Curtea a decis. Prin aceasta decizie se va pune punct, în sfîrșit, speculațiilor pe tema crearii obligatorii a asociațiilor de proprietari în condominiu. Nu putem să avem proprietăți comune și să refuzăm să acceptăm faptul asocierii pentru întreținerea acestor proprietăți. În afară de drepturile pe care le are proprietarul, mai există și obligații, pe care trebuie să și le ausume fiecare pentru a nu prejudicia, prin acșiunile/inacțiunile proprii proprietatea altor persoane, inclusiv viața și sănătatea tuturor utilizatorilor acestor imobile.
„Astfel, Curtea a conchis că în anumite situaţii legislatorul poate institui forme speciale de asociere pentru a proteja unele interese de ordin general. Totodată, Curtea a reţinut că în esenţă, asociaţia de coproprietari în condominiu este o formă de asociere specifică şi nu are la bază principiile ce guvernează libertatea de asociere în sensul art. 41 din Constituţie.”
Comportamentul consilierilor care seamana mai mult a apucaturi de mahari
Inchipuiti-va sedinta Consiliului, in care se discuta o chestiune de atribuire a terenului, cu incalcarea legislatiei. Cu totii se lanseaza in discutii, evidentiind partile bune sau proaste ale activitatilor, care vor fi desfasurate pe acest teren. Care este rostul discutiilor despre oportunitate, daca legislatia interzice atribuirea terenurilor fara licitatie publica? E ca intr-o lume paralela, unde fiecare face ce vrea. Pentru ce este nevoie de Consiliu?
Istoria :
1. Consiliul a aprobat o decizie.
2. O parte din consiieri s-a razghindit si au soicitat sa fie revizuita decizia.
3. Acesti consilieri au organizat conferinta de presa, prin care au povestit, ca ei nu sunt devoratori ai bunurilor publice.
4. Consiliul a refuzat revizuirea.
5. Decizia a ramas in vigoare.
Intrebari:
1. Consilierii care s-au razgindit, sunt sau nu partasi la delapidarea bunului public?
2. Ce pot face ei ca sa iasa din aceasta fratie de prostie?
3. Cancelaria va trece cu vederea incalcarea legislatiei la aceasta atribuire?
4. Consilierii poarta raspundere pentru prejudiciul adus municipiului prin deciziile votate?
5. Cine ii poate trage la raspundere?
6. Consilierii razginditori, vor apela la instante pentru anularea deciziei ilegale?
Rezolvăm problema blocurilor locative sau arătăm sperietori cu deposedarea de bunuri?
In contextul discuțiilor pe marginea proiectului de lege a condominiului în fondul locativ, cîteva sugestii. Fără îndoială, că consultarea publică a proiectelor de acte legislative este un lucru foarte eficient. E ca un purgatoriu pentru soluțiile propuse de către autorii documentului, dar și un exercițiu complicat pentru autoritatea responsabilă de procesul de consultare și promovare.
Reglementări confuze: Relațiile dintre consumatori și furnizorii de servicii apa și canalizare.
”Relațiile juridice dinte Apă Canal și Asociațiile de Locatari: Responsabilități și Consecințe”. Așa s-a numit întâlnirea pe care a organizat-o IDIS Viitorul pentru a clarifica unele aspecte ale problemei.
Este un subiect foarte sensibil pentru fiecare, atât pentru consumator dar și pentru prestator. Consumatorul dorește să primească un serviciu calitativ, constant, la un preț adecvat și să nu achite facturi pe un volum pe care nu l-a primit și consumat. Prestatorul, la rândul lui, este obligat să acționeze astfel, încât să poată păstra viabilitatea întreprinderii, deci să primească plata pentru marfa livrată.
S-a aprobat o lege noua privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare (Legea 303/13.12.2013). Totul bine și frumos, dacă facem excepție de la faptul că prevederile legii mai trebuie și îndeplinite. Și ce stă în calea procesului de aprobare a contractelor de prestare a serviciului către consumatori? Tot legea. Poate nu doar asta. Pentru că la noi fiecare instituție își promovează varianta proprie de document, autoritățile competente le aprobă cu unele prevederi care se contrazic de la o normă la alta, ba chiar în același document se mai întâmplă unele incoerențe. Legea 75, cu privire la locuințe, prevede modalitatea de încheiere directă a contractelor pentru fiecare apartament/spațiu și doar dacă nu este posibil din punct de vedere tehnic, contratele să fie încheiate cu administratorul clădirii.
Parcă ar fi ceva ce nu se leagă între aceste legi. Altfel de ce nu se putea la momentul aprobării legii să se ajusteze și articolul 29 din legea 303, care prioritizează altfel lucrurile? S-a evitat o discuție incomodă la parlament, pentru ca această discuție să fie transformată în trântă interminabilă între prestator și consumator, cu implicarea stângace a autorităților responsabile.
Desigur, cel mai comod ar fi pentru toți contractele pentru clădirile cu mai multe apartamente să fie aprobate cu administratorul clădirii. Așa se practică în lumea civilizată. Iar dacă ar fi aprobate și procedurile specifice fiecărui participant, ar funcționa totul a ceasul. Dar nu la noi. Pentru că la noi nu sunt formate asociațiile de proprietari în condominiu, nu sunt clarificate responsabilitățile privind elementele de proprietate comună, se mai încurcă lumea și în obligații și responsabilități. Citeste mai mult
În oraş la Chişinău (Botanica)
Absurditate Publică Locală (APL) – ca la Chişinău.
„N-avem nimic împotriva manifestanţilor paşnici…” – dar sa nu se bage în treuca noastră cu autorizaţii!
Primarul acum incearcă să arunce maiumuţa în braţele protestatarilor, că tot ei şi-au dat acordul, aşa că nu aveţi ce cere de la primărie, blamaţii pe protestatari, că ei sunt de vină, dar primaria – ca întotdeauna – albă şi pufoasă. Numai că puful de acum este atît de terfelit, că nici alb nu mai este, nici miros fresh nu emană. Modalitatea de discuţii de la şedinţele operative îţi dă impresia, că totul s-a presurat cu naftalină, ca nu cumva schimbările să atingă această instituţie.
Legea 436. Articolul 29. Atribuţiile de bază ale primarului h) exercită, în condiţiile legii, supravegherea activităţilor din tîrguri, pieţe, oboare, parcuri, spaţii verzi, locuri de distracţie şi agrement şi ia măsuri operative pentru buna lor funcţionare.
Deci, să fie clar. Primarul este responsabil şi de locurile de distracţii şi agrement şi este obligat să ia masuri operative în toate cazurile necesare, conform cu legislaţia. Pentru aceasta există autorităţi publice, ca să administreze treburile localităţii, dar nu ca să stea cu pardonul la gard şi să arate cu degetul la alţii.
Indiferent, dacă cineva îşi dă sau nu acceptul din societate, pentru orice tip de amplasament – oricum – autoritatea publică (în aces caz – primarul, este prevăzut expres în lege) este responsabilă şi obligată să asigure efectuarea tuturor procedurilor necesare pentru activitatea în condiţiile legii a unităţilor ce obţin careva autorizări.
Evident, că operatorul, care prestează servicii este responsabil de calitatea serviciilor, precum si asigurarea nivelului corespunzător de inofensivitate şi siguranţă. Dar nu numai operatorul. Logica existenţei unor reglementări, cu obligativitatea de obţinere a certificatelor, autorizaţiilor, semnături de la diferite organe de control este de a diminua riscurile şi de a exclude pătrunderea în piaţă a operatorilor, care nu au capacitate de prestare a serviciilor. Păcat, că la primărie lucrurile se înţeleg în alt mod.
Asta ne face pe noi foarte vulnerabili şi expuşi unor riscuri imprevizibile în orice loc din oraş. Şi problema nu este în compensarea pagubelor. Nu poţi să pretinzi, că dacă ai compensat paguba materială şi morală, care va fi achitată prin buget tot din banii nostri, totul s-a rezolvat. Mult mai important este să fie analizată situaţia în detalii pentru a developa deficienţele sistemului şi a lucre punctat pe aceste deficienţe. Acolo, unde este lipsă de procedură – să se elaboreze, unde este lipsă de competenţă – să se lucreze cu funcţionarul.
http://http://agora.md/stiri/16240/primaria-caruselul-din-pman-a-fost-instalat-ilegal Citeste mai mult
Avem autorităţi în Chişinău oare?
Care este rolul unei autorizaţii?
Daca legiuitorul considera ca este nevoie a mentine controlul asupra unui proces, atunci impune obţinerea autorizatiilor, cu respectarea unor condiţii de catre solicitant, care ar exclude anumite riscuri posibile. Si orice autoritate se comporta la fel. Autorizaţii emise de dragul autorizaţiilor doar la Chişinău se practică.
Ce face primarul? El autorizează, dar nu prea se complică cu chestii de securitate şi siguranţă pentru cetîţeni, principalul showul să fie asigurat, că doar asta acum e în vogă. Emite o dispoziţie, prin care dispune ca sa fie susţinut agentului economic de catre diferite subdiviziuni pentru desfasurarea manifestarilor cultural-distractive. Unele din ele – in baza de contract, deci contra cost. Agentul economic obtine dreptul de a presta servicii de agrement, vinzari, întruniri – totul prin aceasta dispozitie. Interesant, ca Directia generala arhitectura, urbanism si relatii funciare primeste indicaţii sa elibereze autorizaţii pentru amplasarea a 10 panouri de reclamă şi a unui automobil de reclama – si nici un cuvint despre amplasarea echipamentelor pentru agrement, de parca acestea nici nu ar fi obiecte care trebuie sa fie autorizate in modul stabilit de legislatie.
Agentului economic i se da mîna liberă sa amplaseze cum doreste aceste echipamente, sa le verifice si expertizeze cind va considera necesar, fara verificarea certificarii produselor utilizare, a conformitaţii si evaluării periodice obligatorii. Nimic din toate acestea – totul se pune în responsabilitatea agentului economic, autoritatea asumindu-şi rolul de distribuitor de spatii, dar un distribuitor bleg, care niciodata nu-şi mai bate capul de efectul actelor sale permisive si nu-si asumă răspunderea pentru acţiunile proprii.
Cînd s-a intimplat avaria, repejor se emite o dispozitie de anulare Citeste mai mult
COLECTIVUL de la Chișinău
„Nu putem să lăsăm lucrurile aşa cum au fost pînă sîmbătă. Nu putem. Alfel, următoarea explozie va veni, cu siguranţă. Rămîne să vedem unde şi cînd.” – citat primarul oraşului Chişinău. Sună ca o avertizare sinistră, care de altfel, este auzită tot mai des, de la diferite persoane.
Unii incearca să pună legătura intre criticile aduse autorităţilor şi coloratura politică a acestora. Degeaba. Filmele evenementelor care au avut loc ne demonstreaza altceva: o relaxare totală în cea ce priveşte exploatarea construcţiilor, conformarea la normativele existente atît din partea proprietarilor, cît şi a serviciilor statului şi a autorităţilor publice locale. Se mai aruncă responsabilitatea şi pe imperfecţiunea legislaţiei, lipsă de normative, regulamente, proceduri aprobate. Adevărul este unul dur – regulamentele nu se citesc, se folosesc în modul, în care fiecare funcţionar s-a învăţat a le talmăci, creînd un cerc vicios, transformat într-o ruleta rusească, în care suntem prinşi cu toţii. Nu ştii nici odată ce te aşteaptă după colţ. Un incendiu, o explozie, un vînt puternic, care fură acoperişuri, balcoane în cădere liberă sau alte pericole încă neintîmplate la noi.
Nu cred că suntem naivi, să punem totul în seama conducătorilor de azi. Lucrurile s-au erodat în timp, acum s-au agravat peste măsură şi situaţia se va agrava în continuare, deoarece nu se face nimic pentru a elucida cauzele. Sper, ca avertizarea din citat să fie şi una pentru serviciile competente, care să pornească o luptă fără compromis cu tot ce generează risc pentru viaţa şi sănătatea oamenilor.
http://anticoruptie.md/ro/blog/svetlana-dogotaru/colectivul-de-la-chisinau
Care cladiri sunt condominii?
După o participare la masa rotundă organizată în cadrul iniţiativei IDIS “VIItorul” am înţeles încă odată că este necesar să dăm un răspuns la următoarea întrebare – Care cladiri sunt condominii? Şi asta din motiv, că foarte multă lume încurcă. Cîteva sugestii în acest sens:
Dacă intr-o cladire există spatii având proprietari diferiţi, această clădire este un condominiu. Spaţiile deţinute de către proprietari pot fi atât locative, cât şi spaţii cu altă destinaţie. Forma de organizare a proprietarilor (APLP, cooperativă de construcţie a locuinţelor, ACC s.a.) nu este relevantă sub acest aspect.
Dacă apelăm la prevederile legii condominiului în fondul locativ, noţiunea de condominiu prevede un complex de bunuri imobiliare, constituit din două părţi – o parte sunt bunurile proprietate privată a persoanelor (locuinţele, alte spaţii decât cele locative) şi altă parte – restul este proprietate comună indiviză (în formularea din Codul Civil – proprietate comună pe cote-părţi). Deci, nici un cuvânt despre forma de organizare a proprietarilor. Altceva este, că proprietarii trebuie să convină într-un anumit mod pe problemele ce ţin de administrarea proprietăţii comune şi legea oferă soluţiile de organizare prin formalizarea relaţiilor dintre proprietari – crearea Asociaţiilor de Coproprietari în Condominiu (ACC). Respectiv, şi modalităţile de fondare, înregistrare, alegerea organelor de conducere şi control, regulile de statutare – toate aceste instrumente sunt propuse în calitate de soluţie optimă pentru administrarea proprietăţii comune.
Important: În cazul că nu s-a reuşit crearea asociaţiei în clădirea, spaţiile căreia sunt deţinute de către diferiţi proprietari – această clădire este oricum condominiu, prin efectul legii (Legea condominiului în fondul locativ , nr.913 din 30.03.2000).
Citeste mai mult
Coposesia părţilor comune în condominiu – atributul dreptului de proprietate a coproprietarilor blocului locativ
Proprietatea comună în clădirile cu mai multe apartamente aşa şi nu a ajuns să fie înregistrată în registrul bunurilor imobile în folosul proprietarilor apartamentelor private. Aceasta, probabil, se explică prin faptul, că în legea privatizării fondului de locuinţe în acest sens a fost folosită sintagma de “coposesiune” în privinţa părţilor comune ale clădirii în loc de “coproprietate”, cea ce a condus la multiple erori şi în alte reglementări privind înregistrarea de stat a imobilelor, precum şi la stagnarea procesului de organizare a administrării fondului locativ de către proprietari.
Concomitent, legea condominiului în fondul locativ prevede dreptul de proprietate pe cote-părţi asupra elementelor proprietăţii comune pentru proprietarii apartamentelor.
Prezenta lucrare propune o analiză a situaţiei în favoarea înregistrării a blocurilor locative în calitate de proprietate pe cote-părţi în folosul proprietarilor spaţiilor din clădiri. În concluzie, autorii insistă asupra faptului că noţiunea de coposesiune nu este un impediment în vederea înregistrării dreptului de proprietate ţinînd cont şi de faptul, că noţiunea de posesie este un atribut al dreptului de proprietate şi, în acest sens, nu exclude dreptul de proprietate, poziţia respectivă fiind întărită şi de prevederile legii condominiului în fondul locativ.
Totodată constatăm că organele autorităţilor publice locale nejustificat tergiversează procesul de transmitere a clădirilor către proprietari şi a organizării procesului de administrare a clădirilor în conformitate cu legislaţia. Situaţia respectivă necesită a fi redresată de urgenţă, clădirile necesită să fie întreţinute şi reparate pentru a evita degradarea construcţiilor, care încep să prezinte risc sporit.
Citeste mai mult