Posted on publicat de by svetlana

Părere subiectivă a unui participant la atelierul de planificare urbană

0Shares

Oraș. Oameni. Transport. Parcări. Concepție sau plan de mobilitate? Trecutul sau viitorul? Consultări sau simulări? 4

Atelier anunțat ca și eveniment parte a procesului de elaborare a PMUD, cu scopul de a afla păreri referitor la aspecte și probleme ale dezvoltării urbane specifice mobilității dar și de a stabili împreună modul de lucru supra acestor documente.

Atelierul si-a epuizat agenda, dar au rămas întrebări fără răspunsuri.

Pentru că la atelier au lipsit cu desăvârșire careva poziții expuse de către autoritățile publice locale implicate în elaborarea Concepției de dezvoltare durabilă a infrastructurii transporturilor pentru teritoriul mun. Chișinău, a fost foarte complicat să se înțeleagă cum se va lucra la documentul PMUD. Cu toate că reprezentanți ai direcțiilor transport și arhitectură au fost prezenți, lumină pe acest subiect nu s-a făcut. Dar primăria anunțat că se va lucra în comun.

Este binevenită disponibilitatea proiectului PNUD de a asigura suport autorităților în elaborarea planului de mobilitate, dar se creează impresia că nu prea există nici la Green City Lab o claritate cum se vor derula lucrările, cel puțin la atelier nu a fost prezentată nici o strategie de lucru.

E lăudabilă dorința de a consulta publicul la subiectul „Planul Planului”, dar totuși e bine să se utilizeze metode existente, moderne, cunoscute de elaborare a unui document strategic, dedicând timpul atelierului completării cu propuneri mai specifice și detalierilor, dar nu pe listarea etapelor standard de elaborare a documentelor, explicate în vagoane întregi de metodologii.  

Experții internaționali au fost prezenți doar cu lucruri foarte generale, cu apel la implicarea societății de a participa în lucrările de planificare și au asistat cuminți, în spate ascultând răspunsurile participanților la întrebările moderatorului. Ei sunt la prima abordare și încearcă să înțeleagă ce se întâmplă, cred.

Orice încercare de a discuta subiecte complicate se curma cu îndrăzneală de către moderatori, ca fiind ieșit din standardul de interviu, propus la atelier. S-a pierdut mult timp pe răspunsuri care puteau fi primite prin anchete simple, inclusiv pe un eșantion mult mai larg. Pentru ca să faci descoperirea veacului că este nevoie de o viziune era nevoie de exercițiu pe roluri? Oare nu este viziunea un element din documentul strategic?

Am rămas cu „ochii în soare” – cam așa se poate caracteriza un efort de jumătate de zi dedicat problemelor urbei. A fost un fel de „Veniți sa va dați cu părerea dar aveți grijă să spuneți doar ce vrem noi să auzim”.

Chiar îi rog pe organizatori să nu ia această părere ca pe una FOARTE critică, pentru că încă mai mențin creditul de încredere pe care îl ofer acestui proiect cu potențial financiar puternic și sper că potențialul financiar va fi cuantificat și în lucrare calitativă pe măsura acestui potențial.

E o primă abordare și echipa proiectului are tot timpul înainte să-și structureze agenda, să pregătească și să modereze ședințele consultative cu o abordare mai serioasă și atunci efectul consultațiilor va fi unul consistent. Deoarece cheia succesului nu este în consultări de bifă, dar într-un proces complex și foarte responsabil.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Plan de mobilitate urbană durabilă a mun. Chișinău – necesitate plus legalitate.

0Shares

Oraș. Oameni. Transport. Parcări. Concepție sau plan de mobilitate? Trecutul sau viitorul? Consultări sau simulări? 3

 

Sursa foto: http://www.eltis.org/sites/default/files/BUMP_Guidelines_RO.pdf

Plan de mobilitate urbană durabilă (PMUD) – un document, care ar pune rezolvarea problemelor de mobilitate în Chișinău în rând cu ceea ce se face și în lumea civilizată. Un document care ar putea fi startul transformărilor pozitive, dacă atitudinea față de acesta va fi una pe măsura complexității problemelor abordate și nu se va trarnsforma într-o simplă lucrare de cercetare, fie și foarte bună.
Câteva sugestii pentru echipa de implementare, care poate să îmbunătățească procesul de elaborare și ca acest document strategic să devină unul real implementat și să aducă îmbunătățire accesibilității localităților și buna integrare a diferitor moduri de mobilitate și transport.
Locul acestui document în ierarhia documentelor aprobate de către autoritățile publice, modalitatea și consecutivitatea elaborării/coordonării/avizării/consultării/aprobării – toate acestea constituie elemente foarte importante pentru viabilitatea soluțiilor propuse. Îngirjoraea despre viabilitatea documentului reiese din multitudinea de documente de politici care se propun de către diferite organizații, dar care așa și rămân la nivel de studii, care nu reușesc să deivină instrumente operaționale, din diferite considerente. Unul dinte motive este faptul că nu au la bază cercetări multidisciplinare dar se axează pe un singur subiect și se compun din experiențe străine performante, dar fără a fi interconectate cu strategiile de dezvoltare teritorială. Altul ar fi lipsa unor consultări calitative atât la nivel de instituții profesioniste cât și la nivel de societate civilă și autorități interesate.
Dar principalul handicap al acestor soluții este faptul că se evită procedurile legale de elaborare, care includ etape distincte menite să fie pus în lucru tot instrumentariul caracteristic aprobării unui act administrativ. Logica acestui instrumentariu este anume în obligația de a lucra asupra documentelor de politici (strategiile și concepțiile fac parte anume din astfel de documente) în așa mod ca acestea să devină într-un final documente de dezvoltare cu implementare reală, cu asumare prin decizii, cu reglementări clare, cu instituții responsabile și cu buget pe măsură.
Care va fi statutul și categoria de document (PMUD) ce urmează să fie elaborat?
Orice tip de acte aprobate de către autorități publice urmează să fie elaborate conform anumitor proceduri legale și pentru a identifica procedurile concrete, pentru setarea unei agende și a modului de lucru cu documentele anuntațe a fi elaborate (PMUD) este nevoie să fie specificată din start categoria acestui document.
Odată anunțată de către autori sarcina de a elabora un Plan de Mobilitate Urbană Durabilă în calitate de document de planificare strategică, anume în rândul acestor tipuri de documente și va fi căutat locul PMUD și se vor specifica condițiile de lucru.
Găsim în legislație documentele de politici prevăzute cu condiția să fie supuse regulilor și cerințelor înaintate față de actele normative. Aceste prevederi sunt specificate în normele legii nr. 100, din 12.12.2007, Cu privire la actele normative[ http://lex.justice.md/md/373698%20/
]. Legea definește documentele de politici în felul următor: ”instrumente de decizie care abordează problemele existente într-un anumit domeniu, care definesc căile de soluționare a problemelor respective și descriu impactul așteptat asupra statului și a societății.” (Art. 24 al legii 100). Documentele de politici, fiind de o complexitate sporită, pot cuprinde și prevederi de elaborare anuor acte normative. Cu toate că legea nu le plasează în categoria actelor normative, le impune aceleași cerințe, pentru aplicare în procesul de fundamentare, elaborare, avizare, consultare și aprobare a documentelor de politici. Cerințele se referă la proceduri, care cuprind un set de metode și tehnici utilizate în cadrul procesului actului administrativ (politicilor publice). Aceste proceduri au rolul de a eficientiza activitatea din cadrul instituțiilor autorităților publice, în vederea asigurării coerenței actului de guvernare.
Reieșind din faptul egalării cerințelor față de documentele normative și a documentelor de politici, este obligatorie respectarea procedurilor de transparență în procesul decizional, prin care se vor organiza toate audierile, consultările, dezbaterile publice [ Legea nr. 239 din 13.11. 2008 Privind transparența în procesul decizional] și se va asigura transparența. Important este să fie organizate toate acestea de la etapa inițială, stabilind toate aspectele de legalitate și de încorporare a activităților de elaborare în procesul decizional al autorităților publice. Doar în asemenea mod poate fi asigurată viabilitatea soluțiilor propuse și asumarea aprobării documentului elaborat de către Consiliu prin Decizie, care îi va conferi validare și implementare.
Ce putem învăța de la vecini?
Pentru că în Republica Moldova se tot rămâne în urmă cu aprobarea reglementărilor specifice domeniului urbanismului, este rațional să vedem unele aspecte în legislația României, care a reușit să completeze actele sale normative cu prevederi concrete referitor la elaborarea planurilor de mobilitate, a scopurilor, procesului, obiectivelor, precum și a ariilor de intervenție. Este specificat și conținutul-cadru pentru fiecare din cele trei etape: strategică, operațională și de implementare. Toate acestea se pot vedea în ”Normele metodologice de aplicare a legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și de elaborare și actualizare a documentațiilor de urbanism” (Norme metodologice) [Aprobate prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 233, din 26 februarie 2016 http://www.monitoruljuridic.ro/act/ordin-nr-233-din-26-februarie-2016-pentru-aprobarea-normelor-metodologice-de-aplicare-a-legii-nr-350-2001-nbsp-privind-amenajarea-teritoriului-i-urbanismul-i-de-elaborare-i-actualizare-a-176682.html]. Le putem utiliza și noi, aceste prevederi, dacă oricum avem nevoie să schițăm un caiet de sarcini calitativ, prevederile din documentele românești fiind setate și pe normativele europene, pe cele mai actuale practici privind planurile de mobilitate (și nu numai). În general, ne e cazul să inventăm bicicletele în Moldova, din moment ce echipe întregi de experți au lucrat în România pe detalierea subiectelor, în care noi avem nevoie de timp și de resurse ca să ne clarificăm.
În Normele metodologice se dedică Planurilor de mobilitate urbană o secțiune din Capitolul II – Documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism. Conform prevederilor din legea 350/2001, Planul de mobilitate urbană ”reprezintă o documentație complementară strategiei de dezvoltare teritorială periurbană/metropolitană și Planului urbanistic General și constituie instrumentul de planificare strategică teritorială prin care este corelată dezvoltarea spațială a localităților și a zonei periurbane/metropolitane a acestora cu nevoile de mobilitate și transport al persoanelor și a mărfurilor.”
Putem vedea în document și o recomandare reieșind din complementaritatea prevederilor din cadrul PUG și PMU, recomandare care se referă la elaborarea concomitentă a acestor două documente, aplicând viziuni de dezvoltare integrată cu organizarea de către autoritățile publice a grupurilor de lucru comune.
În acest sens, este util ca și în municipiul Chișinău să se procedeze la fel, cu atât mai mult, că documentul ”Concepția de dezvoltare durabilă a infrastructurii transporturilor pentru teritoriul municipiului Chișinău” (Concepția) [ https://www.chisinau.md/libview.php?l=ro&idc=403&id=19994&t=/mediea/precc-relizi/CONSULTARI-PUBLICEConceptia-de-dezvoltare-durabila-a-infrastructurii-transporturilor-pentru-teritoriul-municipiului-Chiinau/ ] se află la etapa de elaborare, conform caietului de sarcini aprobat prin Decizia nr. 15/9 din 22 decembrie 2018. Decizie, prin care s-a acceptat și inițierea lucrărilor de modificare a compartimentului Sevicii publice/A. Transport din PUG aprobat prin Decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 68/1-2 din 22 martie 2007. Echipele de elaborare urmează să evalueze în ce măsură se vor suprapune lucrările de elaborare a PMUD și a Concepției, pentru a evita dublarea activității și pentru a delimita clar care vor fi sarcinile Concepției și care vor fi sarcinile PMUD. Două documente, pe același subiect poate fi un lux prea mare pentru mun. Chișinău, dar și un eșec, dacă nu se vor clarifica lucrurile. De menționat – cele spuse pentru PMUD mai sus privind procedurile de lucru sunt valabile și pentru Concepție – aceasta fiind tot un document de politică publică.
În niciun caz PMUD nu poate fi elaborat separat de strategiile și planurile de dezvoltare teritorială. Nici ghidurile și nici soluțiile inteligente nu pot fi aplicate în afara documentațiilor și regelementărilor de urbanism, orice activități separate de teritoriu vor fi simple simulări și pierdere de resurse și timp. Doar o abordare integratoare poate aduce succesul, și puzzle-urile vor forma un tot înteg atunci când se va lucra coordonat pe toate concepțiile/strategiile/planurile pentru mun. Chișinău.

Deci, cum ne descurcăm? Va avea capacitate proiectul PNUD să asigure colaborare calitativă în elaborarea politicilor publice în mun. Chișinău? Va putea învinge inverșunarea experților și a subdiviziunilor APL de a lucra fără respectarea procedurilor legale privind transparența? Se va asigura în cadrul elaborării PMUD un proces de elaborare calitativ, conform tuturor procedurilor legale și a rigorilor de transparență decizională sau se va merge pe calea mai simplă – mimare de proceduri? Va dori oare publicul să participe încă la o mimicrie?

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Nu suntem obligați să achităm facturile ÎMGFL pentru serviciile de deservire a blocului locativ neprestate. Dacă doriți să plătim – clarificați lucrurile!

0Shares

CONDOMINIUM LAW 5

De ce municipalitatea iubește să valorifice bani publici pentru lucrări de construcții/ amenajări prin curți, dar se ferește să-și îndeplinească funcțiile directe, prevăzute în atribuțiile autorităților publice locale prin legislație? Să activezi ca un antreprenor obișnuit de lucrari de construcție e mai simplu și cu un potențial mai mare de show. Ai făcut un teren de joacă – ai o fotografie! Ai băgat niște asfalt în curte – mai ai o fotografie pentru fb… și tot așa.

Aceste afirmații acide sunt o critică mult prea deranjantă pentru cei care încearcă să muncească, să îndrepte lucrurile stricate de ani de zile. Îi înțelegem, dar îi putem ajuta doar cu un sfat bun, nu putem lua deciziile în locul lor, deciziile le aparțin: sau continuă să toace banii publici în același mod ca și predecesorii săi, mergâng cu alaiurile și cu camerele video, sau încep să lucreze conform atribuțiilor pentru care sunt angajați/aleși și vor avea respectul adevărat, chiar dacă nu va fi unul imediat.

Două momente la care ar trebui să se atragă atenția la programarea planurilor de executare a bugetului și concretizarea cheltuielilor din liniile bugetare aprobate în bugetul municipal 2019.

Exercitarea funcției de control al autorităților administrației publice locale în domeniul locativ.

Este plin orașul cu intervenții neautorizate la blocurile locative, care afectează rezistența și stabilitatea construcțiilor și provoacă riscuri majore pentru viața și sănătatea oamenilor. Inacțiunea în acest segment e criminală. Pe lîngă faptul, că municipalitatea este direct responsabilă de gestiunea clădirilor, prin intermediul ÎMGFL, cărora le-au delegat serviciile de administrare a blocurilor, dar și în calitate de fondator al acestora, autoritățile mai au și funcții de control. Control în domeniul exploatării, utilizării conform destinației și asigurării INTEGRITĂȚII imobilelor cu destinație de LOCUINȚE, indiferent de forma de proprietate. (Atribuție concrertizată prin legea cu privire la locuințe, nr. 95, aprobată în 30.04.2015 art. 8, h)) Deci, este obligația directă a autorităților municipale să verifice starea blocurilor locative, cu atât mai mult că nu s-au făcut reparații capitale în blocuri mulți ani la rând, ÎMGFL-urile fiind cele responsabile de această stare precară. Cuvântul magic ”inventariere”, cel de care se teme primăria, pentru că e complicat și costisitor. Dar să fie clar: pentru locatari e și mai complicat și mai costisitor! Cu atât mai mult, că nici nu au putut s-o facă, pentru că ÎMGFL e cel care și-a luat, fără să-i întrebe, dreptul de a administra blocurile în care își au acești locatari proprietățile. Inventarierea tehnică și pașaportizarea blocurilor locative construite (conform Hotărârii Guvernului nr. 111, din 12.02.2014, Pentru aprobarea Regulamentului privind inventarierea tehnică și pașaportizarea blocurilor locative construite) este necesar să fie efectuată inclusiv pentru a avea dreptul de a utiliza resursele prevăzute în buget pentru reparații ale blocurilor locative, pe diferite articole de cheltuieli. Asta dacă se dorește prin reparațiile la elementele constructive ale clădirilor să fie majorată durata de viată a blocurilor, nu doar să se mimeze lucrări.

Ideea de a aștepta să intre în vigoare legea condominiului nu e una corectă. Aceste îndatoriri le are administrația publică și fără această lege, și controlul trebuie instituit în mod obligatoriu, de asta depinde toată activitatea în sectorul locativ.

Stabilirea condițiilor de prestare a serviciilor comunale.

E cunoscut faptul, că ÎMGFL sunt în procedură de faliment și sunt trase aproape pe linie moartă. Nu se cunoaște care sunt planurile fondatorului pentru aceste întreprinderi, primăria nu prea se împarte cu informații. În această situație, când toate finanțele care ajung în contul prestării serviciilor de deservire bloc locativ se duc automat în contul datoriilor Termoelectrica, apare o justă întrebare: de ce să mai achităm aceste servicii, dacă nu avem certitudinea că ni se prestează și nici banii nu se depozitează nicăieri? Cine ne poate arăta nouă, locatarilor, care este concret umplutura acestui serviciu, ce lucrări se efectuează în realitate în blocul nostru? Ca să aibă temei ÎMGFL să ne factureze serviciul, în afară de tarif este necesar 1) să avem un contract cu ÎMGFL și 2) să fie stabiliți parametrii de performanță a acestui serviciu. Dacă nu avem – nu plătim!

Și dacă pentru contractele cu ÎMGFL poate că ni s-a dus trenul, mai degrabă le vom încheia cu administratorii viitori, după ce va intra în vigoare legea condominiului, în privința parametrilor de performanță e altfel.

Administrarea fondului locativ public și privat constituie un serviciu public de gospodărie comunală și urmează să fie organizat/prestat/controlat conform legii serviciilor publice de gospodărie comunală (nr. 1402 din 24.10.2002), care pune în atribuțiile exclusive ale autorităților publice locale înființarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea și controlul funcționării serviciilor publice de gospodărie comunală. (art.14) Și legea 75 spune același lucru – autoritățile APL organizează prestarea de servicii comunale pentru utilizatorii de locuințe (art.8). Parametrii de performanță, pe care trebuie să le respecte prestatorii de servicii, în cazul nostru – ÎMGFL urmează să fie stabilite de autoritățile administrației publice locale (art.12, legea 1402). Parametri de performanță, nu doar lista de lucrări potențiale care poate fi îndeplinită din contul “vărsămintelor” locatarilor. (așa e specificat în Decizia Consiliului Municipal Chișinău nr. 13/5 din 27. 12.2007) A stabilit cineva acești parametri de performanță? Are de gând autoritatea publică să-și îndeplinească funcțiile?

Nu trebuie să achităm nici un leu pentru aceste servicii în lipsa clarității pe subiectele menționate. Și claritatea trebuie s-o aducă autoritățile municipale, prin aprobarea setului de reglementări, a caietelor de sarcini privind prestarea serviciului de administrare a fondului locativ. Chiar dacă nu vor mai exista ÎMGFL. Asta nu contează. Oricum prevederile legale privind atribuțiile autorităților APL în organizarea serviciilor de gospodărie comunală nu se abrogă, autoritatea e obligată să facă acest lucru și să arate proprietarilor de apartamente/alte spații pentru ce pot primi facturi, care este volumul de lucrări și calitatea acestora.

Autoritățile publice trebuie să pornească o activitate calitativă în domeniul locativ, să fie pregătiți pentru transferarea blocurilor locative către condominii, să evite eventualele probleme care vor apărea la selectarea administratorilor pentru cei care nu vor reuși să facă acest lucru desinestătător.

Aceste două aspecte sunt primele pe lista priorităților și necesită a fi urgent organizată executarea, identificând resurse în articolele bugetului aprobat pe 2019. E posibil. Și e necesar, pentru că necesitatea se fundamentează pe cel mai important lucru – INTEGRITATEA blocurilor – asta e determinant în tot ceea ce poate face autoritatea în interesul cetățeanului – să asigure protecție pentru viața și sănătatea celor care dețin și utilizează spațiile în blocurile locative. Copăcei și floricele oamenii își pot sădi și singuri, doar să le întoarcă terenurile aferente sustrase…

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Despre fobii. De ce se tem proprietarii de apartamente? 2

0Shares

CONDOMINIUM LAW4

Temerile populației cu privire la aprobarea legii condominiului, sunt oare isterii? Sau, totuși, avem de ce să ne stresăm?

Mai întâi să clarificăm în privința legii. Insinuările, precum că legea condominiului transferă toate grijile și obligațiile cu întreținerea blocurilor locative pe umerii proprietarilor apartamentelor din aceste blocuri, sunt mai mult o trișare. Se trișează din diferite considerente. Unii o fac pentru că nu înțeleg, alții pentru că sunt supărați, alții pentru că doresc să sensibilizeze pentru o audiență mai mare, fiecare scrie cum poate.

Legea condominiului aprobată structurează detaliat tot ce ține de raporturile între proprietarii care dețin proprietăți într-un imobil precum și concretizează sarcinile pe care le au autoritățile, administratorii, proprietarii. Nimic nou sub soare. Aproape nimic. E doar o variantă mai calitativă a legii condominiului în fondul locativ care este în vigoare și care n-a reușit să ofere răspunsuri pentru multitudinea de dificultăți pe subiectul ”întreținerea și siguranța blocurilor locative”. Plus – această lege este aplicabilă și altor imobile neavând destinația de locuințe.

“Statul le-a făcut proprietarilor o surpriză, le transmite blocurile în stare deplorabilă și se spală pe mâini. Cum să se descurce proprietarii, care, printr-o lege statul îi pune să facă reparații costisitoare, să strângă bani în Fond, blocurile și infrastructura fiind într-o stare tehnică foarte precară?”

Acesta este strigătul de indignare ca reacție la legea condominiului. Și strigătul nu este unul fără motiv. Da, statul asta și a făcut, a pus pe umerii proprietarilor toată responsabilitatea cu întreținerea bunurilor proprii, fie individuale, fie comune. Doar că nu acum, dar mulți ani în urmă, când a avut loc privatizarea. Fiecare persoană, care a privatizat apartamentul, a primit la pachet și o cotă-parte din elementele comune ale clădirii (structură, rețele, spații comune) în calitate de proprietate comună, pe cote-părți, forțată și perpetuă. Codul civil indică clar acest lucru. 

Cum s-a ajuns că autoritatea locală n-a făcut nimic ca blocurile să ajungă înregistrate pe numele proprietarilor de drept, e o discuție aparte. A fost mai simplu să continue gestionarea fondului locativ prin ÎMGFL-uri, să aloce resurse din bugetul municipal, să aprobe tarife din pod, fără analize de necesitate, să efectueze lucrări de reparații pe unde apucă, să perceapă plăți pentru servicii locative fără raportări pe cheltuieli.

Mai ales, a fost foarte comod să ciupească din terenurile aferente blocurilor și să ”tuflească” prin ogrăzi obiective de construcție fără a lua în considerație părerea proprietarilor de blocuri.

Cumva s-au făcut toți, că nu e treaba lor să se ocupe de întreținerea blocurilor locative. În privința apartamentelor, fiecare gospodar își repară spațiile după măsura posibilităților, inclusiv foarte costisitoare, dar după ușă – să-și bată capul ÎMGFL, că doar lor le-a transmis în gestiune clădirile primăria. Și noi le plătim serviciile. Puțin? Doar un leu pe metru pătrat? Dar cine a constatat că e puțin? S-au făcut calcule, devize de cheltuieli pe fiecare bloc, argumentări, planuri aprobate de mentenanță, ceva? Nimic din cele menționate, doar discuții sterile pe parcursul anului, precum că ÎMGFL este cu deficit de finanțare și e necesar să se aprobe finanțări din buget pe diferite articole de cheltuieli în acest segment. Cine să facă oare o analiză pe volumul finanțărilor care tot s-a scurs în gaura neagră a lucrărilor efectuate din bugetul public… Ar ieși la iveală cifre interesante.  

Să ne întoarcem la frică. De ce ne temem? Pentru că vom fi impuși să avem grijă de propriile imobile? De ce ne temem, de aceea nu scăpăm, pentru că e corect să ne întreținem bunurile pe contul nostru, cei care dispunem de aceste bunuri și nu pe contul bugetului, la care contribuie inclusiv și cei care nu dețin proprietăți.

Dar totuși… Ne temem, pentru că nu mai există credibilitate. S-a făcut totul ca să dispară și ultima brumă de nădejde, că drepturile vor fi aparate și nu se vor inventa noi scheme de estorcare în acest domeniu.

  1. ÎMGFL, care a tot acumulat plățile pentru deservirea blocului locativ (fie și nu prea mari) acum sunt în procedură de faliment, deci nu există ceva acumulări, doar datorii, unele fiind doar desenate, neavând la bază confirmarea serviciului prestat. Ce servicii prestează ei acum? Pentru ce se achită facturile? Unde se duc acești bani?
  2. Toate spațiile nelocative au fost privatizate/vândute, inclusiv cu ocuparea spațiilor comune, aducând atingere drepturilor și intereselor legitime a proprietarilor.
  3. Intervențiile de genul – anexă, supraetajare, mansardare – toate s-au efectuat doar cu deciziile autorităților locale, fără a lua în considerație interesul proprietarilor. Cu mici excepții, unde s-au luat semnături de acord de la o parte din proprietari.
  4. Proiectele de mansardare merită un punct aparte. Prin aceste proiecte municipalitatea a compromis o modalitate foarte eficientă de a soluționa problemele de finanțare a efectuării reparației capitale a blocului, prin construirea unor spații noi. Acțiunile stângace ale autorităților au creat situații, când proprietarii nu că nu și-au îmbunătățit condițiile de trai, dar au ajuns să le fie distruse apartamentele și bunurile.
  5. Terenurile aferente blocurilor au fost reduse până la mărimea amprentei blocului, de parcă nu ar mai exista infrastructură pentru acest bloc. Ghenele de gunoi, locurile de joacă a copiilor, amenajările curții, acestea unde sunt?
  6. Parcările cu plată care vor apărea în ogrăzi, că doar asta planifica primăria să facă pentru viitorul administrator privat. Cine poate fi de acord cu asta?
  7. Și multe altele, mai mari și mai mărunte. Cât timp trebuie să aștepți ca să-ți vină rândul de vreo reparație în bloc? Și de ce trebuie să achiți servicii ani la rând pentru confortul altuia?

Da, există și fericiți, care au beneficiat de reparații, înlocuire de ascensoare, utilaje de joacă înfipte în terenuri cu pietriș trântit în glod. Și la care, cu hergheliile se afișează pentru piar politic candidații electorali, de parcă și-au pus la bătaie banii proprii.

Dar foarte puțini cei fericiți.

Mai mulți – necăjiți și supărați. Și frustrați. Pentru că sunt nedreptățiți. Pentru că se tem să nu le facă cadou, împreună cu clădirile, și datoriile pe care le-au format alții. Pentru că se tem că vor veni administratori care ii vor fura în continuare. Pentru că se tem de corupția care arde pământul de sub picioare. Pentru că nici judecata nu te apără. Pentru că municipalitatea nu a aprobat în buget nici un leu pentru un program de implementare a prevederii din legea condominiului. Pentru că iar vom fi amăgiți și vom plăti greșelile altora.

Și pentru că legea condominiului nu e răspuns la toate întrebările. Mai e nevoie de regulamente, care nimeni nu le are în plan pentru elaborare.

Se creează impresia că autoritățile contează pe o vrajă, ce va opri această lege și nu va mai ajunge să fie publicată. Se vor scrie ceva articole, se va mai arăta ”babaica”, se vor mai indigna proprietarii apartamentelor și gata, nu mai trebuie nimic de făcut. Dar, totuși, cine va explica, cum vor derula lucrurile în continuare, care este strategia municipalității pe acest subiect, ce au de gând să facă?  

 

Aici un articol la tema:

https://regtrends.com/2019/01/03/parlament-moldovy-ostavil-grazhdan-naedine-s-zhilishhnymi-problemami/?fbclid=IwAR1d0RhEjkTlQ56UMH_xBaBdZVm-WgmwlSKrROYUjbYT3cm7SptOBgUlCTg

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Despre fobii. De ce se tem proprietarii de locuințe?

0Shares

CONDOMINIUM LAW 3

Lipsa de încredere.

Nu lipsa de bani. Și nu lipsa de dorință.  

Anume această lipsă de încredere ne pune pe jar la orice încercare de a rezolva problemele locative. Orice discuție pe aceste subiecte se transformă în plângeri, învinuiri, subiectul fiind unul fierbinte și se dezbate foarte activ.   

Această neîncredere nu a apărut pe loc gol, dar a fost parcă cultivată intenționat de acțiunile stângace ale autorităților responsabile. Dacă facem o retrospectivă a celor întâmplate din momentul privatizării apartamentelor, vedem că proprietarii au fost amăgiți de fiecare dată când interacționau cu proiectele anunțate de autorități, cu întreprinderile de gestionare a fondului locativ, cu furnizorii de servicii. În plus, terenurile aferente au fost supuse unor atacuri din partea dezvoltatorilor, s-a ciupit cu nemiluita din aceste terenuri, au fost efectuate amplasamente de construcții fără a respecta normative și fără a lua în calcul părerile orășenilor. Și toate acestea – cu semnături și decizii ale organelor autorităților publice locale, ale celor, care și-au asumat atât gestionarea teritoriului prin competențele pe care le au pe domeniul urbanism și amenajarea teritoriului, dar și gestiunea directă a blocurilor, luând în bilanț blocurile locative chiar dacă municipalitatea nu deține dreptul de proprietate pe aceste blocuri. Ale celor, care au menirea să activeze în corespundere cu necesitățile colectivităților umane și în concordanță cu interesul public, potrivit documentației de urbanism. (Așa spune legea 835 în privința acțiunilor de gestionare a teritoriului http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311517)

Toți înțeleg că blocurile necesită reparații urgente. Atât autoritățile, cât și proprietarii de apartamente/spații își dau seama că deteriorarea părților comune ale clădirii afectează și valoarea economică a imobilului fiecăruia, dar și pune în pericol viața și sănătatea celor care trăiesc acolo.

Dar supărările și frustrările provoacă un comportament, în care proprietarii parcă se complac în starea lor de jertfe, pe care le tot jăcmănesc toți pe rând. Inerția unor locuitori care așteaptă să le repare cineva acoperișurile, să le măture cineva pe sub ferestre și să le vopsească pereții – asta în loc de proprietari cu drepturi și responsabilități. Și fobii față de o lege a condominiului, care vine să pună la punct tot ce ține de raporturi de coproprietate, interacțiuni cu autoritățile, administratorii și furnizorii.

Oamenii au dreptul să fie supărați. Pentru că ani în șir au fost păcăliți. Pentru că au tot achitat pentru servicii neprestate. Pentru că ÎMGFL-urile au tocat banii și încă mai și încearcă să pună pe umerii locatarilor datorii neclare. Pentru că au rămas fără terenuri. Pentru că furnizorii refuză să încheie contracte directe. Pentru că municipalitatea se poartă ciudat și în calitate de fondator al ÎMGF, dar și în calitate de responsabil de domeniul locativ. Pentru că rețelele sunt ciuruite. Pentru că acoperișurile curg. Pentru că fațadele plâng. Pentru că autoritățile responsabile se eschivează de a soluționa probleme, în loc de asta – doar showuri.

Ce-i de făcut? Se pot descurca oamenii singuri? Va lucra legea fără ca autoritățile să organizeze procesul? Are de gând municipalitatea să ofere programe de susținere a condominiilor? Planifică autoritățile să aprobe reglementările necesare succesive legii condominiului? Ce va fi cu ÎMGFL? Ce va fi cu datoriile ÎMGFL? Aceste întrebări… și multe altele.

Lipsa de încredere. Sub acest aspect trebuie să-și seteze autoritățile toate acțiunile. Să analizeze situațiile de unde a apărut această neîncredere, să mobilizeze resurse pentru a motiva cooperarea și a repara greșelile.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Poveste urbană (Comentarii pe un document oficial) sau cum să te pricopsești cu ceva mai scump decât ai pierdut?

0Shares

Povestirea se începe cu a. 2012, când Consiliul Municipal îi transmite în arendă firmei “Ago Dacia” S.A. un teren cu suprafața de 0,3496 ha pentru exploatarea blocului de locuit, cu adresa bd. Dimitrie Cantemir 5/5. Așa rezultă din anexa nr.2 la Decizia Consiliului Municipal Chișinău 6/27-7 din 19.12.2016. Tot din această anexă se vede și suprafața care se exclude de la contractul respectiv de arenda – 0,0951 ha. [1]

Vedem în registrul de arendă funciară publicat[2]înregistrarea unui contract de arendă pentru exploatarea blocului locativ in complex cu obiect de menire social-culturala, cu următoarele înscrieri:

Numărul contractului – 6037/2012

Întreprindere – AGO-DACIA S.A.

Data încheierii – 12,12,2012

Data expirării – 12.12.2017

Număr decizie Consiliu – 7/27/2

Data aprobării Deciziei – 29.11.2012

Cod cadastral – 100207277

Adresă lot – bul. Cantemir 5/5

Destinație –  Pentru exploatarea blocului locativ in complex cu obiect de menire social-culturala.

Din careva motive pe site-ul primăriei pentru data de 29.11.2012 nu este publicată decizia cu nr. 7/27/2 [3], de aceea informațiile cu privire la această Decizie sunt luate din surse alternative.

Deci, pe suprafața de 9 ari s-a proiectat un obiect (de menire socio-culturală?) și s-a încercat construcția acestuia, cu care n-au fost de acord vecinătățile. Și dacă tot s-au adresat la primărie locatarii blocului 5/5 cu pretenții întemeiate, primăria a găsit de cuviință să interzică lucrările, pe obiectul amplasat cu încălcări ale normativelor (pentru că altfel – sigur nu era sistată această construcție). Așa s-a născut ideea năstrușnică de a aproba decizie de a da în arendă teren mai mare (arendat) în schimbul altui teren arendat, mai mic.

Iată această decizie comentată și va fi povestea noastră, e un fel de traducere. Se citește în felul următor: textul original al deciziei – cu cursiv, cu bold–decizia povestita pe înțelesul nostru, a orășenilor, pe care autoritățile îi au de „mai puțin înțelepți”.

Decizia 6/27-7 19 decembrie 2016 Cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ din Calea Ieșilor în schimbul lotului arendat din bul. Dimitrie Cantemir 5/5 al firmei Ago Dacia S.A. Decizia cu privire la corectarea unei greșeli urbanistice comise de Consiliu și funcționari, dar îndreptată pe contul orașului.

Având în vedere procesul-verbal din 10.06.2013 de examinare pe teren a pretențiilor locatarilor blocului de locuințe din bd. D. Cantemir, 5/5, adresate Primăriei municipiului Chișinău despre construcția pe terenul arendat de către Firma “AGO-DACIA” S. A.  a unui obiectiv de menire social-culturală, demersurile nr. 176 din 16.07.2013, nr. 238 din 11.10.2013 și 259 din 30.10.2013,Având în vedere, că s-au examinat adresările locatarilor despre încălcările comise la amplasarea obiectivului de menire social-culturală pe terenul arendat de către Firma “AGO-DACIA” S. A. , luând în considerație avertizările locatarilor că nu vor ceda, pentru că le-a ajuns cuțitul la os; Având în vedere și ieșirea la fața locului, prin care s-au constatat toate încălcările descrise de către locatari, ba încă și au mai fost constatate și altele

soluția urbanistică,soluția urbanistică, care vine să înlocuiască documentațiile urbanistice stabilite conform reglementărilor și să argumenteze orice amplasare cu setare de profituri doar în folosul beneficiarului, nu și a orașului pentru serviciul căruia sunt angajați,

extrasul din Registrul bunurilor imobile nr. 0100207277,extrasul din Registrul bunurilor imobile nr. 0100207277, care demonstrază cât de minuscul este terenul, pe care proiectantul face piruiete ca să tixească o clădire ne la locul ei și jonglează cu suprafețe și noțiuni pentru a ameți vigilența vecinătăților (și trebuie să recunoaștem, că de obicei, le reușește)

contractul de arendă nr. 6037/2012 din 12.12.2012, contractul de arendă pe un termen de 5 ani, dar cu pretenții de realizare a unei construcții capitale, fără a da răspuns la întrebarea – cum va elibera Firma terenul, dacă, printr-o minune, Consiliul local nu va mai considera oportun să prelungească acest contract de arendă? E o întrebare retorică, deoarece asta e o modă la Chișinău să faci daruri din contul municipiului, folosind schema arenda-construcție-privatizare la preț normativ. Și scopul arendei – realizarea obiectivului de menire social-culturală – doar atît!

certificatul de urbanism nr. 02/10 din 13.01.2013, interesant, aici a fost schimbat tipul  de obiect din socio-cultural în locativ? Se poate concretiza suplimentar, după ce avem acces la acest document. De fapt, despre certificatele de urbanism la Chișinău se pot scrie povești dedicate, pentru fiecare în parte, atât de artistice sunt aceste documente oficiale.

raportul de evaluare nr. 0000852 din 20.09.2013 Luînd în calcul raportul de evaluare care sigur nu apără interesul municipalității

și cheltuielile privind investițiile effectuate de S.A   “AGO-DACIA” la proiectarea și construcția obiectivului de menire social din bd. Dimitrie Cantemir, Wow! Cheltuielile agentului economic se iau în considerație. Trebuie să recunoaștem corectitudinea cu care tratează municipalitatea agenții economici care investesc, că doar orașul trebuie să se dezvolte! Și e nevoie de investiții! Mantra aceasta se pronunță ca o vrajă de fiecare data când funcționarii fac un “next cacao”. Și dacă s-a ajuns la concluzia, că autoritățile au încurajat aceste investiții prin deciziile aprobate fraudulos, greșelile nu se repară din contul funcționarilor-semnatari de decizii/dispoziții/certificate/avizări/coordonări/argumentări urbanistice. Greșelile se corectează din contul orașului. Nu se dau bani direct, că nici nu se urmărește asta. Terenul este ceea ce contează, adică – faceți ce vreți, dar mie să-mi dați teren , că doar am investit în proiectare, lucrări, asta costă. Și n-are nici o importanță că din start era clar pentru investitor că deciziile de atribuire în arendă pot fi anulate din motivul ilegalității acestora. Cu cât mai mulți bani bagi în proiect și cu cât mai repede, cu atât mai mare șansa să rupi de la municipalitate un teren mai gras ca recompense pentru prostiile funcționarilor.

în temeiul Legii nr. 1308-XIII din 25.07.1997  “Privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a pământului, Legii 354-XV din 28.10.2004 ” “Cu privire la formarea bunurilor imobile”,

art. 9 (2) lit H) din Legea nr. 121 din 4.05.2007  “Privind administrarea și deetatizarea proprietății publice”,Din toată lista de competențe cu administrarea proprietății publice (asta e specificat în articol), în cazul dat – terenurile – autoritatea își alege varianta de arendă, pentru că schema aceasta este mai interesantă, și pentru că în ruptul capului nu se dorește vînzarea terenurilor la licitație.

art. 41, 42, și 46 din Codul funciar,La aceste articole se face referire pentru a se puncta asupra competenței autorităților locale de a da în arendă terenuri. Ceea ce se omite e, că art. 41 face trimitere și la Legea cu privire la arendă (Legea cu privire la arendă în agricultură – e denumirea actuală) pentru reglementarea relațiilor de arendă. Și această lege clarifică foarte bine la care terenuri se referă – doar terenurile și bunurile agricole.  Anume această lege face descifrarea contractelor de arendă, inclusiv a acțiunilor la exirarea contractului de arendă – arendașul este obligat să restituie bunurile în starea în care le-a primit. E logic – după strângerea roadei terenul se eliberează și se transmite înapoi proprietarului. Dar în cazul construcției capitale? Asta uită definitiv Consiliul la aprobarea deciziei.(Ceva mai detaliat la acest subiect – aici [4])

 art. 825, 911-922 din Codul Civil,art. 825 – Prin acest articol se argumentează cumva compensarea diferenței de valoare? Asta pentru că există un motiv: Firma a cheltuit bani (manifestarea jălii față de investitor a fost descrisă mai sus) deci municipalitatea (noi) trebuie să-i compenseze diferența de valoare a bunurilor ce se schimbă. Și să efectueze transmitere reciprocă a dreptului de proprietate asupra bunurilor vizate în contractul de schimb. E dispoziția articolului 823 din capitolul II din secțiunea a 9 al Codului Civil “Schimbul”. Asta e ceea ce uită juriștii primăriei să clarifice – ce schimbă primăria?  Desigur, e mai ușor să rupi un articol, fără să vezi ce e specificat în alte articole, e mai ușor să faci matrapazlâcurile. 911-922. Aici, chiar expres este prevăzut cine sunt părțile contractului de arendă “proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.” Deci – terenuri agricole, nimic altceva!

art. 14 (2) lit b) – lit e), art. 19 (4) din Legea nr. 436-XVI din 28.12. 2006  “Privind administrația publică locală”, Consiliul municipal Chișinău DECIDE:

  1. Se dă în arendă un teren cu suprafață de 0,1909 pe Calea Ieșilor în locul terenului pe care AGO-DACIA n-a reușit să-și realizeze proiectul pe suprafața de 0, 0951 ha. Și se va construi un bloc locativ, dar nu construcție socio-culturală.
  2. Se operează modificări în decizia anterioară, prin care nu se retrage tot terenul, pentru că nu este nici nevoie și nici posibil. Pentru că e un teren aferent construcției existente, că doar n-o sa-l smulga de sub casă! În plus – asta cu blocurile locative mai vechi primăariea are ce are, doar acolo s-au redus suprafețele terenului aferent până la amprenta la sol a casei. Aici e altă treaba. E măria sa – investitorul! (Să nu se înțeleagă greșit – autorul nu este împotriva ca terenurile aferente blocurilor locative să existe în varianta lor proiectată). Deci – din 0, 4447 ha rămân 0,3496, asta e schimbarea.
  3. Aici beneficiarul primește obligații tehnice, să facă înregistrări, contracte, proiect, să obțină autorizații și, Bingo!, să mai și amenajeze un teren adiacent pe lângă cel arendat. Și-a lăsat, cumva autoritatea vre-o portiță pentru aprobarea unei construcții cu tentaculele de infrastructură pe terenuri invecinate? Că și asta e o practică obișnuită în Chișinău. Să calculezi indicii urbanistici reieșind din terenurile-himeră, care nu sunt parte a lotului, dar stau așa, întâmplător în vecinătatea imediată a acestui lot.
  4. 6. 7. 8. – rutină.

Nu e un caz izolat – e o situație comună pentru mai multe Decizii. După aceste decizii mai izvorăsc și alte Dispoziții scrise parcă de mâca Frăsâna, dar asta nu contează. Dpă ce sunt defrișați copacii, se mai și chieltuie și alți bani de către investitor nu se mai mai apucă nimeni să corecteze toate operele autorităților, nu e nici simplu, nici ieftin și nici nu are cine.

Poate ar trebui comentate și aceste două documente, sigur ar fi interesant, cum se forțează unele lucruri:

public_publications_21275492_md_134_d public_publications_21347492_md_144_d

public_publications_21347492_md_144_d

[1]https://chisinau.md/doc.php?l=ro&idc=408&id=17238&t=%2FConsiliul%2FActivitatea-Consiliului%2FDecizii-CMC%2FDecizia-nr-627-7-din-19-decembrie-2016-Cu-privire-la-darea-in-arenda-a-unui-lot-de-pamant-din-Calea-Ieilor-in-schimbul-lotului-arendat-din-bd-D-Cantemir-55-al-Firmei-AGO-DACIA-SA%2F&fbclid=IwAR2sdnn4C2YNG-HoKuaZ1oTVXX05JB6HznQiUaOZi1-foppvikdF6jOBoGM

 

[2]https://www.scribd.com/doc/315135005/Arenda-funciară

 

[3]https://chisinau.md/libt.php?l=ro&idc=408&t=/Consiliul/Activitatea-Consiliului/Decizii-CMC/&year=2012

 

[4]//svetlana.dogotaru.net/dezvoltare-urbana/arenda-terenului-pentru-constructii-a-fi-sau-a-nu-fi/

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Al doilea accident într-o luna

0Shares

Așa ceva nu trebuie să se întâmple! Al doilea caz într-o lună, în Chișinău. De data asta – într-o gospodărie particulară, săpa omul un șanț cine știe pentru ce necesități, probabil își câștiga existența muncind – deloc ușor. Probabil proprietarul n-a dat mare importanță acestei intervenții, și-a angajat un munictor, i-a arătat cu degetul unde să sape, i-a zis verbal la ce cotă de adâncime să ajungă. Probabil are remușcări acum, că nu s-a asigurat cu toate elementele de protecție la executarea lucrărilor, probabil a economisit banii proprii, pentru că banii proprii sunt întotdeauna mai de preț decât sănătatea muncitorilor. Probabil nici nu s-a gândit, că dacă efectuează lucrări în regie proprie își asumă și responsabilitatea șantierului în întregime, inclusiv pentru siguranța și protecția muncii. Probabil o să vândă casa ca să nu-i stea acest muncitor toată viața în fața ochilor. Probabil va avea sechele de conștiință pe viață… Probabil.

Dar cert este: lucrurile se întâmplă pentru că autoritățile responsabile cu controlul în construcții sunt absolut ineficiente și nu constituie un instrument de temut pentru cei care încalcă normativele de construcție, care efectuiează lucrări fără a avea grijă de siguranța și protecția muncii pe șantiere. Anume nonșalanța cu care lucrează organele de control face posibilă atitudinea iresponsabilă a beneficiarilor și a antreprenorilor. Asta ne costă vieți. Trist.

http://unica.md/monden/un-barbat-din-capitala-murit-la-locul-de-munca-fiind-strivit-de-o-placa-de-beton-avea-doar-36-de-ani/ 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

În construcții orice pas este normat

0Shares

Așa e, totul se normează cu o meticulozitate care uneori pare chiar excesivă. Totul – pentru asigurarea unui nivel de calitate satisfăcător, pentru siguranță, stabilitate și protecția vieții si sănătății oamenilor care realizează lucrările de construcții și a celor care vor exploata construcția pe toată durata de existență a ei.

Tehnica securității și protecția muncii fac un compartiment foarte larg în cadrul organizării execuției lucrărilor pe șantierele de construcții și nu este la discreția beneficiarului sau a antreprenorului. Sunt cerințe obligatorii de îndeplinit pentru toți participanții în procesul investițional și cad sub incidența controlului permanent al autorităților de supraveghere/control al statului.

Realitatea e mai urâtă și se vede de la distanță, fără ca măcar să intri pe șantier. Dacă mergi pe străzile orașului poți vedea și utilaje de construcții lucrând în afara îngrădirilor, direct de pe carosabil, fără a fi redirecționate nici fluxurile de pietoni, nici de transport, muncitori îmbrăcați în haine de la second hand, fără îmbrăcăminte/utilaje de protecție, materiale depozitate în drum și multe alte. Lucrurile se pot concretiza și în interiorul șantierelor, asta sper s-o facă autoritățile, după asemenea cazuri.

Tehnica securității și protecția muncii sunt prea scumpe pentru dezvoltatori. Trebuie să elaborezi proiecte, fișe tehnice, să cumperi haine muncitorilor, încălțăminte, să faci instruiri, să asiguri supravegheri. Pentru ce, dacă și așa merge, nimeni nu se cramponează de încălcările pe acest subiect. Doar că se întâmplă lucruri periculoase, soldate cu decese. Cum am ajuns să fie economia de bani mai importantă decât viața și sănătatea oamenilor? Trist.

http://aif.md/tragedija-na-stolichnoj-strojke-muzhchinu-pridavilo-jekskavatorom/?fbclid=IwAR19NMIry5dEn_JVfKwuWYyvSlhvuTto5-Q5Hv0voeiq6qNRVPOvU0eE89w

 

 

 

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Oraș. Oameni. Transport. Parcări. Concepție sau plan de mobilitate? Trecutul sau viitorul? Consultări sau simulări? 2

9Shares

sursa foto: Ghid http://reporteris.ro/exclusiv/reportaje/item/85879-biblia-primarilor-ghidul-pentru-un-oraș-adevărat.html

E multă lume care se pare că știe cum să soluționeze problema transportului, a parcărilor a designului străzilor, chiar și în scrierea unor planuri de mobilitate urbană. Unii se miră de faptul că de aceste probleme se ocupă direcția urbanism, că cică ei n-au nici o treabă cu transportul, direcția transport se joacă de vreo câțiva ani cu tichetarea electronică, se bugetează cheltuieli pe diecții fără a avea aprobate strategii și planuri concrete, anul trece, se raportează așa cum se primește, problemele cresc în loc să se subțieze. ONGurile elaborează propuneri de politici, care rămân la nivel de cercetări particulare, pe care nu și le asumă municipalitatea. De ce?

Pentru că fiecare lucrează de capul lui. Rânza nu permite să colaborezi cu autoritățile, pentru că acolo “totu-i varză”. Și cred că au dreptate să spună așa, din moment ce la primărie adesea se lucrează fără a respecta procedurile legale, procesele firești pe care trebuie să le parcurgă o politică din momentul inițierii, prin elaborare, consultare, avizări, aprobare. Se cred parcă atotștiutori și consideră procedurile ca și simple birocrații, de parcă ar fi discreția lor să respecte procedurile legale sau nu.

Dar anume aceste birocrații pun markerele care ne asigură că documentele (oricare ar fi – strategii, planuri, alte politici) 1) vor fi stabilite sarcinile corecte pentru elaborare, prin Decizie a Consiliului; 2) se vor elabora de către specialiști notorii, selectați printr-un proces calitativ de licitații; 3) procesul de consultare nu va fi unul de bifă, organizat doar pentru raport finanțatorului, dar va fi organizat în procedura legală de consultări, unde părerea cetățenilor nu se pierde, dar se contabilizează și se lucrează cu fiecare propunere; 4) se avizează de către toate autoritățile interesate, pentru proiectele nu se elaborează pentru un câmp viran, dar într-un oraș cu interconexiuni pe diferite domenii; 5) finalul – Consiliul va primi acest document spre aprobare, pentru că fără faza asta va fi doar încă un plan pus pe raft. Scump și anevoios. E mai simplu să scrii să publici și să lași, poate se primește cineva să implementeze. Eu tot așa fac, doar că ceea ce public pe blog nu are pretenția de a fi politică publică.

E îmbucurătorfaptul că proiectul UNDP Green City Lab are drept obiectiv consolidarea capacităților autorităților publice municipale în domeniul planificării mobilității și își propune să elaboreze un plan de mobilitate pentru Chișinău. Măcar o rază de lumină pe acest subiect. E bine că au în calitate de consultant național pe Victor Chironda cu master european în studii urbane. E persoana care se pare că poate mișca lucrurile. Va avea nevoie de efort deosebit, ca să integreze activitatea laboratorului cu activitatea autorităților publice, e determinantă această sinergie pentru atingerea scopului, inclusiv consultarea cu publicul, care să nu fie una sectantă, dar publică, în plin sens al obligațiilor pe care le impune legea.

Mai puțin e relevantă elaborarea ghidului de design al străzilor. A fost discutat acest subiect la Forumului Smart City, unde și colegii din România au avut aceiași părere, că un folos mai mare ar avea traducerea în română a “Ghidului global al designului stradal” (Bloomberg Initiative for Global Road Safety), pe care s-au oferit cu generozitate sa ne-o livreze. Ne-au și transmis primele două capitole traduse, le mulțumim pentru aceasta și așteptăm în viitorul apropiat să fie editat și Ghidul în întregime. Ghidul adaptat la legislația Republicii Moldova? Mai degrabă – utilizarea soluțiilor recomandate în Ghid în proiectele planului de mobilitate pentru Chișinău. Și situația este de fapt tocmai inversă – nu ghidul trebuie adaptat condițiilor normative existente în Moldova, dar normativele ar trebui adaptate și corectate pentru a putea fi posibilă aplicarea soluțiilor din Ghid, cele care vor fi confortabile pentru a fi utilizate in Chișinău. Cam așa. Dar – se poate face și ghid, dacă autorii pot aduce plus valoare Ghidului Bloomberg – de ce nu?

Mult mai importantă e clarificarea situației cu documentul pe care îl elaborează Chișinăuproiect, pentru ca să se excludă dublările, contradicțiile și incompatibilitățile soluțiilor. E posibil, dat fiind incipiența la care se află aceste lucrări. Se poate avea încredere în echipa Green City Lab, au și capacitate și finanțare pe măsură, deci trebuie să se reușească să elaboreze un document viabil, nu doar o cercetare interesantă.

Succese echipei și primăriei.  

 

Ghidul global al designului stradal, Bloomberg Initiative for Global Road Safety

Ghidul Global al Designeului Urban(cap 1-2)

Aici poate fi găsit Ghidul pentru free download:

Global Street Design Guide

 

Global Designing Cities Initiative în comun cu National Association of City Transportation Officials (NACTO) pune la dispoziție mai multe ghiduri utile:

Urban Street Design Guide

https://nacto.org/publication/urban-street-design-guide/ 

Urban Bikeway Design Guide

https://nacto.org/publication/urban-bikeway-design-guide/

Transit Street Design Guide

https://nacto.org/publication/transit-street-design-guide/

Încă un document util:

Ghid de planificare și gestionare a sistemului de parcări urbane

http://www.epomm.eu/newsletter/v2/content/2017/0217/doc/Romanian_parking%20guidelines_RO.pdf?fbclid=IwAR3yQYblArwoPbYnZOElPmSr2QXFNelVCspdfc62WdxKXC_J1dT458siF1w

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

DA! Există viață și după ÎMGFL.

1Shares

CONDOMINIU LAW 2

Titlul este parafrazat după anunțul unor dezbateri pe tema noii legi a condominiului. (aici anunțul: https://cadp.md/2018/12/06/dezbatere-exista-viata-dupa-imgfl-noua-lege-a-condominiului/)
Tema administrării blocurilor locative este una foarte acută, acum discuțiile capătă o amploare mai mare, motivul fiind aprobarea de către Parlament a unei noi legi a condominiului. Articolul prezent e contribuția la dezbateri, fără prezența directă în sala primăriei, dar cu unele clarificări privind situația actuală și cu unele răspunsuri la întrebările anunțate pentru inițierea dezbaterilor.

Primul răspuns l-am dat în titlu. Da, viața a existat și cu ÎMGFL și va exista și după lichidarea acestora. Mai întâi trebuie să concretizăm, că procesul de lichidare a întreprinderilor de gestionare a fondului locativ în nici o măsură nu este generat de aprobarea legii condominiului. ÎMGFLuirle se lichidează grație unui management păgubos, în urma datoriilor enorme, unele nesusținute prin acte confirmative și în lipsa totală a controlului activității acestora atât din partea fondatorilor cât și din partea proprietarilor bunurilor administrate (gestionate). (Despre IMGFL aici: //svetlana.dogotaru.net/domeniul-locativ/falimentarea-imgfl-o-situatie-fortata-o-dorinta-ascunsa-sau-si-una-si-alta/)
Încercarea de a pune legea condominiului în calitate de sperietoare în fața proprietarilor de apartamente vine mai degrabă din frustrările perioadei de tranziție, care la noi prea mult durează. Blocurile locative aparțin proprietarilor de încăperi din aceste blocuri și nu e un concept nou al legii condominiului. Cum a fost, așa și a rămas, nimeni nu face acum cadouri din senin. (Despre proprietatea în condominiu ceva explicații aici: //svetlana.dogotaru.net/domeniul-locativ/coposesia-partilor-comune-in-condominiu-atributul-dreptului-de-proprietate-a-coproprietarilor/)
Legea doar punctează asupra raporturilor juridice între coproprietari, concretizează mecanisme de transmitere/înregistrare a drepturilor proprietarilor adevărați și impune autoritățlor să efectueze toate acțiunile legale cu supravegherea organizării activității de întreținere a blocurilor locative.
Faptul că ÎMGFLurile sunt în procedura de faliment e doar o coincidență nefericită. Nefericită – pentru că se crează un gol imens la capitolul „Administratori profesioniști” la care ar putea să apeleze asociațiile pentru serviciile de administrare a bunurilor comune din condominiu.

Și acum, întrebările pe rand, foarte sumar:

– ÎMGFL/JEK-urile se desființează.
Da, se desființează, dar nu le desființează legea condominiului, cum am punctat și mai sus. Problemele deja au apărut demult. Cu toate că Infocom continuă să emită facturi pentru desrvirea tehnică, poate cineva să garanteze că aceste servicii se prestează? Unde pleacă banii intrați în cont pe acest articol de cheltuieli? Cum văd locatarii soluționarea problemelor de întreținere a blocului? Vor aștepta la nesfârșit că va veni cineva și le va efectua lucrări de reparații la acoperiș, în scară, fațade, rețele? Vor sta toți vrăjiți de amăgeala cu care sunt și au fost în permanență tratați de cei care și-au arogat dreptul de administrare a bunurilor care le aparțin cu drept de proprietate?

– Ce vor face locatarii și la cine să se adreseze?
Locatarii vor trebui să se adune și să decidă asupra modalității de administrare a bunurilor comune, să evalueze starea tehnică a clădirii și să-și stabilească cote de contribuție reale în Fond. Trebuie să fie clar, că nu este nevoie ca proprietarii să decidă să fondeze sau nu condominiu. Condominiul se crează prin efectul legii și se modifică înscrierile în Registrul bunurilor la prima etapă, din oficiu pentru toate clădirile locative, care insumează elementele caracteristice unui condominiu.
Însă autoritățile publice locale trebue să elaboreze un plan de măsuri pentru implementarea prevederilor legii, din care va rezulta cum se vor transmite blocurile aflate în evidența direcției locativ-comunale către asociațiile condominiale. Din acest plan va rezulta și răspunsul la întrebarea – unde să se adreseze locatarii, pentru că, pe lângă prevederile legii se mai cere și clarificarea unor acțiuni, responsabilități, dar și stabilirea unor cheltuieli în bugetul municipal pentru aceste acțiuni.

– Cine va administra blocul în care locuiesc?
Întrebarea întrebătoare este cum se vor organiza proprietarii de unități condominiale să-și aleagă varianta potrivită de administrare. Asociațiile de locatari pot să administreze desinestătător bunurile, dar pot delega administrarea unui administrator profesionist. Ar fi o problemă – în piață nu prea există din aceștia, singurii administratori care au fost – ÎMGFL- și-au dat obștescul sfîrșit, alții – dezvoltatorii care și-au creat propriile întreprinderi de deservire a blocurilor construite – sunt puțini. Pentru facilitarea procesului de creare a segmentului respectiv de piață este nevoie să se implice autoritatea publică cu programe menite să susțină, inclusiv financiar apariția acestui gen de servicii.

– Asociațiile de locatari sunt unica soluție?
Nu sunt unica soluție asociațiile de proprietari în condominiu. Legea recunoaște două modalități de administrare în condominiu – prin asociațiile de coproprietari și prin comunitatea de proprietari. O noutate este modalitatea de administrare prin comunitate, care, de fapt, e tot o asociere, doar că comunitatea nu se înregistrează ca o persoană juridică și are capacitate juridică limitată. Rămâne la latitudinea proprietarilor să decidă cum e mai convenabil să-și administreze proprietatea. Un lucru esențial – și în asociație și în comunitate absolut toți coproprietarii din bloc (și proprietarii de apartamente și de alte spații) sunt membri, cu drepturi și obligații conform legii.

– Cui vor aparține scările, acoperișul, subsolul, terenul de lângă blocurile locative?
Scările, acoperișul, subslul, fațadele, casele scării, alte părți – toate au fost și sunt părți comune ale condominiului. Toti coproprietarii unităților condominiale sunt și coporprietari pe cote-părți ale elementelor comune ale lcădirii , beneficiază și sunt responsabili de toate acestea. Și terenul, desigur. Diferența între cum a fost până acum și după intrarea în vigoare a legii condominiului este în faptul, că terenul acum este recunoscut tot prin efectul legii în calitate de bun comun și nu mai trebuie solicitată transmiterea acestuia prin decizia consiliului. Doar se constată recunoașterea acestui drept. La Chișinău e o problemă, că autoritățile au ciopârțit terenurile aferente și au lăsat doar ”umbra” de sub bloc și proprietarii vor fi nevoiți să-și revendice dreptul la teren aferent cu suprafață normativă. (Despre terenuri aici: //svetlana.dogotaru.net/domeniul-locativ/razboiul-pentru-terenuri-cui-apartin-terenurile-aferente-blocurilor-locative/)

– Locatarii trebuie să achite contribuțiile obligatorii. Dar cum va fi cu pensionarii, familiile social vulnerabile sau persoanele care stau în chirie?
Da, proprietarii vor trebui să achite contribuții obligatorii, din care se vor îndeplini lucrări de mentenanță a clădirii, îmbunătățiri, reparații obligatorii. Din toată lista de lucrări care poate fi finanțată din aceste contribuții sunt foarte necesare lucrările de reabilitare tehnică, fără de care clădirea începe să degradeze și proprietarii riscă să-și piardă definitiv averile, ba chiar și riscă deteriorări ce pot provoca pericol pentru viață și sănătate. Nu este un moft, este o necesitate. Sunt foarte multe blocuri într-o stare deplorabilă, lucrările de reabilitare vor fi relativ scumpe, dar altă soluție nu există. Și iarăși: situația de lipsă de finanțare pentru întreținere nu este una nouă, nu a apărut acum! Cu toate că plăți se percepeau pentru întreținere tehnică – puține sunt clădirile care au beneficiat de lucrări de reparații, bugetul fiind repartizat fără transparență, lucrările – cu costuri neclare și de calitate îndoielnică. Ce am avut și ce am pierdut?
O întrebare retorică: cine le face reparații proprietarilor de case din sate?
Chiriașii nu sunt proprietari, așa că ei nu sunt obligați să plătească aceste taxe. Chiriașii au relații contractuale cu proprietarii și fac plăți de chirie.
Persoanele vulnerabile sunt afectate de fiecare dată când trebuie să plătească servicii sau taxe. Totuși, mecanismele de ajutoare pentru persoanele în dificultate fac subiectul altor reglementări, nu a legii condominiului. Dar în loc să se facă isterii, autoritățile trebuie să se implice și aici cu programe speciale de subvenționare a părților din contribuțiile obligatorii. O soluție ar fi resursele bugetare pe care municipalitatea le bugetează anual să fie îndreptate spre susținerea familiilor social-vulnerabile. Dar și comunitatea de proprietari pot fi mai cooperanți și pot face unele scutiri de plată, deoarece de starea tehnică a blocului depinde și starea proprietății fiecăruia.
În afară de aceasta, utilizarea unor spații comune pentru darea în chirie, a fațadelor – pentru amplasarea reclamelor, dezvoltarea unor spații noi și vînzarea acestora – toate sunt articole de venituri pe care pot să le obțină coproprietarii, dacă se va aborda problema cu o diligență de proprietar.

– Cine va face contabilitatea pentru asociațiile de locatari?
Evidența contabilă se va efectua în conformitate cu regulile generale și standardele existente. Pe acest subiect legea nu introduce reguli deosebite. S-ar putea și ar fi recomandabil să fie introduse standarde speciale pentru evidență a cheltuielilor, cu evidență simplificată, acestea vor putea fi elabotare și aprobate după intrarea în vigoare a legii condominiului.

– Locatarii nu dețin cunoștințe despre funcționarea și gestionarea blocurilor locative. Unde pot beneficia de consultații?
În dispozițiile finale și tranzitorii a legii condominiului legiuitorul a pus în sarcina autorităților locale să întreprindă toate măsurile necesare în procesul de organizare a adunărilor constituante, de selectare și desemnare a administratorului – asta implică și organizarea unor seminare, instruiri, pe care autoritățile trebuie să și le planifice. Dar asta o pot face și organizațiile neguvernamentale, cu resursele disponibile din diverse proiecte tematice finanțate de către donatori.

– Deci, cum va fi viața chișinăuienilor după această schimbare?
Viața va fi frumoasă. Pentru că mecanismele vor fi setate și vor începe să lucreze. Este esențial că se clarifică relațiile de coproprietate, drepturile și obligațiile fiecărui coproprietar. Dreptul de proprietate asupra imobilului nu este un simplu bonus – e și o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm, cu efortul necesar și cu dedicație pe măsură, dacă dorim ca acest drept să nu-l pierdem din motivul distrugerii acestui imobil, cu atît mai mult că într-un condominiu toti depindem unul de altul. Să realizăm că tragerea de timp nu e în folosul nostru. Trebuie să ne organizăm în fiecare condominiu, să ne asumăm responsabilități, dar și să ne cerem drepturile de autorități care sunt obligate să ne asiste în acest proces complicat de împroprietarire întârziată.

Citeste mai mult →