Încerc și eu să fiu vizionar, acum e la modă.
Foto din Maior’s guide – link
Anticipând o vizită a unui guru recunoscut la nivel mondial în proectarea spațiului urban, cum este Jan Gehl, ne punem o întrebare firească – dar la noi în Chișinău ar fi oare posibil să avem rezultate, dacă aplicăm ceva lecții învățate?
DA.
E posibil. Cu toate problemele pe care le are orașul, chiar dacă s-a pierdut mult din teritoriul public, chiar dacă s-au îngustat străzi, s-au băgat parcări pe trotuare, s-au amplasat obiecte pe parcele, fără ca să mai fie și loc pentru infrastructura proprie a acestor obiecte, chiar dacă s-a tocat mult și fără rost din resursele bugetare…cu toate acestea – este posibil. E doar să ne dorim acest lucru.
Motorul oricăror schimbări este dorința. Dorința de a trăi comfortabil, de a avea servicii publice calitative, de a avea un spațiu prietenos, o mobilitate acceptabilă, locuri potrivite unde orășenii se pot întâlni, discuta, … mediul fiind securizat și salubrizat. Străzi, unde pot merge pe jos copii, bătrânii – toți, unde ai plăcerea să te oprești, să vizitezi obiecte de artă și cultură, să iei masa cu prietenii, partenerii. Străzi care nu ne alungă, nu ne sperie, spații unde localurile nu te jecmănesc ca să-ți dai tot salariul pe o gustare, unde ești invitat să mai vii și să faci asta permanent.
Dacă ne uităm la orașele în care au existat intervenții de „aducere la scara umană”, vedem, că conceptul nu s-a dezvotat pe un spațiu viran, unde să se ia totul de la zero și să se facă totul din nou. Dimpotrivă deciziile de îmbunătățire a spațiilor urbane, de a le face mai prietenoase și comfortabile vin exact din supraîncărcarea acestor orașe. Supraîncărcarea cu construcții, transport, parcări – totul, care, la un moment dat se transformă dintr-un boom economic care aduce bunăstare – în opusul comodității – totul se supraconcentrează și produce colaps în loc de îmbunătățire. De aici s-a pornit necesitatea de a revedea strategiile de dezvoltare.
Deciziile de revenire la o scară umană se pliază pe situațiile existente în marile orașe, unde transportul a blocat totul, unde părea că nu mai există cale de a mări capacitatea străzilor, congestionarea atingînd cote maxime, incomparabile cu or. Chișinău.
Si experiența demonsrează că este posibil. Cum? Analizînd, calculănd, prioritizînd. Și cu implicarea maximă a autorităților și a comunității într-un proces deschis și continuu.
Sună paradoxal, dar în Chișinău poate fi mai simplu decăt în New York, Pittsburgh, Denver, Lexington, San Francisco, St. Paul sau Copenhagen (orașele care sunt date ca și exemplu de studiu de caz în “Ghidul primarului pentru viața publică”[1] ). DORINȚA. Asta e cea ce ne trebuie. Dar să dorim corect, ca să reușim. Noi, într-un fel, ne aflăm la limită, acolo, unde nu mai vrea nimeni să fie, deci se pot începe transformări calitative (și aici pornesc previziunile):
Pentru funcționari –
- vor învăța în timp scurt și să aplice instrumente moderne de proiectare a spaților;
- vor asigura implementarea și controlul utilizării terenurilor, conform regulamentelor aprobate;
- vor demonstra integritate în exercitarea funcției publice pe care o dețin.
Pentru Consilieri –
- vor fi proactivi în organizarea administrării teritoriului, pe care îl au în administrare de la și în numele cetățenilor;
- vor pune interesul public în prioritate față de interesele proprietarilor particulari ai terenurilor/imobilelor, făcînd uz de prerogativa puterii publice;
- vor aproba toate deciziile doar prin prisma contextului general al localității, a zonei (aici e de menționat practica păguboasă existent de a permite amplasarea unor obiecte cu incompatibilități majore față de vecinătăți, schimbând indicatorii urbanistici, fără a calcula impactul obiectului asupra zonei de influiență – va dispărea acest model de comportament fraudulos);
- vor fi foarte prudenți cu bugetul municipal, pe care îl vor repartiza cu diligența unor buni proprietari.
Pentru societate –
- societatea va fia activă prin toate platformele de interese, conlucrînd cu autoritățile în proiectele publice și de parteneriate;
- asociațiile obștești activiștii vor pune presiune pe autorități în scopul înlăturării oricăror tipuri de încălcări și adoptării deciziilor ce vin în contradicție cu interesul general al comunității.
- organizațiile profesionoale vor contribui cu întărirea capacității instituțiilor de proiectări pentru utilizarea celor mai avansate metode de proiectari, utilizînd la maxim instrumentele “smart-city”;
- comunitatea științifică va contribui prin programele de educație atît a funcționarilor din autoritățile publice cît și a societății în ansamblu în domeniul de dezvoltare urbană, necesitatea fiind de urgență maximă în asemenea instruiri.
Se vor produce și alte schimbări generate de sinergia acțiunilor enumerate mai sus.
A mai ramas o nimica toată – să stabilim termenul viziunilor – ar fi 5-10 ani și transformarea va fi exponențială. DORINȚA este scrisă pe frunte la toți, deci… să trecem la treabă!
[1] https://mayorsguide.gehlinstitute.org/MAYORS_GUIDE_Complete.pdf