Archives

Posted on publicat de by svetlana

Cât vom mai plăti pentru incompetență?

CONDOOMINIUM LAW 6

sursa foto: https://mirnov.ru/obshchestvo/kto-rasstavljaet-kvartiry-lovushki.html, http://cartoon.kulichki.com/politic/polit054.htm

Absolut de acord cu cele abordate de Asociația Patronală ”ACC”.

Fiecare trebuie să-și îndeplinească lucrul pentru care este plătit. Pentru suprafețele de teren pe care le-a ciupit municipalitatea de la clădiri toate lucrările de salubrizare trebuie să fie îndeplinite pe contul bugetului municipal. Noi plătim impozite, să fie buni să lucreze. Showurile cu ”hai-davai, ieșiți toți la curățenie!” pot să aibă loc, că doar nu suntem cu toții vrăjmași, înțelegem că trebuie de ajutat, când e vorba de cataclisme. Dar nu trebuie s-o ia razna funcționarii cu amenzile pentru că proprietarii blocurilor nu lucrează în locul lor!
Deciziile idioate de a fixa terenul aferent doar pe perimetrul clădirii urmează să fie revăzute și să fie restabilite terenurile aferente clădirilor locative în granițele terenurilor atribuite pentru construcție, cu toată infrastructura necesară funcționării blocului. Aceste decizii contravin legii și necesită a fi anulate.
Dar, între timp, autoritățile publice trebuie să îndeplinească toate lucrările pentru care s-au angajat. Pe lângă curățenie în curțile de blocuri, mai sunt obligați să facă și amenajările necesare și să pună la dispoziție infrastructura necesară exploatării blocurilor locative. Din ce surse? Să-și oprească poftele pentru proiecte grandioase și glamuroase și să se ocupe cu lucrul necesar de rutina. În afară de aceasta, consultarea cu populația pentru cheltuirea banilor publici nu trebuie să rezulte doar într-o acțiune de solicitare a propunerilor de la cetățeni ca să spună unde ar dori aceștia să se facă lucrări. Toți ne dorim să fie curtea amenajată. Aceste consultări manipulatorii nu vor asigura nici transparența nici eficientizarea cheltuielilor, e doar o mimicrie, ca și alte consultări orgagnizate la Chișinău.
Și încă ceva: Banii achitați de către proprietarii apartamentelor pentru deservirea tehnică și reparația blocurilor nu pot fi utilizați pentru efectuarea lucrărilor în curțile, care nu constituie terenul acestor blocuri. Și aici primăria trebuie să se clarifice, să facă lumină și să raporteze. Anume să raporteze, cu cifre concrete, cu măsuri, responsabili, termeni, sancțiuni.
Consiliul Municipal este obligat să ia atitudine pe acest subiect, să solicite Direcției Locativ Comunale raport cum utilizează ÎMGFLurile banii încasați pe aceste articole. Consiliul are atribuție pe acest subiect atât din punct de vedere al fondatorului ÎMGFL, care se află în procedură de faliment și este cu responsabilitate directă de soarta acestor întreprinderi, dar și pe domeniul locativ ca politică pentru care este responsabil în fața locuitorilor orașului. Nu trebuie să aștepte intrarea în vigoare a Legii Condominiului, pentru că nu lipsa acestei legi a generat haosul și starea dezastruoasă în domeniul locativ în Chișinău. Această stare este creată de lipsă de competență a funcționarilor în subdiviziunile, care au avut și încă mai au atribuții în domeniu.
Dacă primăria contează că va putea să se spele pe mâini de responsabilitatea de întreținere a blocurilor locative, speculând momentul de intrare în vigoare a Legii Condominiului – e o abordare absolut neconstructivă. Clădirile care și le-a luat în administrare municipalitatea și le gestionează prin intermediul serviciilor municipale, nu se mai întrețin de ani de zile, degradează exponențial și unicul lucru pe care l-a făcut municipalitatea a fost să le mai rupă și din terenuri și să le diminueze și potențialul economic prin asta. Dar din momentul declarării procedurii de insolvabilitate – chiar și puținii bani care se acumulează pentru întreținerea tehnică se duc în gaura neagră a datoriilor pe care nu le-au format proprietarii de apartamente. Cine poate explica aceasta? Va răspunde cineva pentru facturile achitate fără a fi prestate servicii contra plăților efectuate?
Referitor la expertizări: Primii bani din bugetul municipal pe a. 2019 rezervați pentru domeniul locativ și gospodăria comunală trebuie să fie direcționați pe audit tehnic al blocurilor locative. Aceasta este necesar din următoarele motive:
Blocurile locative sunt într-o stare tehnică deplorabilă și toate necesită lucrări de reabilitare. Anterior executării acestor lucrări este nevoie să fie efectuate auditurile tehnice/expertize pentru constatarea stării tehnice și pentru a prioritiza calificat efectuarea acestor lucrări. E de datoria municipalității să facă acest lucru!
În contextul transmiterii blocurilor către proprietarii de drept (proprietarilor de spații din acest bloc) sunt necesare inventarierile elementelor blocurilor care vor fi transmise. Este inadmisibil să fie pusa și aceasta în sarcina proprietarilor, activele cărora au fost aduse la această stare de către serviciile municipale. Asta se referă nu doar la viitoarele transmiteri. Dar și blocurile care deja au fost transmise, fără a clarifica lucrurile.
Indiferent de decizia care va fi luată cu transmiterea/netransmiterea, serviciile municipale trebuie să asigure planuri de întreținere și buget pentru fiecare bloc separat, doar în asemenea mod pot fi argumentate bugetele pentru gestionarea fondului locativ, inclusiv și aprobarea tarifelor pentru aceste lucrări. Desigur și perceperea plăților – facturarea poate fi efectuată doar pentru serviiile prestate în realitate, nu în calitate de taxă impusă fiecărui proprietar.

Este foarte complicată situația, cu atât mai mult este de urgență aprobarea unui plan de reorganizare a administrării fondului locativ, care să prindă în calcul toate etapele necesare, cu aprobarea reglementărilor specifice, fără de care va fi foarte complicată administrarea în condominiu. În general, comportamentul autorităților nu trebuie să fie ca al unui haiduc la drumul mare, dar să demonstreze maturitate și să repare greșelile comise în trecut, cât mai este ce repara.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 6

La 6 iunie, 2018, Grupul de lucru privind examinarea proiectului Codului Urbanismului și Construcțiilor din cadrul Comisiei economie, buget și finanțe a Parlamentului RM a organizat consultări publice pe marginea proiectului de document. Fără a fi anunțate în termeni legali și fără a da publicității documentele supuse consultării publice, în rezultat – ședința s-a amânat. Pentru că sunt de părere că acest document nu poate fi îmbunătățit redactînd doar articole și, mai ales, în modul heirupist, cum se doreșe – spun ce am de spus aici. Concretizare – părerea este despre partea de urbanism.

Frivolitatea cu care s-au adunat articolele în documentul intitulat CODUL URBANISMULUI ȘI CONSTRUCȚIILOR demonstrează încă odată lipsa de capacitate a urbaniștilor din minister de a elabora legi, chiar dacă au la dispoziție consultanță calitativă. Din propunerile consultanților, care au lucrat în cadrul proiectului TWINNING ”Consolidarea Capacităților în Dezvoltarea Regională în Republica Moldova” (MD10/ENP-PCA/OT/10) nu prea s-a luat în considerație mare lucru. Posibil că a fost ceva mai complicat să fie citite și implementate aceste propuneri în cadrul scrierii proiectului de document. Pentru că propunerile consultanților au fost să fie elaborată o nouă lege-cadru a planificării teritoriale (835) cu clarificarea conceptuală a activității de amenajare a teritoriului și a urbanismului; clarificarea competențelor și a resurselor; asigurarea unui urbanism operațional, care să poată sprijini proiectele de dezvoltare urbană cu instrumente adecvate și cu simplificarea sistemului; corelarea dezvoltării regionale și a planificării teritoriale. Și ca demers de codificare să fie aleasă versiunea codificării de drept constant (Codul ca sistematizare a tuturor legilor care reglementează un domeniu într-o singură structură unitară și coerentă, fără ca textele normative sursă să fie abrogate).

În timp ce recomandările se referă la trecerea de la planificare clasică spre planificare strategică, cu operaționalizarea urbanismului, autorii s-au axat doar pe propunerile de elaborare a schemelor și a planurilor urbanistice, lăsând fără atenție anume partea cu prevederile responsabile pentru implementarea sarcinilor asumate în documentele de planificare aprobate.

Relaționarea la documentele conexe, care influențează în mod direct activitatea de urbanism este ignorată. În proiectul Codului câte ceva se punctează, dar foarte vag, cu trimitere la legislație la modul general, cu referire la unele organe centrale de specialitate care vor decide ulterior cum se va proceda… Se evită a clarifica situațiile în care prevederile Codului vin în contradicție directă cu normele din alte legi (legi și alte acte normative care sunt foarte multe, ex. legislația de mediu, protecție a patrimoniului, funciară, civilă, administrația publică…fiscală, penală), dar și terminologia este foarte diferită, nu s-a lucrat deloc la acest subiect. Toate acestea nu aduc clarificări, dar încarcă procesul cu neclarități mai multe decât există în prezent.

La capitolul ”Răspunderea” – cum a fost haos, așa și a migrat în Cod – tot haos. Asta înseamnă că controlul de stat asupra activității de urbanism pus în sarcina Agenției pentru Supraveghere Tehnică în Construcții (ASTC) va fi efectuat defectuos, pentru că Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

O. Podaru ”Un deznodământ nefericit: desființarea construcțiilor”.

O lucrare apărută recent la editura Hamangiu, București, care vine să completeze lista publicațiilor cu referire la dreptul urbanismului, autorul  – conferențiar universitar, dr. Ovidiu Podaru– ”Dreptul amenajării teritoriului, al urbanismului și al construirii” începută cu volumul IV al lucrării – ”Un deznodămînt nefericit: desființarea construcțiilor”.

Această lucrare își stabilește un scop dificil de a clarifica aspecte ce țin de jurisprudența pe cea mai dureroasă chestiune a dreptului urbanismului, cea care ține de desființarea construcțiilor, cu atît mai mult pe motivul de nerespectare a regulilor de urbanism și construcție. Autorul își propune să găsească și un echilibru a celor două extreme pe soluțiile posibile: demolarea sau menținerea unor construcții, având în vedere grija cu care va trebui abordat subiectul de descurajare a încălcării legislației dar și excluderea penalizărilor abuzive.

Autorul evidențiază 5 categorii distincte ale desființării imobilelor: (1) Demolarea-sancțiune – dispusă ca urmare a săvîrșirii unei contravenții; (2) Demolarea-remediu – modalitatea de reparare a unui prejudiciu suferit de un particular ca urmare a edificării ilicite a unei construcții; (3) Demolarea-compromis – Dispusă ca urmare a necesității imperative de protecție prioritară a unui interes public (reistituire a principiului legalității), chiar dacă constructorul este de bună-credință; (4) Demolarea-dispoziție materială – cea realizată benevol de către titularul dreptului de proprietate asupra edificiului și permisă de lege; (5) Demolarea-fapt ilicit – Demolarea realizată de către titularul dreptului de proprietate dar împotriva voinței legiuitorului.

Toate aceste categorii sunt analizate din perspectiva lor teoretică, descifrînd reguli, excepții, proceduri, caracter, principii, termene, particularități, modalități de acțiune – totul prin cercetări minuțioase și cu citarea unor spețe, unele aproape în integritatea lor.

Cartea este împărțită în două părți, fiecare din Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Despre cum vom face orașul pentru oameni. Cu Jan Gehl.

Câteva impresii despre cartea expertului consacrat în dezvoltare spațiilor urbane – Jan Gehl „Orașe pentru oameni”.

Jan Gehl, un expert recunoscut în problemele de calitate a spațiului urban și un guru al proiectării spațiilor publice în localități urbane. Cercetările autorului în domeniul dezvoltării urbane aduc și soluțiile respective, care se cuantifică în recomandări privind acțiunile de îmbunătățire a spațiului urban, ceea ce duce și la îmbunătățirea calității vieții oamenilor. Orașul este poziționat la nivelul ochilor și a percepției umane, la o scară umană, spațiul individual fiind apropiat mai strâns de cel public, intersectându-se și colaborând, din care rezultă o sinergie foarte puternică. E util să vedem ce ne propune autorul atât pentru funcționari, pentru profesioniști, arhitecți, urbaniști, pentru societatea civilă, pentru toți care încearcă să se implice în soluționarea problemelor urbane. Pentru cei care nu sunt indiferenți, dar și pentru cei care vor citi doar din curiozitate.

Spațiul redus, bariere în calea mișcării, poluarea aerului și fonică, riscul de a fi prins în accidente, condițiile neadecvate de abitație – acestea sunt problemele tipice ale orașelor, probleme care se atestă în majoritatea orașelor lumii. Mobilitatea este compromisă în totalitate prin lipsa de securitate, mersul pe jos și cu bicicleta devenind un lux, la fel precum și funcțiile social-culturale ale orașului. Totul se compromite prin faptul că aceste probleme sunt ignorate o perioadă lungă de timp, prioritatea dezvoltării fiind pusă pe seama transportului: mașini mai multe – drumuri mai largi, spațiu pentru oameni tot mai puțin și mai puțin. Clădiri izolate, drumuri și viteză, mașini în loc de pietoni – acest tip de oraș poate și trebuie să fie transformat în oraș la o scară umană, care să-și îndeplinească funcțiile unui habitat sănătos. Oraș cu spații care asigură locuri potrivite pentru întâlnirile oamenilor, cu funcții care oferă oamenilor posibilitatea să fie în comunitate si să trăiască în senzația de casă comună ce aparține tuturor. Autorul face referire la aceste lucruri și introduce conceptul de oraș la scară umană, iar reieșind din acest deziderat și instrumentele de planificare cu stabilirea a patru obiective esențiale: oraș plin de viață, oraș securizat, oraș durabil și oraș sănătos.

Autorul punctează din experiența orașelor New York, Melbourne, Copenhaga, orașe contemporane, cu economie stabilă, cu un număr mare de populație și cu funcții diverse, dar și cu creșterea percepției de a transforma aceste orașe în spații mai umane, mai confortabile pentru abitație. În acest context  se dezvoltă dorința oamenilor de a recupera spațiul de la mașini  prin crearea infrastructurii pentru mersul pe jos și cu bicicleta, ceea ce va conduce la o dezvoltare durabilă și sănătoasă a societății. În aceste orașe administrațiile au înțeles că orașele trebuie să fie atractive, informale și să dispună de spații democratice unde membrii acestei societăți se întâlnesc și își trăiesc viața în comunități. Comunitatea este văzută nu doar ca consumator al serviciilor urbane, dar ca partener al dezvoltării.

Totul se percepe la nivel senzațional, emoțional, având anumite proporții, racursuri, pe care le prindem la nivelul ochilor, într-un anumit unghi, la o anumită distanță, mergând cu o anumită viteza (cca 5 km/oră – viteza mersului pe jos)  – la fel e un concept introdus de autor în vizorul cercetărilor, care ne ghidează spre a crea spații potrivite simțurilor pe care le avem ca organism uman, să fie orașul adaptat necesităților acestui organism și nu invers. Idea că noi oamenii creăm orașele, după care ne formează orașele pe noi este cu atât mai actuală cu cât înțelegem că depindem foarte mult ca indivizi de cea ce creăm în jurul nostru. Deci trebuie să fim responsabili de aceste creații.

Exemplul mișcării pe jos vizavi de mișcarea în automobil ne explică cum ajungem de fapt sa nu vedem nimic din drumul pe care îl parcurgem dacă ne aflăm în mașină – cu mașina noi doar ajungem din punctul A in punctul B, nu prindem nici un tablou pe parcurs. Altfel e când mergem pe jos, sau cu bicicleta – reușim să vedem fațadele clădirilor, aleile din parcuri, terase, intrările în clădiri, care penetrează spațiul acestor clădiri și te invită să vezi ceva în vitrine. Acest exercițiu de imaginație este unul care ne convinge că viața este mai calitativă dacă coborâm din mașini, rămâne doar să organizăm spații pentru mersul pe jos, să ne creăm aceste condiții ca să beneficiem la maxim de oportunitățile unui oraș pentru oameni. Autorul oferă Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Urbanism. Investitori. Interes public. Interese (Continuare)

Din nou încercăm să discutăm pe același subiect. Ce este mai important – investiția străină, pe care orașul și-o dorește sau comfortul urban, pe care orașul și-l dorește, la fel de tare? Cum se masoară importanța, prin ce? Cum se prioritizează necesitățile și dorințele? Cum se argumentează necesitatea unei amplasări în mediul deja construit, care are anumiți indicatori urbanistici aprobați prin documentațiile urbanistice? Ce instrumente au la dispoziție investitorii ca să convingă autoritățile orășănești despre necesitatea efectuării modificărilor indicatorilor urbanistici din aceste documente?

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Amenajarea teritoriului și urbanismul – între două ministere. 2

Cu ocazia concretizării situaței, răspunsul oficialilor este, că urbanismul a plecat la Ministerul economiei și infrastructurii, dar amenajarea teritoriului – la Ministerul agriculturii, dezvoltării regionale și mediului. Deci – invers. Dar ce schimba asta? Tot separate rămîn. Așa că continuăm cu notiunile.

Cînd ne referim la o definire a termenelor de urbansim și amenajare a teritoriului este potrivit să se facă unele explicații referitor la teritoriu, care este ocupat de mediu, clasificate pe cele două categorii:
1. Mediul natural – e tot ce există fără ca să fie supus acțiunii oamenilor: solul, aerul, apa, fauna, flora, zgomotul, vibrațiile.
2. Mediul antropic – mediul natural sau construit, modificat prin activitățile umane – tot ce este amenajat și construit în localități sau in afara lor.

Urbanismul și amenajarea teritoriului vizează două obiective majore, care sunt și in concurență pentru modul în care necesită a fi atinse. Pe de o parte, satisfacerea necesităților colectivităților umane, pe de altă parte – eliminarea și reducerea unor consecințe negative asupra mediului.
Pentru că prin explicațiile respective se clarifică amploarea zonei de aplicare a domeniului, constatarea că acțiunilor de urbansim se supune tot teritoriul țării e una doar parțial adevărată, deoarece problema se extinde mult peste granițele unei țări sau regiuni.
În acest scurt mesaj ne vom referi doar la teritoriul țării, punănd în legătură cu dezvoltarea regională la nivel transfrontalier doar informația că există reglementări europene, directive și recomandări ale autorităților Consiliului Europei, prin care se susțin masiv direcțiile ce vizează desvoltarea teritoriului european, inclusiv prin diferite programe de finanțare.

Din motiv că există confuzii în înțelegea termenului de amenajare este oportun să se accentueze utilizarea termenului în sensul legii, care îi oferă aspectul de noțiune juridică. Dex-urile oferă o varietate de explicații ce ar însemna cuvîntul amenajare, în principal sensul acestui cuvînt referindu-se la urmatoarele: a aranja intr-un anumit mod/scop, a face mai confortabil, a aranja într-un anumit fel, pentru obținerea efectului maxim, a dispune. Vom întîlni, de asemenea, folosirea cuvîntului amenajare utilizat și în literatura de specialitate în sensul descrierii generice a unui grup de activități – spre ex.  – proiectarea, constructia, utilizarea, întretinerea (se are în vedere amenajarea lucrărilor de proiectare, amenajarea lucrărilor de construcții, amenajarea modului de folosință, amenajarea lucrărilor și/sau regulilor de întreținere). Exemplificare: “Urbanismul are în vizor amenajarea mediului natural și antropic.” – În nici un caz din asta nu rezultă că autorul a pus urbanismul ierarhic mai superior peste amenajarea teritoriului. Pentru că sub aspectul realizării dreptului colectivităților locale de a avea prerogative față de interesul personal al proprietarilor funciari ne interesează anume noțiunea de amenajare a teritoriului ca și termen definit în lege. Și în sensul legii urbanismul este subordonat amenajării teritoriului, nu invers.

Acum – definițiile din lege :
“În sensul prezentei legi sînt utilizate următoarele noţiuni principale:
Amenajare a teritoriului – complex de activităţi pentru coordonarea politicii economice, sociale, culturale şi ecologice în conformitate cu valorile fundamentale ale societăţii luate în ansamblu, în vederea realizării unui cadru natural şi construit armonios, care să favorizeze viaţa socială şi culturală a populaţiei.
Urbanism – cea mai importantă componentă a amenajării teritoriului, al cărei obiect îl constituie teritoriul localităţilor şi toate teritoriile necesare asigurării funcţionării şi dezvoltării acestora.”

La fel și noțiunea de urbanism incorporează mai multe sensuri, fiind utilizată și în sens terminologic al normelor legale, dar și indicînd asupra unor activități ce vizează domeniul de dezvoltare spațială/urbană.
  În acest mod ajungem și la obiectul discuției privind oportunitatea separării urbanismului de amenajare a teritoriului, unde de asemenea se poate exemplifica printr-o concretizare la nivel de noțiune în sensul legii 835. Clarificarea termenului de “funcție urbanistică”:
“Funcţie urbanistică – ansamblul activităţilor specifice domeniului urbanismului şi amenajării teritoriului, care are la bază criteriul modului de folosire a terenurilor şi construcţiilor în scopul satisfacerii unora dintre necesităţile populaţiei dintr-un anumit teritoriu. Principalele funcţii urbanistice sînt: circulaţia (terestră, aeriană, maritimă şi fluvială); locuirea; exploatarea şi prelucrarea resurselor; comerţul, cultura, învăţămîntul şi instruirea, recreerea; activităţile politice, civice, administrative, religioase; activităţile de apărare, de asigurare a ordinii de drept şi a securităţii publice; salubrizarea; echiparea tehnică; asistenţa medicală; turismul.”

Nu a separat legiuitorul activitățile, stabilind aparte funcții urbanistice(1) și funcții de amenajare a teritoriului(2), pentru că nu prea e posibil acest lucru. Există doar funcții urbanistice. Luînd în considerație scopurile urmărite, vom elabora planuri de amenajare a teritoriului sau planuri urbanistice+regulamente de urbanism.

O definiție din teorie:

„Amenajarea teritoriului si urbanismul sunt domenii inrudite, fiind considerate ramuri ale aceluiasi trunchi, al carui domeniu de referinta il reprezinta spatiul. Ele constituie un complex de cunostinte stiintifice, tehnice, functionale si estetice care serveste la satisfacerea unor necesitati obiective ale colectivitatilor umane (atat indivizi cat si grupuri).

Cele doua domenii se ocupa de problemele dezvoltarii spatiale, au în vedere amenajarea atat a mediului natural cat și a mediului antropic, dar depind și de factorii economici, sociali, culturali si de mediu.”             

https://ru.scribd.com/doc/60854327/Urban-Ism

S-ar părea că e complicat, dar nu este. Totul e să fii atent la detalii și să intri in esență, atunci pazzlul devine un întreg și acționează ca un mecanism. E exact ce trebuie să facă statul – să ne ofere mecanisme de gestionare eficientă a teritoriului în folosul comunității, cu efect social major, cu implicarea maximală a economiei, și cu diminuarea/excluderea efectelor negative asupra mediului. Pentru asta e nevoie de a vedea urbanismul și ca complex de cunoștințe științifice, tehnice, estetice și funcționale și aceste cunoștințe să fie luate cu asalt!

 

Aici încă un exemplu de noțiuni utiliza în alt sens decît este văzut la noi, zonele funcționale din RLU. Chiar dacă sunt denumite la fel, important e sa nu greșim contextul, pentru că aici e diferența.

https://issuu.com/mdrt/docs/brosura_cemat_ro_rev2

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Amenajarea teritoriului și urbanismul – între două ministere. 1

O idee genială să împarți amenajarea teritoriului și urbanismul între două ministere. Sigur trebuie să existe o explicație. (informație din ședința ministerului agriculturii, dezvoltării regionale și mediului din 13.11.2017). Și cea mai bună ar fi să fi fost doar o eroare la nivel de comunicare.

Câteva explicații pe acest subiect, cu privire la urbanism și amenajarea teritoriului, pentru clarificare, la nivel de likbez, pentru că încă se mai poate corecta.

Mai întâi – ceva noțiuni din teorie. Sunt multe definiții, în general reflectând același lucru, cu nuanțări diferite la diferiți autori. Am ales una din lucrarea Prof. univ. dr. ing. mat. Gheorghe M.T. Rădulescu “Urbanism și amenajarea teritoriului”. Autorul punctează clar noțiunea integratoare a amenajării teritoriului față de conceptul de urbanism, recunoscând   urbanismul ca și parte componentă a amenajării teritoriului, dar cu referire la localități:

“Urbanismul modern, după cum este definit în literatura de specialitate, oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole.

Amenajarea teritoriului – noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil existenţei sale.

De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale, cărora sunt chemaţi să li se alăture – prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare – oamenii de pretutindeni.”

Din legislație:

În Legea Republicii Moldova 835 privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului, la fel, urbanismul este stabilit ca cea mai importantă componentă a amenajării teritoriului, obiectul căruia este teritoriul localităților:

“Amenajare a teritoriului – complex de activităţi pentru coordonarea politicii economice, sociale, culturale şi ecologice în conformitate cu valorile fundamentale ale societăţii luate în  ansamblu, în vederea realizării unui cadru natural şi construit armonios, care să favorizeze viaţa socială şi culturală a populaţiei.

Urbanism – cea  mai importantă componentă a amenajării teritoriului, al cărei obiect  îl constituie teritoriul  localităţilor şi  toate teritoriile necesare asigurării funcţionării şi dezvoltării acestora.”

Există un vagon de literatură unde se poate consulta subiectul, atît în legislația diferitor țări cît și în lucrările teoretice, sunt foarte multe surse accesibile pentru doritori să se documenteze.

Poate că, totuși e o confuzie la mijloc și lucrurile se vor așeza în albia lor firească, după ce conducătorii instituțiilor vor examina cu atenție acest domeniu de activitate.

Dacă studiem regulamentele celor două ministere, putem vedea, că Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului are în atribuții domeniul de responsabilitate “planificarea spațială”. Poate că acolo se vor regăsi amenajarea teritoriului și urbanismul, în acest domeniu…E o mare speranță că acolo se ascund și nu sunt separate si nimicite/ignorate. Asta pentru că în atribuțiile Ministerului Economiei si Infrastructurii asemenea domeniu nu există, acolo a fost inclus doar domeniul construcției (se vede că și arhitectura este văzută ca și parte componentă a construcției – veșnica dilemă, cine și pe cine înghite/incorporează).

A mai rămas ceva de spus celor care vor critica idea de a băga urbanismul la agricultura… Nu contează, important să fie inteles sensul activităților din acest spectru de atribuții și să reușească ministerul să adune echipe de specialiști care prietenesc cu cartea și care cunosc ce au de făcut pentru a porni motorul pe această direcție de activități.

 

Aici regulamentele ministerelor:

http://lex.justice.md/md/371185/

http://lex.justice.md/md/371190/

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Ne recunoaștem în aceste constatări? Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 5

Despre urbanism, prin prisma unei analize – ne recunoaștem în aceste constatări?
• Documentații de amenajarea teritoriului și urbanism incomplete, ignorate de autorități;
• Exploatarea, în detrimentul interesului public, a neclarităților sau vidului de reglementare;
• Ignorarea şi stabilirea arbitrară (ex.prin instanţe de judecată) a indicatorilor urbanistici şi a prevederilor de folosinţă a terenurilor, executare a construcţiilor, etc.
• Decizii greşite, cauzate de percepţia publică privind gradul de arbitrariu în stabilirea reglementărilor urbanistice;
• ”Desubstanțializarea” activității de amenajarea teritoriului și ignorarea sau aplicarea parțială a documentațiilor de urbanism (cazurile planurilor urbanistice zonale(PUZ) pe parcelă, care ignoră interesul public sau abuzează interese private);
• Necorelarea prevederilor planurilor de amenajarea teritoriulu la elaborarea documentaţiilor de urbanism; – Suprapunerile şi necorelările dintre planurile de urabnism (PUG, PUZ şi PUD);
• Litigii în instanţele de judecată;
• Dezvoltarea teritorială dezechilibrată din ultimii ani;
• Vulnerabilități majore la corupție, abuzuri în funcție publică și conflict de interese;
• documentații la fel de stufoase, cu același conținut obligatoriu de informații, de multe ori inadecvat din punct de vedere al relevanței în raport cu nivelul intervenției;
• solicitarea unor avize/acorduri, sau studii de specialitate fără relevanță pentru tipul de intervenție, necesitând un timp cumulat, pentru obținerea lor, inacceptabil de lung;
• Sistem de autorizare greoi, complicat ȋn mod inutil, ȋn situații ȋn care procedurile de autorizare sunt lipsite de conținut.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Ceva nou sub soarele municipal.

Ceva nou sub soarele municipal 🙂
Consultarea publicului în problema încălcării autorizațeiei de construire. Interesant, care e sensul consultărilor anunțate, din moment ce în dispoziția de organizare a consultărilor se menționează că construția se realizează cu abatere de la proiect, în plus – s-a demolat un monument. S-au pus într-o oală și reconstrucția cu încălcări și construcția unui obiectiv nou și un PUZ, totul într-o dispoziție scrisă într-un mod cu totul liber de orice legătură cu procedurile legale și neatinsă de condeiul juriștilor din primărie. S-au speriat iar de mandatul judecătoresc la care fac trimitere și au hotărît măcar cu popooprul să țină sfat.
Concret, care proiect de decizie dorește APL să-l supună consultărilor? Un PUZ al zonei? O decizie de atribuire a terenului pentru amplasarea obiectivului de construcție?
Sau poate dorește autoritatea să-i întrebe pe locuitorii orașului cum să procedeze în cazul încălcării condițiilor din autorizația de construire? Dar ce, nu există legislație, nu există organe de control, au adormit toți și acum orășenii vor ieși și se vor antrena în discuții despre necesitate de dezvoltare a zonei?
E cam deșănțată procedura organizată, care sigur are rolul de validare a unor decizii deja aprobate verbal prin cabinete sau prin coridoare.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Dreptul de proprietate nu este chiar sfînt! Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 4

Din nou despre proiectul Codului. Cum se rezolvă problemele de reglementare a relațiilor sociale din sfera administrației publice în domeniul urbanismului împreună cu alte ramuri de drept public și privat. Pentru a puncta situațiile care urmau să-și gasească explicații clare în procesul de codificare a dreptului urbanismului putem să stăm cu ochii pe activitatea autorităților municipal în Chișinău pe partea de decizii ce vizează ocuparea terenurilor cu construcții. Este foarte caracteristic în sensul exemplificării cum autoritățile stiu să se încîlcească în a-și înțelege corect obligațiile și în argumentările “specifice” a propriei incapacități de a sluji interesului public.

Citeste mai mult →