Reflecții după o întîlnire cu arhitecții
Desigur, cei mai expuși schimbărilor pe care le va genera Codul vor fi arhitecții-șefi ai raioanelor/orașelor, pentru că în sarcina acestor specialiști din autoritățile publice locale stau probemele de urbanism și amenajare a teritoriului. Ei sunt acei, care perfectează în calitate de specialiști ai autorității publice locale, documentele, prin care se asigură gestionarea teritoriului – certificatele de urbanism, autorizațiile de construire/demolare, de schimbare a destinației. Tot în seama subdiviziunilor de arhitectură și urbanism este și elaborarea documentelor de planificare a teritoriilor localităților, fie că sunt PUGuri, sau planuri pentru anumite teritorii care necesită intervenții, la nivel zonal sau de detatliu. Totul. Cu forțe extrem de reduse, pentru că sunt într-un numar efectiv limitat, cauza fiind lipsa de resurse bugetare, dar și a viziunii politice pe acest segment de activitate.
Spre exemplu, ca și îngrijorare a fost expusă parerea, că Codul exclude din proces arhitectul, concluzia fiind făcută în baza faptului, că Codul prevede primarul în calitate de emitent a documentelor permisive, arhitectul-șef nefiind semnatar al acestora. Semnarea actelor permisive de către arhitectul-șef este văzută ca și o metodă de a influența lucrurile, de a interveni la timp și a corecta situații mai puțin favorabile pentru comunitate, dar cu insistență din partea investitorilor. Concluzia vine de la sine – totul se ține pe părerea unui specialist, nu pe norma, care reglementează procesul.
Bineînțeles că putem fi de acord cu faptul că actualmente așa și se procedează – arhitectul este „vama”, care are în instrumentariu dreptul de semnătură, fără de care nu poate fi emis nici certificatul de urmanism nici autorizația de construire și specialiștii pot aduce mute exemple, cînd au putut să apere interesul public în mod profesionist. Dar putem să aducem și exemple, tot foarte multe, cînd cu minile specialiștilor se trag castanele din foc și se comit gafe extrem de mari cu impact negativ major și incllusiv cu repercursiuni asupra averii publice.
De ce se întîmplă acest lucru? Reglementările legale cu lacune, care permit comiterea incălcărilor, sistem de control ineficient, care nu are capacitatea să oprească aceste încălcări, capacitatea managerială scăzută a autorităților locale, justiție incoerentă, toate întrețesute cu elemente corupționale și încă multe altele, care necesită a fi analizate pentru a lua deciziile optime la nivel de norme legale.
Trebuie să menționăm, că în nici un caz nu negăm importanța specialistului, ca un pilon în sistem fiind unul de importanță majoră, de calificarea acestuia depinde cum se implementează normele sistemului. Dar nu ne putem baza doar pe specialist – sistemul e important să lucreze, care e compus din mai multe segmente, unul fiind norma de drept.
Archives
Cîte ceva de spus despre problemele din domeniul locativ
Pentru că nu am fost la discuțiile organizate de IDIS Viitorul, pe 12.09.2017 ”Problemele vechi ale noulul sezon de încălzire”, mă dau cu părerea aici, așa pentru mine, că oricum nu interesează pe nimeni părerile noastre…
Încă o tentativă de a așeza la masa de discuții pe toți acei de care depinde soluționarea problemelor de gospsodărie comunală, în ajunul noului sistem de încălzire. E cumva și în context de sărăcie, adică cum să fie soluționate problemele persoanelor cu venituri mici. (Totuși sărăcia e o cauză, e o situație, care necesită a fi separată de aceste discuții, fiind o problemă foarte mare, dar absolut din alt strat)
Aceleași probleme, aceiași participanți la discuții, e parcă un deja vu, discuțiile se repetă pe același subiecte, despre același impedimente în legislație, lipsa de organizare a proprietarilor, ineficiența gestionarilor…
Fiecare are dreptatea lui:
Furnizorii nu doresc să-și asume pierderile din serviciile prestate și neachitate de către consumatori, pedalează pe idea contractării serviciilor prin intermedidul gestionarilor;
Consumatorii doresc contracte directe și servicii calitative și, cea ce este foarte important, să nu le distribuie diferite cote suplimentare supracalculate față de consumul real;
Asociațiile încearcă să manevreze între condițiile furnizorilor și posibilitățile/dorințele proprietarilor de apartamente, se pare că nu prea le reușește acest lucru. Crearea asociațiilor, precum și reglementarea activității acestora a rămas undeva printre proiectele nenascute prin ministere;
Și în rezultat,după ce fiecare își face lobby pentru dreptatea sa, fiecare cum poate, ce se precipită din toate aceste dreptăți?
• Avem prețuri pentru servicii foarte mari, mai mari ca în alte țări pe alocuri (deci potențial de cumpărare exixstă);
• Avem servicii de o calitate foarte scăzută;
• Clădiri cu fațade care plîng, rețele ciiuruite, structură care numai rezistență și stabilitate nu mai asigură;
• Cheltuieli din bugetul municiipal, care se duc ca în nisip, fără a avea vre-un efect palplant;
• Împrumuturi prin același buget, prin care se efectuează lucrări la prețuri ”negospodărești”, pentru că licitațiile le fac alții decît cei ce vor rambursa resurselle financiare;
De ce se întîmplă acest lucru?
Pentru că în tot acest ghem de probleme lipsește totalmente o viziune gospodărească a autorităților publice, care s-au autoizolat de la organizarea acestui sector, de la obligația de organizare și asigurare a presării serviciilor pe teritoriul subordonat, de la relgementarea calitativă a serviciilor cu caracter de monopol natural (ca să fie clar – reglementarea nu e doar tariful, dar și modalitatea de organizare, calitatea prestării si control), s-au spalat pe maini de toate obligațiile si s-au transformat în simpli statiști. Singura placere le-a mai ramas – valorificarea resurselor financiare prin așa-numitele Parteneriate Publice Private, asta pentru că să mai toace niște bani. E ca un cerc vicios închis, din care nu este nici o ieșire. Acum, mai nou, APL scoate din balanță casele și le lasă așa, în aer, fără a le transmite prin acte proprietarilor de drept și să organizeze administrarea acestora. APL se poartă ca bandiții la drumul mare, ministerul marinează pe undeva proiectul legii condominiului, fiecare face ce vrea și cum îi trăsnește prin cap.
În acest domeniu sunt deja inventate toate bicicletele, nimic nou sub soare. Trebuie doar ca APL – cei, în responsabilitatea cărora este organizarea atît a domeniului locativ, cît și a altor servicii publice de gospodărie comunală – să curețe direcțiile de pălăvrăgii, să ridice toate recomandările făcute cu sacii de herghelii intregi de experți, să le citească, și să se apuce de lucru. Desigur, Furnizorului nu-i prea place să fie poreclit serviciu de gospodărie comunală ei sunt mari energeticieni și vînd agent termic, mai departe – macar potopu – principalul e să-și primească plata pentru agentul livrat. Dar APL nu are unde se ascunde, e obligat să-i pună pe toti pe la locurile lor, prin CAIETE DE SARCINI aprobate pentru prestarea serviciului respectiv (serviciul final e încălzirea spațiilor, nu livrarea agentului termic, cu stabilirea tuturor parametrilor acestui serviciu, calitate, periodicitate, facturare, monitorizare, control, totul, în cele mai mici detalii). E greu? Da. Dar lumea așa face, nu cu datu’ și arătatu’ cu degetu’.
Cu spranță, că aceste dicuții vor naște și recomandări de soluționare a problemelor vechi… dar și cu speranța ca aceste recomandări să le mai citească și potentații din autorități!
Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 1
Din problemelele identificate ale documentului se pot mentiona urmatoarele:
1. Nu este clar care documente au fost supuse codificarii, nu exista o listare a acestora,
2. Corelarea insuficienta a textului Codului cu diferite acte normative existente, dar si in interiorul prooiectului de document.
3. In textul Codului exista dispozitii care se suprapun, formulari ambiguie dar si contradictorii in diferite capitole ale proiectului documentului.
4. Formularile neclare, nu este suficient de bine armonizat Codul cu actele normative conexe, ce ramin in vigoare (legislatia de mediu, funciara, cu privire la patrimoniu), lipseste ierarhizarea prevederilor normative, fiecare producind efectele juridice separate, fara a fi interconectate.
5. In cadrul dispozitiilor finale ale Codului nu exista dispozitii de abrogare a prevederilor contrare, in situatia ca mai multe acte normative incluse in acest proiect sunt modificate cardinal, caduce fiind specificate doar doua legi. Se va crea o suprapunere de prevederi cu foarte multe momente contradictorii.
6. Lipsesc reglementarile privind parcelarea, servitutile, aceste aspecte fiind foarte vag reglementate actual si nici in proiectul Codului nu s-a facut lumina. De mentionat, ca pe acest subiect exista foarte multe actiuni incoierente ale autoritatilor publice locale, cu pierderea unor suprafete mari din terenurile municipale, acestea fiind instrainate/atribuite sau gratis sau la preturi derizorii.
7. Proiectul de Cod aduna sub acelasi volum atit codul urbanismului cit si codul constructiilor, care tine sa resolve la nivel national si local problemele de planificare teritoriala, proiectare, calitate in constructii, profesiuni reglementate, cea ce face documentul foarte complicat pentru redactre. Faptul, ca pentru cod nu au fost utilizate resurse mai consistente de consultanta, limitindu-se doar la capacitatea unei sectii din minister, fara careva buget a dus la un document care nu poate fi aprobat in forma propusa, decit cu redactari esentiale, de fapt documentul necesita reelaborare.
8. In general, modul in care a fost redactat textul documentului nu aduce imbunatatire situatiei existente privind legislatia in domeniu, nu asigura o intelegere mai buna de catre cetateni/investitori, nu ajuta la dezvoltarea si protejarea proprietatilor si intra in contradictie cu cadrul legislativ si administrative/organizational existent.
Reabilitarea blocurilor locative – o necesitate stringenta care poate fi ratata prin actiunile stingace ale autoritatilor
Obscuritatea cu care se semneaza proiectele in numele bugetului municipal va face dintr-un proiect foarte necesar unul, din care se va fura ca in codru, datoriile fiind puse pe seama locuitorilor acest oras.
Lucrurile pot fi corectate, daca autoritatile responsabile de aceasta finantare (inclusiv BERD, ca doar nu au scop sa bage finantari cu orice pret) vor ridica paravanul sub care se ascund detaliile si vor conlucra la implementare cu experti care pot sa propuna imbunatatiri proiectului, precum si cu Consiliului Municipal, care se face direct responsabil de tot ce se intipla pe dimensiunea finantarilor bugetare.
Citeva sugestii:
1. Toate imbunatatirile (inclusiv reabilitarile termice) pe cladiri sunt obligati sa le efectueze si sa le finanteze proprietarii incaperilor din aceste cladiri. De ce ar trebui sa fie puee aceste cheltuieli si pe seama celor care nu au aceste imobile in proprietate, ce au ei cu asta?
2. Imbunatarile trebuie proiectate in asa mod, ca efectul investitiei sa fie simtit prin economiile ulterioare. Este nevoie de o abordare complexa (nu doar schimbarea usilor si a ferestrelor, asta nu va solutiona problema). Altfel, cheltuielile nu se vor amortiza si investitiile isi pierd rostul. In plus, starea tehnica a retelelor din cladiri lasa de dorit, inclusiv a cablurilor instalate jumatate de secol in urma. Monntarea materialelor termoizolante inflamabile pe fatadele cladirilor fara a lua in consideratie aceste aspecte poate avea consecinte imprevizibile.
3. Proprietarii incaperilor din blocuri (de fapt, proprietarii reali ai blocului) sunt cei, care detin dreptul de aprobare a bugetelor de cheltuieli pentru lucrarile de reabilitare si de selectare a companiilor-antreprenori. Nu APL si, in nici un caz primarul sau vre-o directie nu are dreptul sa-si asume acest rol. Doar proprietarii pot fi eficienti in controlul finantarilor, ei fiind direct interesati ca banii sa nu se precipite prin alte buzunare.
4. Consiliul poate si trebuie sa aprobe mecanisme de cofinantare a proiectelor de reabilitare, ca si instrument de stimulare a realizarii lucrarilor de intretinere a blocurilor locative. Dar finantarile trebuie sa fie axate pe proiectele concrete si conditionate de organizarea asociatiilor condominale, in asa mod fiind asigurata viabilitatea si continuitatea in procesul de mentenanta a blocurilor locative.
5. Un element aparte al proiectului anuntat de primarie este organizarea transmiterii blocurilor locative catre proprietarii lor reali – proprietarii spatiilor din aceste blocuri, cu inregistrarea drepturilor de proprietate pe cote parti a fiecarui proprietar in Registrul bunurilor imobile. Sunt eforturi financiare consistente pentru procesul respectiv, pe care proprietarii de spatii locative/nelocative nu le vor face desinestatator. Cu atit mai mult, ca anume APL se face vinovata de starea deplorabila a acestor blocuri, pe care le-au avut in gestiune pe parcursul a circa doua decenii. In asa mod, proiectul va fi unul cu acoperire mai larga, nu doar pentru cele 19% din blocuri locative.
6. Desigur, si guvernarea are aici un cuvind de spus. Problema e una de importanta majora, deci urmeaza a fi sustinuta si prin programe de stat, dar, cel putin, legea condominiului in fondul locativ necesita a fi de urgenta examinata si asigurata aprobarea acesteia. Politica strutului in acest domeniu poate aduce la situatii foarte grave nu doar din punct de vedere a eficientei energetice, dar si privind siguranta si stabilitatea constructiilor, cea ce poate afecta atit valoarea economica a proprietatilor cit si viata si sanatatea celor ce detin aceste proprietati.
Si picatura de la urma – semnarea acordurilor de finantare fara a avea imputerniciri de la organul competent trebuie sa se penalizeze foarte dur, aceste actiuni fiind participare directa la delapidarea fondurilor publice.
Asocierea obligatorie a proprietarilor in condominiu nu incalcă nici un drept constituțional
Curtea a decis. Prin aceasta decizie se va pune punct, în sfîrșit, speculațiilor pe tema crearii obligatorii a asociațiilor de proprietari în condominiu. Nu putem să avem proprietăți comune și să refuzăm să acceptăm faptul asocierii pentru întreținerea acestor proprietăți. În afară de drepturile pe care le are proprietarul, mai există și obligații, pe care trebuie să și le ausume fiecare pentru a nu prejudicia, prin acșiunile/inacțiunile proprii proprietatea altor persoane, inclusiv viața și sănătatea tuturor utilizatorilor acestor imobile.
„Astfel, Curtea a conchis că în anumite situaţii legislatorul poate institui forme speciale de asociere pentru a proteja unele interese de ordin general. Totodată, Curtea a reţinut că în esenţă, asociaţia de coproprietari în condominiu este o formă de asociere specifică şi nu are la bază principiile ce guvernează libertatea de asociere în sensul art. 41 din Constituţie.”
Comportamentul consilierilor care seamana mai mult a apucaturi de mahari
Inchipuiti-va sedinta Consiliului, in care se discuta o chestiune de atribuire a terenului, cu incalcarea legislatiei. Cu totii se lanseaza in discutii, evidentiind partile bune sau proaste ale activitatilor, care vor fi desfasurate pe acest teren. Care este rostul discutiilor despre oportunitate, daca legislatia interzice atribuirea terenurilor fara licitatie publica? E ca intr-o lume paralela, unde fiecare face ce vrea. Pentru ce este nevoie de Consiliu?
Istoria :
1. Consiliul a aprobat o decizie.
2. O parte din consiieri s-a razghindit si au soicitat sa fie revizuita decizia.
3. Acesti consilieri au organizat conferinta de presa, prin care au povestit, ca ei nu sunt devoratori ai bunurilor publice.
4. Consiliul a refuzat revizuirea.
5. Decizia a ramas in vigoare.
Intrebari:
1. Consilierii care s-au razgindit, sunt sau nu partasi la delapidarea bunului public?
2. Ce pot face ei ca sa iasa din aceasta fratie de prostie?
3. Cancelaria va trece cu vederea incalcarea legislatiei la aceasta atribuire?
4. Consilierii poarta raspundere pentru prejudiciul adus municipiului prin deciziile votate?
5. Cine ii poate trage la raspundere?
6. Consilierii razginditori, vor apela la instante pentru anularea deciziei ilegale?
Rezolvăm problema blocurilor locative sau arătăm sperietori cu deposedarea de bunuri?
In contextul discuțiilor pe marginea proiectului de lege a condominiului în fondul locativ, cîteva sugestii. Fără îndoială, că consultarea publică a proiectelor de acte legislative este un lucru foarte eficient. E ca un purgatoriu pentru soluțiile propuse de către autorii documentului, dar și un exercițiu complicat pentru autoritatea responsabilă de procesul de consultare și promovare.
Reglementări confuze: Relațiile dintre consumatori și furnizorii de servicii apa și canalizare.
”Relațiile juridice dinte Apă Canal și Asociațiile de Locatari: Responsabilități și Consecințe”. Așa s-a numit întâlnirea pe care a organizat-o IDIS Viitorul pentru a clarifica unele aspecte ale problemei.
Este un subiect foarte sensibil pentru fiecare, atât pentru consumator dar și pentru prestator. Consumatorul dorește să primească un serviciu calitativ, constant, la un preț adecvat și să nu achite facturi pe un volum pe care nu l-a primit și consumat. Prestatorul, la rândul lui, este obligat să acționeze astfel, încât să poată păstra viabilitatea întreprinderii, deci să primească plata pentru marfa livrată.
S-a aprobat o lege noua privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare (Legea 303/13.12.2013). Totul bine și frumos, dacă facem excepție de la faptul că prevederile legii mai trebuie și îndeplinite. Și ce stă în calea procesului de aprobare a contractelor de prestare a serviciului către consumatori? Tot legea. Poate nu doar asta. Pentru că la noi fiecare instituție își promovează varianta proprie de document, autoritățile competente le aprobă cu unele prevederi care se contrazic de la o normă la alta, ba chiar în același document se mai întâmplă unele incoerențe. Legea 75, cu privire la locuințe, prevede modalitatea de încheiere directă a contractelor pentru fiecare apartament/spațiu și doar dacă nu este posibil din punct de vedere tehnic, contratele să fie încheiate cu administratorul clădirii.
Parcă ar fi ceva ce nu se leagă între aceste legi. Altfel de ce nu se putea la momentul aprobării legii să se ajusteze și articolul 29 din legea 303, care prioritizează altfel lucrurile? S-a evitat o discuție incomodă la parlament, pentru ca această discuție să fie transformată în trântă interminabilă între prestator și consumator, cu implicarea stângace a autorităților responsabile.
Desigur, cel mai comod ar fi pentru toți contractele pentru clădirile cu mai multe apartamente să fie aprobate cu administratorul clădirii. Așa se practică în lumea civilizată. Iar dacă ar fi aprobate și procedurile specifice fiecărui participant, ar funcționa totul a ceasul. Dar nu la noi. Pentru că la noi nu sunt formate asociațiile de proprietari în condominiu, nu sunt clarificate responsabilitățile privind elementele de proprietate comună, se mai încurcă lumea și în obligații și responsabilități. Citeste mai mult
În oraş la Chişinău (Botanica)
Absurditate Publică Locală (APL) – ca la Chişinău.
„N-avem nimic împotriva manifestanţilor paşnici…” – dar sa nu se bage în treuca noastră cu autorizaţii!
Primarul acum incearcă să arunce maiumuţa în braţele protestatarilor, că tot ei şi-au dat acordul, aşa că nu aveţi ce cere de la primărie, blamaţii pe protestatari, că ei sunt de vină, dar primaria – ca întotdeauna – albă şi pufoasă. Numai că puful de acum este atît de terfelit, că nici alb nu mai este, nici miros fresh nu emană. Modalitatea de discuţii de la şedinţele operative îţi dă impresia, că totul s-a presurat cu naftalină, ca nu cumva schimbările să atingă această instituţie.
Legea 436. Articolul 29. Atribuţiile de bază ale primarului h) exercită, în condiţiile legii, supravegherea activităţilor din tîrguri, pieţe, oboare, parcuri, spaţii verzi, locuri de distracţie şi agrement şi ia măsuri operative pentru buna lor funcţionare.
Deci, să fie clar. Primarul este responsabil şi de locurile de distracţii şi agrement şi este obligat să ia masuri operative în toate cazurile necesare, conform cu legislaţia. Pentru aceasta există autorităţi publice, ca să administreze treburile localităţii, dar nu ca să stea cu pardonul la gard şi să arate cu degetul la alţii.
Indiferent, dacă cineva îşi dă sau nu acceptul din societate, pentru orice tip de amplasament – oricum – autoritatea publică (în aces caz – primarul, este prevăzut expres în lege) este responsabilă şi obligată să asigure efectuarea tuturor procedurilor necesare pentru activitatea în condiţiile legii a unităţilor ce obţin careva autorizări.
Evident, că operatorul, care prestează servicii este responsabil de calitatea serviciilor, precum si asigurarea nivelului corespunzător de inofensivitate şi siguranţă. Dar nu numai operatorul. Logica existenţei unor reglementări, cu obligativitatea de obţinere a certificatelor, autorizaţiilor, semnături de la diferite organe de control este de a diminua riscurile şi de a exclude pătrunderea în piaţă a operatorilor, care nu au capacitate de prestare a serviciilor. Păcat, că la primărie lucrurile se înţeleg în alt mod.
Asta ne face pe noi foarte vulnerabili şi expuşi unor riscuri imprevizibile în orice loc din oraş. Şi problema nu este în compensarea pagubelor. Nu poţi să pretinzi, că dacă ai compensat paguba materială şi morală, care va fi achitată prin buget tot din banii nostri, totul s-a rezolvat. Mult mai important este să fie analizată situaţia în detalii pentru a developa deficienţele sistemului şi a lucre punctat pe aceste deficienţe. Acolo, unde este lipsă de procedură – să se elaboreze, unde este lipsă de competenţă – să se lucreze cu funcţionarul.
http://http://agora.md/stiri/16240/primaria-caruselul-din-pman-a-fost-instalat-ilegal Citeste mai mult