Archives

Posted on publicat de by svetlana

DA! Există viață și după ÎMGFL.

CONDOMINIU LAW 2

Titlul este parafrazat după anunțul unor dezbateri pe tema noii legi a condominiului. (aici anunțul: https://cadp.md/2018/12/06/dezbatere-exista-viata-dupa-imgfl-noua-lege-a-condominiului/)
Tema administrării blocurilor locative este una foarte acută, acum discuțiile capătă o amploare mai mare, motivul fiind aprobarea de către Parlament a unei noi legi a condominiului. Articolul prezent e contribuția la dezbateri, fără prezența directă în sala primăriei, dar cu unele clarificări privind situația actuală și cu unele răspunsuri la întrebările anunțate pentru inițierea dezbaterilor.

Primul răspuns l-am dat în titlu. Da, viața a existat și cu ÎMGFL și va exista și după lichidarea acestora. Mai întâi trebuie să concretizăm, că procesul de lichidare a întreprinderilor de gestionare a fondului locativ în nici o măsură nu este generat de aprobarea legii condominiului. ÎMGFLuirle se lichidează grație unui management păgubos, în urma datoriilor enorme, unele nesusținute prin acte confirmative și în lipsa totală a controlului activității acestora atât din partea fondatorilor cât și din partea proprietarilor bunurilor administrate (gestionate). (Despre IMGFL aici: //svetlana.dogotaru.net/domeniul-locativ/falimentarea-imgfl-o-situatie-fortata-o-dorinta-ascunsa-sau-si-una-si-alta/)
Încercarea de a pune legea condominiului în calitate de sperietoare în fața proprietarilor de apartamente vine mai degrabă din frustrările perioadei de tranziție, care la noi prea mult durează. Blocurile locative aparțin proprietarilor de încăperi din aceste blocuri și nu e un concept nou al legii condominiului. Cum a fost, așa și a rămas, nimeni nu face acum cadouri din senin. (Despre proprietatea în condominiu ceva explicații aici: //svetlana.dogotaru.net/domeniul-locativ/coposesia-partilor-comune-in-condominiu-atributul-dreptului-de-proprietate-a-coproprietarilor/)
Legea doar punctează asupra raporturilor juridice între coproprietari, concretizează mecanisme de transmitere/înregistrare a drepturilor proprietarilor adevărați și impune autoritățlor să efectueze toate acțiunile legale cu supravegherea organizării activității de întreținere a blocurilor locative.
Faptul că ÎMGFLurile sunt în procedura de faliment e doar o coincidență nefericită. Nefericită – pentru că se crează un gol imens la capitolul „Administratori profesioniști” la care ar putea să apeleze asociațiile pentru serviciile de administrare a bunurilor comune din condominiu.

Și acum, întrebările pe rand, foarte sumar:

– ÎMGFL/JEK-urile se desființează.
Da, se desființează, dar nu le desființează legea condominiului, cum am punctat și mai sus. Problemele deja au apărut demult. Cu toate că Infocom continuă să emită facturi pentru desrvirea tehnică, poate cineva să garanteze că aceste servicii se prestează? Unde pleacă banii intrați în cont pe acest articol de cheltuieli? Cum văd locatarii soluționarea problemelor de întreținere a blocului? Vor aștepta la nesfârșit că va veni cineva și le va efectua lucrări de reparații la acoperiș, în scară, fațade, rețele? Vor sta toți vrăjiți de amăgeala cu care sunt și au fost în permanență tratați de cei care și-au arogat dreptul de administrare a bunurilor care le aparțin cu drept de proprietate?

– Ce vor face locatarii și la cine să se adreseze?
Locatarii vor trebui să se adune și să decidă asupra modalității de administrare a bunurilor comune, să evalueze starea tehnică a clădirii și să-și stabilească cote de contribuție reale în Fond. Trebuie să fie clar, că nu este nevoie ca proprietarii să decidă să fondeze sau nu condominiu. Condominiul se crează prin efectul legii și se modifică înscrierile în Registrul bunurilor la prima etapă, din oficiu pentru toate clădirile locative, care insumează elementele caracteristice unui condominiu.
Însă autoritățile publice locale trebue să elaboreze un plan de măsuri pentru implementarea prevederilor legii, din care va rezulta cum se vor transmite blocurile aflate în evidența direcției locativ-comunale către asociațiile condominiale. Din acest plan va rezulta și răspunsul la întrebarea – unde să se adreseze locatarii, pentru că, pe lângă prevederile legii se mai cere și clarificarea unor acțiuni, responsabilități, dar și stabilirea unor cheltuieli în bugetul municipal pentru aceste acțiuni.

– Cine va administra blocul în care locuiesc?
Întrebarea întrebătoare este cum se vor organiza proprietarii de unități condominiale să-și aleagă varianta potrivită de administrare. Asociațiile de locatari pot să administreze desinestătător bunurile, dar pot delega administrarea unui administrator profesionist. Ar fi o problemă – în piață nu prea există din aceștia, singurii administratori care au fost – ÎMGFL- și-au dat obștescul sfîrșit, alții – dezvoltatorii care și-au creat propriile întreprinderi de deservire a blocurilor construite – sunt puțini. Pentru facilitarea procesului de creare a segmentului respectiv de piață este nevoie să se implice autoritatea publică cu programe menite să susțină, inclusiv financiar apariția acestui gen de servicii.

– Asociațiile de locatari sunt unica soluție?
Nu sunt unica soluție asociațiile de proprietari în condominiu. Legea recunoaște două modalități de administrare în condominiu – prin asociațiile de coproprietari și prin comunitatea de proprietari. O noutate este modalitatea de administrare prin comunitate, care, de fapt, e tot o asociere, doar că comunitatea nu se înregistrează ca o persoană juridică și are capacitate juridică limitată. Rămâne la latitudinea proprietarilor să decidă cum e mai convenabil să-și administreze proprietatea. Un lucru esențial – și în asociație și în comunitate absolut toți coproprietarii din bloc (și proprietarii de apartamente și de alte spații) sunt membri, cu drepturi și obligații conform legii.

– Cui vor aparține scările, acoperișul, subsolul, terenul de lângă blocurile locative?
Scările, acoperișul, subslul, fațadele, casele scării, alte părți – toate au fost și sunt părți comune ale condominiului. Toti coproprietarii unităților condominiale sunt și coporprietari pe cote-părți ale elementelor comune ale lcădirii , beneficiază și sunt responsabili de toate acestea. Și terenul, desigur. Diferența între cum a fost până acum și după intrarea în vigoare a legii condominiului este în faptul, că terenul acum este recunoscut tot prin efectul legii în calitate de bun comun și nu mai trebuie solicitată transmiterea acestuia prin decizia consiliului. Doar se constată recunoașterea acestui drept. La Chișinău e o problemă, că autoritățile au ciopârțit terenurile aferente și au lăsat doar ”umbra” de sub bloc și proprietarii vor fi nevoiți să-și revendice dreptul la teren aferent cu suprafață normativă. (Despre terenuri aici: //svetlana.dogotaru.net/domeniul-locativ/razboiul-pentru-terenuri-cui-apartin-terenurile-aferente-blocurilor-locative/)

– Locatarii trebuie să achite contribuțiile obligatorii. Dar cum va fi cu pensionarii, familiile social vulnerabile sau persoanele care stau în chirie?
Da, proprietarii vor trebui să achite contribuții obligatorii, din care se vor îndeplini lucrări de mentenanță a clădirii, îmbunătățiri, reparații obligatorii. Din toată lista de lucrări care poate fi finanțată din aceste contribuții sunt foarte necesare lucrările de reabilitare tehnică, fără de care clădirea începe să degradeze și proprietarii riscă să-și piardă definitiv averile, ba chiar și riscă deteriorări ce pot provoca pericol pentru viață și sănătate. Nu este un moft, este o necesitate. Sunt foarte multe blocuri într-o stare deplorabilă, lucrările de reabilitare vor fi relativ scumpe, dar altă soluție nu există. Și iarăși: situația de lipsă de finanțare pentru întreținere nu este una nouă, nu a apărut acum! Cu toate că plăți se percepeau pentru întreținere tehnică – puține sunt clădirile care au beneficiat de lucrări de reparații, bugetul fiind repartizat fără transparență, lucrările – cu costuri neclare și de calitate îndoielnică. Ce am avut și ce am pierdut?
O întrebare retorică: cine le face reparații proprietarilor de case din sate?
Chiriașii nu sunt proprietari, așa că ei nu sunt obligați să plătească aceste taxe. Chiriașii au relații contractuale cu proprietarii și fac plăți de chirie.
Persoanele vulnerabile sunt afectate de fiecare dată când trebuie să plătească servicii sau taxe. Totuși, mecanismele de ajutoare pentru persoanele în dificultate fac subiectul altor reglementări, nu a legii condominiului. Dar în loc să se facă isterii, autoritățile trebuie să se implice și aici cu programe speciale de subvenționare a părților din contribuțiile obligatorii. O soluție ar fi resursele bugetare pe care municipalitatea le bugetează anual să fie îndreptate spre susținerea familiilor social-vulnerabile. Dar și comunitatea de proprietari pot fi mai cooperanți și pot face unele scutiri de plată, deoarece de starea tehnică a blocului depinde și starea proprietății fiecăruia.
În afară de aceasta, utilizarea unor spații comune pentru darea în chirie, a fațadelor – pentru amplasarea reclamelor, dezvoltarea unor spații noi și vînzarea acestora – toate sunt articole de venituri pe care pot să le obțină coproprietarii, dacă se va aborda problema cu o diligență de proprietar.

– Cine va face contabilitatea pentru asociațiile de locatari?
Evidența contabilă se va efectua în conformitate cu regulile generale și standardele existente. Pe acest subiect legea nu introduce reguli deosebite. S-ar putea și ar fi recomandabil să fie introduse standarde speciale pentru evidență a cheltuielilor, cu evidență simplificată, acestea vor putea fi elabotare și aprobate după intrarea în vigoare a legii condominiului.

– Locatarii nu dețin cunoștințe despre funcționarea și gestionarea blocurilor locative. Unde pot beneficia de consultații?
În dispozițiile finale și tranzitorii a legii condominiului legiuitorul a pus în sarcina autorităților locale să întreprindă toate măsurile necesare în procesul de organizare a adunărilor constituante, de selectare și desemnare a administratorului – asta implică și organizarea unor seminare, instruiri, pe care autoritățile trebuie să și le planifice. Dar asta o pot face și organizațiile neguvernamentale, cu resursele disponibile din diverse proiecte tematice finanțate de către donatori.

– Deci, cum va fi viața chișinăuienilor după această schimbare?
Viața va fi frumoasă. Pentru că mecanismele vor fi setate și vor începe să lucreze. Este esențial că se clarifică relațiile de coproprietate, drepturile și obligațiile fiecărui coproprietar. Dreptul de proprietate asupra imobilului nu este un simplu bonus – e și o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm, cu efortul necesar și cu dedicație pe măsură, dacă dorim ca acest drept să nu-l pierdem din motivul distrugerii acestui imobil, cu atît mai mult că într-un condominiu toti depindem unul de altul. Să realizăm că tragerea de timp nu e în folosul nostru. Trebuie să ne organizăm în fiecare condominiu, să ne asumăm responsabilități, dar și să ne cerem drepturile de autorități care sunt obligate să ne asiste în acest proces complicat de împroprietarire întârziată.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Războiul pentru terenuri. Cui aparțin terenurile aferente blocurilor locative?

CONDOMINIU LAW 1

Proprietarilor de unități în condominiu. Cine sunt aceștia? Proprietarii apartamentelor și a altor spații din această clădire. Prin efectul legii, părțile comune din condominiu (terenul și clădirea cu toate elementele constructive și infrastructură) trec, cu titlu gratuit, în proprietate comună pe cote-părți a proprietarilor de unități. Proprietatea asupra părților comune este recunoscută în baza legii, deci nu depinde de careva exprimare de voință a Consiliului Local. Așa prevede legea condominiului, care a fost aprobată recent în Parlamentul RM.

Dacă observăm, din 2000[1]până în prezent, foarte puține terenuri au fost transmise către condominii, din diferite motive, principalul fiind procesul complicat de formare a asociațiilor, asocierea nefiind obligatorie pentru proprietari. În plus, incoerența aprobării deciziilor de către Consiliul municipal și înțelegerea distorsionată a prevederilor legii au făcut ca proprietarii blocurilor locative să fie deposedați de dreptul lor legal de a fi proprietari inclusiv și al terenului aferent construcției. Doar asociația de coproprietari putea să înainteze cerere de transmitere în proprietate a terenului, în baza căreia autoritatea administrației publice locale urma să stabilească hotarele teritoriului condominiului și să efectueze transmiterea. Nu s-a întâmplat acest lucru, decât cu rare excepții.

Desigur, au existat și cauze speculative, autoritatea publică separând cu nemiluita părți din terenurile clădirilor pentru a amplasa pe aceste loturi construcții noi, asta pe fonul lipsei cererii din partea asociațiilor. Nu sunt asociații nu se depun cereri. Nu sunt cereri – nu se fac atribuiri. Nu se atribuie terenul condominiilor, deci poate fi pișcat puțin câte puțin, până se ajunge la ideea genială de a lăsa doar atâta teren, cât prinde perimetrul blocului. Era stranie chiar și formularea deciziilor – se atribuia teren din contul “sechestrării” terenului, care aparținea anterior blocului locativ.

Legea condominiului nou-aprobată face aici o schimbare esențială, care va facilita procesul de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra terenului. Prin efectul legii se recunoaște dreptul de proprietate, autoritatea publică fiind pusă în situația de a constata și, desigur de a efectua lucrările de delimitare a proprietăților.  

Ar rămâne ceva întrebări cu referire la terenurile care constituie, de fapt, ogrăzi ale acestor blocuri locative dar autoritatea publică locală și-a arogat dreptul de proprietate asupra acestora.

Oare există modalitate de a demonstra abuzul pe care autoritatea l-a făcut când a tras granițele terenului aferent blocurilor locative pe perimetrul acestor blocuri?

Se întrevede o luptă acerbă pe acest subiect, deoarece terenul este bunul imobil pentru care chiar se merită să lupți. Cu atât mai mult, dacă dreptatea e de partea ta. Cu atât mai mult, în lumina prevederilor noului Cod Civil, care recunoaște în calitate de bun imobil doar terenul. Restul – clădiri, instalații, amenajări, vegetație, de asupra si sub teren – toate sunt doar părți componente ale terenului. Și toate aceste părți sunt trecătoare, terenul – nu se trece. Este esențial pentru perpetuarea siguranței de a avea o locuință în proprietate – să deții dreptul de proprietate asupra terenului – doar în asemenea mod se poate valorifica dreptul de a construi/reconstrui din nou clădirea, ori de câte ori e necesar.

Să modelăm așa o situație: o clădire ”hrușciovcă” care și-a trăit traiul, nu prea a fost reparată și a ajuns într-o stare, când reparația costă mai scump decât construirea unei clădiri noi. În asemenea situații proprietarii au două opțiuni: să investească pentru reparații capitale (fără de care riscă să-și piardă definitiv proprietățile din motivul degradării fizice a clădirii și infrastructurii) sau să-și construiască o clădire nouă. În varianta a doua se poate îmbunătăți și nivelul de confort a apartamentelor. Sună utopic? Poate. Dar nu e chiar așa. În locul a cinci nivele se pot construi fără nici o problemă șase-șapte, prin diferența de spațiu să mai fie acoperite și parte din cheltuielile de construcție. Și terenul mai poate fi pus în gaj pentru o creditare pe măsură să finanțeze lucrările necesare. Da, este nevoie de efort, de implicare, control, spații de bufer, dar e posibil și e rațional.

Însă toate acestea se pot realiza doar cu condiția că există un teren aferent, cu granițele normale, cel care a fost prins în calcul la proiectarea clădirii, cu toate căile de acces, cu infrastructura necesară, teren de joacă pentru copii, dar nu cel pe perimetrul clădirii, pe care l-au ”desenat” autoritățile într-un moment de lipsă de discernământ. Pe un teren cu granițele diminuate până la dimensiunile perimetrului blocului nu se poate construi un bloc de aceleași dimensiuni, decât dacă POT (procentul de ocupare a terenului) este egal u 100%. Poate spune cineva unde există asemenea coeficienți în RLU Chișinău?

Exemplul de mai sus nu e doar o imaginație de dragul exercițiului – e o realitate care vor fi nevoiți s-o înfrunte mulți proprietari, grație uzurii masive a unui număr foarte mare de blocuri locative într-o stare avansată de degradare. Dar oamenii sunt reticenți pentru orice proiecte, încrederea proprietarilor e la pământ din cauza unor proiecte de mansardare eșuate, din cauza unor dezvoltatori hapsâni, din cauza ineficienței autorităților în aceste proiecte.

Acum autoritățile publice locale trebuie să repare greșelile pe care le-au făcut și să susțină procesul prin programe de finanțare, cel puțin a unor proiecte-pilot, unde să-și asume parte din cheltuieli, pe care locuitorii din bloc ezită să le facă. Ca să lucreze acest mecanism cineva trebuie să producă un exemplu pozitiv, să încline balanța încrederii spre succes.

Până la intrarea în vigoare a legii condominiului, autoritățile urmează să aprobe un plan de măsuri pentru punerea în aplicare a prevederilor legii, să negocieze cu Guvernul un program de susținere a reabilitării blocurilor locative, care va motiva prin elemente de grant și creditare în condiții favorabile proprietarii să-și îndeplinească obligația de întreținere a clădirilor. Starea dezastruoasă a clădirilor este rezultatul administrării defectuoase a blocurilor, de care se face responsabilă autoritatea publică locală, care tot a întins să transmită blocurile proprietarilor de drept. Și mai ales, terenurile.

Și pentru terenuri (mărimea acestora) disputa va fi una de presiune mare. Suntem pregătiți?

[1]Data aprobării legii condominiului în fondul locativ 30.03.2000, nr. 913 http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311744

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Legea 303 – sau … cineva a aruncat o piatra in apa si zece n-o pot scoate.

Încărcarea facturii pentru serviciu cu așa-numita cotă-parte suplimentară.

Interesantă discuție în aceste audieri. Cică există în proces de elaborare concepții, se lucrează în baza directivelor de vre-o 2 ani, dar… abuzul cu facturarea cotei-părți suplimentar consumului real nu se oprește. Pentru că parcă se înțelege că în lege sunt condiții care niciodată nu vor fi îndeplinite, parcă se înțelege că ar trebui să nu se factureze mai mult decît se vinde, dar mai ramîn întrebări. Fiecare cu varianta lui de soluționare a problemei – experții cu a lor, ministerul cu a lor, nici Apă Canal nu rămâne în urmă: Dacă nu se pot îndeplini condițiile |imposibile| pentru încheierea contractelor directe – să se încheie cîte un acord cu gestionarul, ca gestionarul să evalueze consumul pentru fiecare apartament în parte. Asta – cum? Gestionarul are capacități mai mari decît Apă Canal ca să evalueze? În baza la ce? Contoarele nu mai contează?

De fapt, poziția Apă Canal e clară, nu doresc ei să se ocupe cu fiecare consumator, e prea dificil pentru ei. Să se ocupe gestionarii! Dar care gestionari? Cei, care sunt în procedura de faliment? Inclusiv din cauza unor facturări similare, pentru servicii nemăsurate și neverificate, cu facturi semnate “la plesneală”?

Oare urechile cărui lobbist se întrevăd printre rîndurile legii 303? Și cum se face, că chiar dacă toți înțeleg că e o prevedere abuzivă, se tot învărt legiuitorii în jurul cozii, căutînd soluția perfecta în loc să facă simplu – să abroge clauza abuzivă din lege și să impună norme clare pentru relația consumator – furnizor, lăsînd poarta deschisă pentru intermediere doar în baza acordurilor părților. Fiecare consumator este obligat să achite doar consumul propriu, plata nefiind încărcată cu suplimente sub formă de adaos de cotă-parte. Pe deasupra, există o înțelegere și la nivel de furnizori că nu e “de bun simț” să percepi plată pentru volumul neprestat de serviciu. E relevantă și afirmția dnei director: “Consumatorul final pina la sifrsit nu este interesat de contractul direct… Nu aceasta este problema, consumatorul final este interesat sa achite cu exactitate ceea ce el consumă”. Adevărat. Însă e doar o parte a adevărului.

Încercăm să descâlcim acest rebus, și să ieșim din zona frivolității discursului, transferând discuția pe formulări mai specifice, care sunt obligatorii în asigurarea legalității propunerilor înaintate.

Mai întâi, ceea ce-l interesează pe consumator:

  1. Ceea ce consumă – produsul, serviciul de o anumita calitate, cantitate, periodicitate – e o exercitare a dreptului consumatorului de a primi serviciul respectiv și obligația furnizorului de a presta acest serviciu.
  2. Să achite – plata produsului, conform tarifului, în termeni stabiliți – obligația consumatorului final. – e o executare a obligației de a achita serviciul primit si un drept al furnizorului de a primi plăți pentru acest serviciu.

Acum – ceea de ce, chipurile, nu este interesat consumatorul:

Contractul direct. Nimic mai fals faptul, că nu-l interesează pe consumator contractul direct. Contractul – este temeiul apariției acestor drepturi și obligații. În lipsa contractului este incertă obligația. Sau Apă Canal crede că acționează în baza legii? Da, se acționează în baza legii, dar legea are prevederi generale referitor la obligațiile și drepturile furnizorului și a consumatorului. Relația dintre un furnizor Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Cu sau fără asociație, blocurile locative aparțin coproprietarilor individuali din acest bloc

După ce peste 20 ani primăria a ținut cu tot dinadinsul să gestioneze fondul locativ din mun. Chișinău, se pare că există o mișcare în sensul transmiterii acestor blocuri, dar nu prea există claritate cui să le transmită. Parcă s-ar dori sa le dea asociațiilor, parcă și ÎMPSL n-ar fi împotrivă să le obțină în gestiune, asta după ce a fost compromis totalmente acest segment de activitate de către ÎMGFL, care au ajuns la un deznodământ falimentar.
Toată discuția privind gestionarea fondului locativ ar trebui separată și descifrată pe două aspecte principale, care sunt strîns interconectate, dar reprezintă, totuși fațete diferite ale aceluiași subiect:
1. Aspectele de proprietate, din care decurg responsabilitățile de administrare a bunului comun și de întreținere a acestuia.
2. Activitatea asociațiilor prin intermediul cărora se gestionează blocul locativ, care se mai imparte pe două direcții de activitate:
a) Administrarea blocului locativ în calitate de exponent al proprietarilor privind bunul pe care îl au în proprietate comună și întreținerea acestui bun din punct de vedere tehnic.
b) Intermedierea în procesul de achizitionare a serviciilor publice de gospodărie comunală pentru coproprietarii din asociație.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Falimentarea ÎMGFL – o situație forțată, o dorință ascunsă sau și una și alta?

Mai degraba și una și alta.
https://www.privesc.eu/Arhiva/78172/Sedinta-de-consultari-publice-privind-starea-reala-a-lucrurilor-in-administrarea-si-functionarea-iMGFL-1-23-de-pe-teritoriul-municipiului-Chisinau-si-

Din raportările prezentate la audieri rezultă, că a fost propus planul, cu intrarea în procedura de rerstructurare, cu propuneri de soluționare a problemelor intreprinderilor, achitare a datoriilor formate si, din motiv, că primăria nu a raspuns la adresările Administratorilor, au fost nevoiți să se demareze procedurile de faliment pentru aproape toate ÎMGFL (în afară de nr. 6 si 22). Care este diferența între aceste două proceduri e clară. Dacă prin procedurile în restructurare se repune în drept organul de conducere (în acest caz – Consiliul Municipal), care poate să ia masuri privind activitatea acestor întreprinderi, să clarifice toate aspectele datoriilor create, să rezolve problemele ce țin de relațiile de proprietate, procedura de faliment te duce la un final cu lichidare. Nu-s întreprinderile – nu-s problemele.
450 mln. lei – această suma a datoriei (care, cică nu se confirmă prin acte de verificare a volumelor de servicii prestate și a datoriilor calculate) constituie o diferență între factura generală emisă către ÎMGFL și sumele facturate consumatorilor. Această sumă nu s-a repartizat, nu s-a colectat, dar nici nu s-a contestat, nici macar nu s-a verificat, prin acte de verificare legale. A ramas între ÎMGFL și prestator de servicii. Consiliul, ca și proprietar, nu l-a interesat, ce se întîmplă la aceste întreprinderi, cum activeaza, care este rentabilitatea activității acestora. Unicul lucru, pe care se pare că interesa autoritatea era numirea în funcție a directorilor și oferirea de bani din buget, care intră ca în nisip. Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Cîte ceva de spus despre problemele din domeniul locativ

Pentru că nu am fost la discuțiile organizate de IDIS Viitorul, pe 12.09.2017 ”Problemele vechi ale noulul sezon de încălzire”, mă dau cu părerea aici, așa pentru mine, că oricum nu interesează pe nimeni părerile noastre…

Încă o tentativă de a așeza la masa de discuții pe toți acei de care depinde soluționarea problemelor de gospsodărie comunală, în ajunul noului sistem de încălzire. E cumva și în context de sărăcie, adică cum să fie soluționate problemele persoanelor cu venituri mici. (Totuși sărăcia e o cauză, e o situație, care necesită a fi separată de aceste discuții, fiind o problemă foarte mare, dar absolut din alt strat)
Aceleași probleme, aceiași participanți la discuții, e parcă un deja vu, discuțiile se repetă pe același subiecte, despre același impedimente în legislație, lipsa de organizare a proprietarilor, ineficiența gestionarilor…
Fiecare are dreptatea lui:
Furnizorii nu doresc să-și asume pierderile din serviciile prestate și neachitate de către consumatori, pedalează pe idea contractării serviciilor prin intermedidul gestionarilor;
Consumatorii doresc contracte directe și servicii calitative și, cea ce este foarte important, să nu le distribuie diferite cote suplimentare supracalculate față de consumul real;
Asociațiile încearcă să manevreze între condițiile furnizorilor și posibilitățile/dorințele proprietarilor de apartamente, se pare că nu prea le reușește acest lucru. Crearea asociațiilor, precum și reglementarea activității acestora a rămas undeva printre proiectele nenascute prin ministere;
Și în rezultat,după ce fiecare își face lobby pentru dreptatea sa, fiecare cum poate, ce se precipită din toate aceste dreptăți?
• Avem prețuri pentru servicii foarte mari, mai mari ca în alte țări pe alocuri (deci potențial de cumpărare exixstă);
• Avem servicii de o calitate foarte scăzută;
• Clădiri cu fațade care plîng, rețele ciiuruite, structură care numai rezistență și stabilitate nu mai asigură;
• Cheltuieli din bugetul municiipal, care se duc ca în nisip, fără a avea vre-un efect palplant;
• Împrumuturi prin același buget, prin care se efectuează lucrări la prețuri ”negospodărești”, pentru că licitațiile le fac alții decît cei ce vor rambursa resurselle financiare;
De ce se întîmplă acest lucru?
Pentru că în tot acest ghem de probleme lipsește totalmente o viziune gospodărească a autorităților publice, care s-au autoizolat de la organizarea acestui sector, de la obligația de organizare și asigurare a presării serviciilor pe teritoriul subordonat, de la relgementarea calitativă a serviciilor cu caracter de monopol natural (ca să fie clar – reglementarea nu e doar tariful, dar și modalitatea de organizare, calitatea prestării si control), s-au spalat pe maini de toate obligațiile si s-au transformat în simpli statiști. Singura placere le-a mai ramas – valorificarea resurselor financiare prin așa-numitele Parteneriate Publice Private, asta pentru că să mai toace niște bani. E ca un cerc vicios închis, din care nu este nici o ieșire. Acum, mai nou, APL scoate din balanță casele și le lasă așa, în aer, fără a le transmite prin acte proprietarilor de drept și să organizeze administrarea acestora. APL se poartă ca bandiții la drumul mare, ministerul marinează pe undeva proiectul legii condominiului, fiecare face ce vrea și cum îi trăsnește prin cap.
În acest domeniu sunt deja inventate toate bicicletele, nimic nou sub soare. Trebuie doar ca APL – cei, în responsabilitatea cărora este organizarea atît a domeniului locativ, cît și a altor servicii publice de gospodărie comunală – să curețe direcțiile de pălăvrăgii, să ridice toate recomandările făcute cu sacii de herghelii intregi de experți, să le citească, și să se apuce de lucru. Desigur, Furnizorului nu-i prea place să fie poreclit serviciu de gospodărie comunală ei sunt mari energeticieni și vînd agent termic, mai departe – macar potopu – principalul e să-și primească plata pentru agentul livrat. Dar APL nu are unde se ascunde, e obligat să-i pună pe toti pe la locurile lor, prin CAIETE DE SARCINI aprobate pentru prestarea serviciului respectiv (serviciul final e încălzirea spațiilor, nu livrarea agentului termic, cu stabilirea tuturor parametrilor acestui serviciu, calitate, periodicitate, facturare, monitorizare, control, totul, în cele mai mici detalii). E greu? Da. Dar lumea așa face, nu cu datu’ și arătatu’ cu degetu’.
Cu spranță, că aceste dicuții vor naște și recomandări de soluționare a problemelor vechi… dar și cu speranța ca aceste recomandări să le mai citească și potentații din autorități!

Posted on publicat de by svetlana

Reabilitarea blocurilor locative – o necesitate stringenta care poate fi ratata prin actiunile stingace ale autoritatilor

Obscuritatea cu care se semneaza proiectele in numele bugetului municipal va face dintr-un proiect foarte necesar unul, din care se va fura ca in codru, datoriile fiind puse pe seama locuitorilor acest oras.
Lucrurile pot fi corectate, daca autoritatile responsabile de aceasta finantare (inclusiv BERD, ca doar nu au scop sa bage finantari cu orice pret) vor ridica paravanul sub care se ascund detaliile si vor conlucra la implementare cu experti care pot sa propuna imbunatatiri proiectului, precum si cu Consiliului Municipal, care se face direct responsabil de tot ce se intipla pe dimensiunea finantarilor bugetare.
Citeva sugestii:
1. Toate imbunatatirile (inclusiv reabilitarile termice) pe cladiri sunt obligati sa le efectueze si sa le finanteze proprietarii incaperilor din aceste cladiri. De ce ar trebui sa fie puee aceste cheltuieli si pe seama celor care nu au aceste imobile in proprietate, ce au ei cu asta?
2. Imbunatarile trebuie proiectate in asa mod, ca efectul investitiei sa fie simtit prin economiile ulterioare. Este nevoie de o abordare complexa (nu doar schimbarea usilor si a ferestrelor, asta nu va solutiona problema). Altfel, cheltuielile nu se vor amortiza si investitiile isi pierd rostul. In plus, starea tehnica a retelelor din cladiri lasa de dorit, inclusiv a cablurilor instalate jumatate de secol in urma. Monntarea materialelor termoizolante inflamabile pe fatadele cladirilor fara a lua in consideratie aceste aspecte poate avea consecinte imprevizibile.
3. Proprietarii incaperilor din blocuri (de fapt, proprietarii reali ai blocului) sunt cei, care detin dreptul de aprobare a bugetelor de cheltuieli pentru lucrarile de reabilitare si de selectare a companiilor-antreprenori. Nu APL si, in nici un caz primarul sau vre-o directie nu are dreptul sa-si asume acest rol. Doar proprietarii pot fi eficienti in controlul finantarilor, ei fiind direct interesati ca banii sa nu se precipite prin alte buzunare.
4. Consiliul poate si trebuie sa aprobe mecanisme de cofinantare a proiectelor de reabilitare, ca si instrument de stimulare a realizarii lucrarilor de intretinere a blocurilor locative. Dar finantarile trebuie sa fie axate pe proiectele concrete si conditionate de organizarea asociatiilor condominale, in asa mod fiind asigurata viabilitatea si continuitatea in procesul de mentenanta a blocurilor locative.
5. Un element aparte al proiectului anuntat de primarie este organizarea transmiterii blocurilor locative catre proprietarii lor reali – proprietarii spatiilor din aceste blocuri, cu inregistrarea drepturilor de proprietate pe cote parti a fiecarui proprietar in Registrul bunurilor imobile. Sunt eforturi financiare consistente pentru procesul respectiv, pe care proprietarii de spatii locative/nelocative nu le vor face desinestatator. Cu atit mai mult, ca anume APL se face vinovata de starea deplorabila a acestor blocuri, pe care le-au avut in gestiune pe parcursul a circa doua decenii. In asa mod, proiectul va fi unul cu acoperire mai larga, nu doar pentru cele 19% din blocuri locative.
6. Desigur, si guvernarea are aici un cuvind de spus. Problema e una de importanta majora, deci urmeaza a fi sustinuta si prin programe de stat, dar, cel putin, legea condominiului in fondul locativ necesita a fi de urgenta examinata si asigurata aprobarea acesteia. Politica strutului in acest domeniu poate aduce la situatii foarte grave nu doar din punct de vedere a eficientei energetice, dar si privind siguranta si stabilitatea constructiilor, cea ce poate afecta atit valoarea economica a proprietatilor cit si viata si sanatatea celor ce detin aceste proprietati.
Si picatura de la urma – semnarea acordurilor de finantare fara a avea imputerniciri de la organul competent trebuie sa se penalizeze foarte dur, aceste actiuni fiind participare directa la delapidarea fondurilor publice.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Asocierea obligatorie a proprietarilor in condominiu nu incalcă nici un drept constituțional

Curtea a decis. Prin aceasta decizie se va pune punct, în sfîrșit, speculațiilor pe tema crearii obligatorii a asociațiilor de proprietari în condominiu. Nu putem să avem proprietăți comune și să refuzăm să acceptăm faptul asocierii pentru întreținerea acestor proprietăți. În afară de drepturile pe care le are proprietarul, mai există și obligații, pe care trebuie să și le ausume fiecare pentru a nu prejudicia, prin acșiunile/inacțiunile proprii proprietatea altor persoane, inclusiv viața și sănătatea tuturor utilizatorilor acestor imobile.
„Astfel, Curtea a conchis că în anumite situaţii legislatorul poate institui forme speciale de asociere pentru a proteja unele interese de ordin general. Totodată, Curtea a reţinut că în esenţă, asociaţia de coproprietari în condominiu este o formă de asociere specifică şi nu are la bază principiile ce guvernează libertatea de asociere în sensul art. 41 din Constituţie.”

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Rezolvăm problema blocurilor locative sau arătăm sperietori cu deposedarea de bunuri?

In contextul discuțiilor pe marginea proiectului de lege a condominiului în fondul locativ, cîteva sugestii. Fără îndoială, că consultarea publică a proiectelor de acte legislative este un lucru foarte eficient. E ca un purgatoriu pentru soluțiile propuse de către autorii documentului, dar și un exercițiu complicat pentru autoritatea responsabilă de procesul de consultare și promovare.

Citeste mai mult →