rețelele de transport,
  • condițiile de sănătate publică.

De aici provine și ideea modernă de zonificare urbană, care stabilește ce tip de activități pot fi dezvoltate într-o anumită zonă a orașului.

În secolul XX, urbanismul devine un domeniu interdisciplinar, care combină arhitectura, ingineria, economia, sociologia și politica publică. 

Ce se întâmplă când planificarea lipsește

Experiența multor orașe arată că lipsa unor politici urbane coerente produce conflicte de utilizare a terenurilor, blocaje administrative și dezvoltări speculative. Studiile de specialitate arată că incoerența politicilor urbane generează conflicte între proprietari, autorități și comunități, precum și dificultăți în gestionarea spațiului urban. 

În practică, lipsa planificării duce la situații familiare multor orașe din Europa de Est:

  • blocuri construite fără infrastructură suficientă;
  • lipsa spațiilor verzi;
  • trafic generat de proiecte amplasate fără corelare cu rețeaua stradală;
  • dezvoltări punctuale care ignoră contextul urban.

Urbanismul încearcă exact opusul: să coordoneze aceste decizii înainte ca ele să devină probleme.

Urbanismul ca politică publică

În majoritatea statelor europene, planificarea urbană este reglementată prin legislație și instrumente de planificare.

De exemplu, în România, legea privind amenajarea teritoriului și urbanismul stabilește că planificarea urbană urmărește dezvoltarea coerentă și durabilă a localităților prin strategii spațiale integrate

În Republica Moldova, instrumentul principal al planificării urbane este Planul Urbanistic General (PUG), care stabilește direcțiile de dezvoltare ale localității, zonificarea funcțională și principalele reguli de utilizare a terenului.

Cu alte cuvinte, urbanismul nu este doar un exercițiu tehnic.
Este o politică publică despre cum vrem să arate orașele noastre in perspectiva de 20–30 de ani.

Concluzie: urbanismul nu creează orașe perfecte, dar evită orașe imposibile

Planificarea urbană nu poate elimina toate conflictele sau toate greșelile. Orașele sunt sisteme complexe, iar dezvoltarea lor implică întotdeauna compromisuri.

Dar fără urbanism, orașele riscă să devină colecții de decizii individuale fără logică comună.

De aceea există planuri urbane, reguli de construire și procese de consultare publică:
nu pentru a bloca dezvoltarea, ci pentru a face posibilă o dezvoltare care funcționează.

În acest context e important de înțeles este că procesul de actualizare a Planului Urbanistic General nu înseamnă că dezvoltarea orașului se oprește sau că acesta intră într-un „vid de reguli”. Orașul continuă să funcționeze și să se dezvolte în baza PUG-ului existent și a documentațiilor de urbanism aprobate, care rămân în vigoare până la adoptarea unui nou plan. Actualizarea PUG este, de fapt, un proces prin care regulile existente sunt analizate, corectate și adaptate noilor realități urbane — nu suspendate. Un oraș nu poate exista în afara regulilor de planificare, iar dezvoltarea urbană nu poate avea loc în afara cadrului legal.

 

 

 

Citeste mai mult

Impresii de la audierile publice IPRE

Am primit răspuns la întrebarea dacă audierile publice sunt organizate de către autoritățile APL, s-a clarificat și statutul documentului prezentat la Audierea Publică organizată de către IPRE pe subiectul reformei administrației publice a mun. Chișinău prin reformarea Direcției Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare (DGAURF) .

Este o cercetare pe subiectul de activitate a DGAURF, a problemelor de urbanism și control al terenurilor, venind cu măsuri de intervenție pentru îmbunătățirea activității în domeniul urbanismului în mun. Chișinău. Cercetarea este supusă audierilor organizate de către IPRE, fără a fi audieri publice organizate de către autoritățile APL. Așa au explicat organizatorii și e bine că s-au făcut clarificări.

Care sunt impresiile?

  • Este pozitiv faptul că s-a făcut o asemenea cercetare.
  • Este pozitiv că se abordează subiectul, fiind unul de importanță majoră și de impact puternic asupra calității vieții în oraș.
  • Este absolut ineficient să se lucreze la acest subiect fără implicarea autorităților responsabile – a primarului, a DGAURF, a altor direcții interesate din APL.
  • Este profund regretabil că nu au fost implicate în consultări societățile profesionale (a Uniunii Arhitecților, a Uniunii Inginerilor), comunitatea științifică, academică, sectorul asociativ de profil, toate având capacitatea de a oferi recomandări de îmbunătățire a documentului propus.

Da, s-au oferit explicații referitor la modalitatea de lucru și despre relațiile cu autoritățile. Au fost invitați și nu au venit. E discreția lor. Și dacă nu au venit – nu avem ce la face. Vom fi fericiți să ne citească documentele, le vor examina, vor face modificări, conform procedurilor legale. Noi atâta am putut – atâta am făcut. De aici concluzia: e mai degrabă o poziție de struț.

Din toți funcționarii direcției și a corpului primarului – nici o persoană nu a găsit timp să participe la audierile ce vizează activitatea directă a acestora. Chiar dacă nu sunt audieri organizate de către autoritățile publice municipale, administrația publică locală a municipiului Chișinău nu e interesată să asculte și să discute problemele de urbanism ale municipiului Chișinău? Sau poate că nu s-a depus suficient efort de către IPRE pentru a asigura prezența calitativă pentru aceste audieri?

Aceste întrebări rămân a fi deschise. Atât primarul, DGAURF, Consiliul, cât și organizatorii audierilor(IPRE) ar putea să și le pună și să găsească răspuns: Care este cauza că se insistă pe elaborarea unor documente de politici pentru Chișinău, fără a porni proceduri de inițiere legală, cu scop real de implementare. De ce se evită cu tot dinadinsul procedurile legale de transparență decizională?

Există careva fobii cu acest proces de organizare a dezbaterilor, care, de fapt, nu sunt atât de complicate. Evident, că experții ar avea mai mult de lucru, deoarece ar veni și o cantitate mai mare de propuneri, sugestii, critici, s-ar implica cu recomandări instituțiile specializate, care ar fi obligatorii pentru consultare în acest proces. Ar fi necesar să facă raportări pe obiecțiile primite, să argumenteze primirea/respingerea propunerilor. Dar lucrul cu aceste propuneri ar îmbunătăți esențial proiectul de politică propusă. E o provocare pentru echipă și ar ridica substanțial nivelul de maturitate al propunerilor.

Chiar dacă este un ONG, comunicarea cu autoritățile este posibilă, dacă se insistă mai apăsat pe această componentă, care este esențială în cadrul elaborării unor documente de politici publice pe acest domeniu.

Sunt de acord cu vorbitorii care au recomandat IPRE să fie exemplu pentru autoritățile APL în privința respectării procedurilor legale de transparență și să aibă o atitudine adecvată față de respectarea legislației în comparație cu poziția de “capsulă informațională” asumată.

Despre draftul documentului prezentat: Este unul care prezintă interes. Faptul că l-am numit superficial nu-l pune în coșul de obiecte prost făcute, din contra apreciez efortul cercetării pozitiv. E stratul pe care s-a putut lucra fără implicarea autorităților, fără audit pe procese, rapoartele și viziunile acestora. Domeniul este unul complex și e nevoie de detaliere și studiere mai aprofundată. Ar fi perfect, dacă IPRE ar avea posibilitatea să susțină și în continuare cercetările pe acest subiect.

Succese echipei, felicitări pentru implicare și dorință de a schimba lucrurile în bine, pentru inițierea dialogului pe domeniul urbanismului. Problemele odată enunțate, au șanse să fie diagnosticate, și rezolvate. Deja e mai luminos.

https://www.facebook.com/IPREMoldova/videos/2115065338561681/

Citeste mai mult