Cine mai crede în eficiența moratoriilor?


Moratoriu în loc de rezolvarea efectivă a problemelor de încălcare a legislației. E ca o lene instituțională. Nu rezolvăm azi, azi interzicem, dar peste un an poate vom face și ceva real. Poate trec alegerile și nu mai trebuie făcut… Amânăm luarea deciziilor pentru când? Și de ce amânăm? Oare nu există autorități responsabile pentru decizii coerente ce țin de subiecte clare, din moment ce cauza și încălcările comise sunt la vedere? 

http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/4586/language/ro-RO/Default.aspx

http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/4585/language/ro-RO/Default.aspx

sursa foto: http://www.privetsochi.ru

Ce vor face dezvotatorii? E clar ce vor face, vor contesta și vor câștiga în instanșă, pentru că procedurile de anulare și suspendare a actelor administrative sunt altele, decât moratoriile inventate din inerție, pentru că au mai făcut și alții. N-a lucrat nici la alții. N-o să lucreze nici acum.
Două inițiative legislative, cu referire la instituirea moratoriului pe anumite construcții din ogrăzile blocurilor locative în Chișinău și privind modificarea legii 163 (privind autorizarea lucrărilor de construcții), înregistrate sub numerele 49, 50. Pentru acestea – o părere, care sper că va fi cel puțin citită, pentru că scoaterea din context a unor prevederi uneori mai mult încâlcește lucrurile decât rezolvă problemele.

Articolul 3 din legea 163 se referă la lista documentelor necesare pentru obținerea certificatului de urbanism. Certificatul de urbanism este un document informativ și reglementativ, prin care se aduc la cunoștința solicitantului date privind regimurile de construibilitate a terenului pentru care a fost solicitat (legea 835, privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului). Aceste informații se preiau din documentațiile urbanistice aprobate de către consiliul local, regimul de construibilitate constând din anumiți indicatori urbanistici, cum ar fi POT, CUT, aliniament, ș.a. Niciun acord al coproprietarilor/vecinilor nu poate substitui tot complexul de reglementări, care sunt incluse în regulamentul de urbanism, parte componentă a planului urbanistic. Pentru că sunt importante atât interesele vecinătăților, a orașului, cât și a investitorilor. Acest bilanț al intereselor se asigură prin aprobarea documentațiilor urbanistice de diferite nivele de detaliere.

Anume la elaborarea planurilor urbanistice se asigură accesul publicului la luarea deciziilor, proces reglementat, unde este nevoie să fie organizate consultările publice, cu respectarea tuturor procedurilor, conform legislației în vigoare. Cu perfectarea proceselor-verbale de consultare, cu note informative privind (ne)luarea în considerație a propunerilor din rezultatul consultării, cu tot instrumentariul prevăzut pentru apărarea drepturilor locuitorilor orașului.

Aceeași lege 835 prevede obligația de a supune procedurii de consultare toate planurile urbanistice anterior aprobării acestora.
Decizia privind aprobarea documentației urbanistice (PUG, PUZ) este documentul ce servește ca și temei pentru completarea certificatului de urbanism. O decizie aprobată de către Consiliul Local, de către aleșii, cărora le-au delegat locuitorii orașului să decidă în numele acestora. A locuitorilor din tot orașul, indiferent dacă sunt sau nu cooproprietari a terenurilor învecinate cu obiectul de construție planificat.
Ceea ce se întâmlă în cazurile construcțiilor menționate în nota de fundamentare – sunt încălcări grave ale documentațiilor urbanistice aprobate, sunt încălcări în procedura de aprobare a documentațiilor urbanistice (PUZ), sunt încălcări ale indicatorilor urbanistici pentru terenul destinat amplasării și alte încălcări ale normativelor tehnice (distanțe, înălțimi, norme de insolație, antiincendiare, ș.a.). Anume pe aceste subiecte este necesară intervenție legislativă, care ar opri încălcările. Spre ex., se poate introduce în setul de acte pentru eliberarea autorizației de construire un certificat de calcul al indicatorilor urbanistici, efectuat pe baza proiectului elaborat și relaționat la terenul destinat construcției (format ca bun imobil separat, pentru care s-a depus dovada titlului asupra terenului la momentul obținerii certificatului de urbanism). În așa mod va fi imposibilă manipularea cu indicatorii care se raportează la suprafețe de teren străin.

În ceea ce privește art.3, alin. (1), litera d) – acesta se referă la coproprietatea bunului supus intervenției de dezvoltare, conține altă încărcătură, a unor drepturi asupra imobilului, drepturi reglementate prin codul civil, acestea nu pot fi puse la grămadă cu drepturile vecinilor de a consulta, în cadrul accesului la procesul de luare a deciziilor. Și sigur acordul notarial al vecinilor nu poate substitui respectarea normativelor. Dacă vecinii acceptă să fie încalcate normativele privind distanțele și înălțimile minime, acestea pot fi încălcate?
Modificarea care prevede completarea setului de acte necesar eliberării CU ar fi una bună, pentru a atrage atenția asupra superficiei, ca unică posibilitate de a construi pe teren străin, dar de ce se cere doar această completare? Proprietarii nu trebuie să dovedească dreptul asupra terenului? Ar trebui clarificată și această omisiune din legea 163, pentru a nu lăsa loc de interpretare privind dovada drepturilor asupra terenului supus ulterior lucrărilor de proiectare/construcție.
În afară de aceasta, un element important în toate încălcările îl constituie procedura de formare a bunurilor imobile, ca și teren independent atât în cadrul procesului de atribuire, cât și în cadrul procesului de vânzare cumpărare a terenului aferent construcției existente. E procedura care nu este iubită la primăria Chișinău. Chiar și în proiectul de decizie privind implementarea noilor prevederi ale codului civil se dorește a avea posibilitatea de a opera cu părți de teren, cu definiții amorfe, care dau posibilitatea de manipulare cu suprafețe și cu indicatori. Aici e mult de lucru, la stabilirea granițelor terenurilor, ca și bunuri imobile formate în conformitate cu procedurile legale, precum și cu respectarea legislației privind elaborarea/coordonarea/consultarea aprobarea documentației urbanistice. E mai complicat decât să instiui un moratoriu, dar este corect și eficient.

Referitor la moratoriul asupra autorizării și continuării lucrărilor de construcții în mun. Chișinău, în interitorul cartierului, cu condiționarea distanței între clădirile existente și cele proiectate, lucrurile de asemenea nu sunt chiar atât de liniare. E de înțeles dorința de a rezolva mai simplu problema, dar se pare că nu e chiar atât de simplu, cum se crede. E ca și cum ai formula o cerere, ca să se instituie moratoriu pe realizarea obiectelor, care s-au autorizat cu încălcări. De ce moratoriu? De ce nu e interzicere definitivă? Ce o să se întâmple după expirarea termenului moratoriului? Se va mări distanța între clădiri? Din contul cărui spațiu? Sau se vor micșora normativele? Din care considerente? Nu e gândită această inițiativă. Ar fi bine, ca parlamentarii să-și revadă aceste inițiative și să le îmbunătățească, pentru ca să fie și un rezultat, nu doar anunțuri care dau la bine la publicul neavizat. Modificările la lege trebuie să aducă îmbunătățiri situației, dar nu să creeze instabilitate și mai mare decît există în prezent.
Instrumentariul de luptă cu încălcările este CONTROLUL, SANCȚIUNEA, ANULAREA ACTELOR, DEMOLAREA. Palamentul are toată puterea să ceară serviciilor de control raport și plan de măsuri privind înlăturarea încălcărilor și anularea actelor permisive, într-un termen mult mai scurt, decât moratoriile ineficiente.

Citeste mai mult

Superficia pe înțelesul primăriei Chișinău 1

Lăudabil faptul, că primăria se îngrijește de implementarea prevederilor noului cod civil și va termina, în sfârșit, cu găselnița semilegală de arenda a terenurilor pentru construcții.
E anunțată o consultare publică, și asta – bine. Dar, știind cum sunt consultările la primăria Chișinău, există suspiciuni că se va aproba un document cu vicii, care va lăsa intacte schemele cu terenuri, pentru că există unele momente confuze în acest proiect de decizie.
Din prevederile proiectului se văd cumva portițe comode pentru a continua cu rapturile de terenuri, și asta chiar fără a „trece„ deciziile prin consiliul local. Chiar se va simplifica schema prin excluderea consiliului din lanțul decizional.
Doar câteva momente, din aceste prevederi –

1.În p.2 al proiectului se prevede posibilitatea de a institui superficie/locațiune doar asupra unei părți a terenului (fără formarea bunului imoblil). Se referă această prevedere la părțile de teren necesare pentru deservirea bunului imobil existent (care deja este inregistrat in registru), în baza unei scheme de situație elaborate de către DGAURF, pe care s-o coordoneze cu viceprimarul de ramură.
Ce ar însemna asta?
În situațiile când proprietarul clădirii solicită un teren suplimentar celui pe care îl au delimitat, pe care este amplasat imobilul înregistrat, vine cu o cerere la DGAURF, aceasta desenează o soluție urbanistică/schemă, coordonează cu viceprimarul și – poftim, contract de superficie aranjat. Granițele terenului vor fi determinate la discreția DGAURF și a viceprimarului, simplu. De ce să ne complicăm cu deciziile consiliului?
Departe de gândul, că juriștii primăriei nu înțeleg acest lucru, e mai degrabă o lacună intenționată, pe care și-o doresc funcționarii, pentru a putea și în continuare să continue epopeea privatizării la preț normativ a terenurilor aferente clădirilor, cu alipirea celor poreclite ”necesare pentru deservirea bunului imobil”. În această sintagmă poți băga sens de deservire și pe suprafață de un hectar, cu atât mai mult că documentul în baza căruia se va decide superficia pentru această suprafață va fi unul simplu, fără coordonări, consultări, dar și fără decizia proprietarului (a orașului, care are un consiliu decident pentru averea publică), doar prin coordonare cu viceprimarul.
Ceea ce nu clarifică autorii documentului este, că dreptul de superficie se instituie asupra unui IMOBIL, dar nu asupra unei suprafețe a acestui imobil. Și dacă se dorește împărțirea acestui bun imobil, în acest caz se aplică procedurile legale pentru formarea bunului imobil, prin împărțire sau alte prevederi legale. În procedura legală deicizia de formare se aprobă de CONSILIU, în nici un caz de funcționari, aceasta fiind calea legală. Transmiterea competenței de decizie în cazul subiectului formării bunurilor imobile către funcționari ar însemna un element de coruptibilitate major, cu toate consecințele de rigoare.

2.În p. 3 al proiectului se prevede următoarele: ”În cazul construcţiilor provizorii înregistrate şi expirării arendei provizorii, Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare va asigura încheierea contractelor de locaţiune cu persoanele în drept pe o perioadă nedeterminată”.
Deci, pentru construcțiile provizorii (pe care legislația le atribuie un anumit termen limitat de viață), DGAURF, va aproba contracte de locațiune pe perioadă nelimitată. Cum explică autorii aceste prevederi, oare?
Din perspectiva noastră, a orășenilor asta tot seamănă mai mult cu portița privatizării șmechere a terenului, pentru care proprietarii clădirilor deja s-au îngrijit să obțină de la DGAURF contract de locațiune pe termen nelimitat. Și, la fel, fără a întreba consiliul să aprobe decizii, care ar trebui argumentate pentru fiecare caz în parte.

Doar două obiecții. În general, acest proiect ar trebui verificat sub aspectul de coruptibilitate, dar și să fie analizat de către juriștii din exteriorul autorității. Sigur s-ar găsi resurse pentru o expertiză juridică a documentului. Consiliul poate și trebuie să ceară acest lucru, deoarece greșelile strecurate în proiectul acestei decizii vor aduce prejudicii mari averii publice.

https://chisinau.md/libtdview.php?l=ro&idc=999&id=26084&t=/Informatii/Transparenta-decizionala/Consultare-publica/Consultare-publica-a-proiectului-de-decizie-Despre-aplicarea-prevederilor-Legii-nr-1332018-vizand-incheierea-contractelor-de-superficie-si-locatiune-a-terenurilor-municipale

Pentru cei interesați – documentele aici: aplicarea legii 133 Nota informativa proiectul deciziei privind aplicarea legii 133

 

Citeste mai mult

Război nedrept la str. Alba Iulia 2,4,6

public_publications_25753492_md_d

Dispoziția 143-d Cu privire la sistarea valabilității autorizației de construire nr.466-c/17 din 24.10.2017.[ https://www.chisinau.md/doct.php?l=ro&idc=492&id=25753&t=/Primarul/Dispozitii/Dispozitia-nr-143-d-din-26-martie-2019-Cu-privire-la-sistarea-valabilitatii-autorizatiei-de-construire-nr-466-c17-din-24102017]

O dispoziție a primarului, pe care au tot cerut-o locatarii caselor de pe str. Alba Iulia, pentru a opri construcția casei în ograda acestora, care se realizează cu încălcări. După ce tot au tot fost trimiși de la o instituție la alta să-și caute dreptatea, primarul a semnat o dispoziție de sistare a valabilității autorizației de construire (care, de fapt e una nevalabilă, pentru că s-a epuizat termenul). Locatarii fericiți, că au obținut măcar ceva. Da fericirea nu are cum să dureze, pentru că dezvoltatorul nu are de gând să cedeze nici un centimetru din ce a obținut de la autoritățile noastre foarte darnice de bunuri publice.

Acum, întrebarea: Ce înseamnă cuvântul ”sistare” în termeni de Lege 136 din 17.06.2016 privind statutul municipiului Chișinău?  La articolul 15 ”Atribuțiile primarului general” vom găsi și atribuția din domeniul reglementării administrative și normative a activităților persoanelor fizice și juridice (3 (a)) Eliberează autorizații și alte acte permisive prevăzute de lege, avînd dreptul de a le suspenda sau revoca din motive temeinic justificate. Ce a făcut primarul, prin dispoziție? A sistat. Am putea intra în speculații și să căutăm sensul cuvântului în Dex, și atunci n-o să-i mai dăm de capăt pe ce perioadă a fost sistată valabilitatea autorizației, sau definitiv, cine știe. Poate doar cei care au pregătit acest document și au utilizat asemenea noțiuni pentru a mai trage de timp, până se va săpa groapa de fundație și se vor efectua lucrări, între timp se va anula și acest document, juriștii companiei fiind foarte abili în asemenea sistuații.

Dar, pe câmpul de luptă, la șantier nu recunosc dispoziția primarului, făcând aluzii că ar mai trebui ceva, ca această decizie să fie recunoscută. Ce știu juriștii primăriei și nu știu locatarii? Ceva, care s-a trecut cu vederea de către autorități (ar putea fi intenționat) – dispoziția primarului este un act cu caracter individual și intră în vigoare în momentul aducerii la cunoștință persoanelor vizate. Persoana vizată în acest document este SRL ”Interfon Lux”, luarea în cunoștință de către această firmă e obligatorie.

Aceiași lege, 136 Articolul 16. Actele primarului general

(1) În exercitarea atribuțiilor sale, primarul general emite dispoziții cu caracter normativ și individual.

(2) Dispozițiile cu caracter normativ se remit, în termen de 5 zile după semnare, oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și intră în vigoare la momentul aducerii lor la cunoștință publică.

(3)Dispozițiile cu caracter individual devin executorii după ce sunt aduse la cunoștință persoanelor vizate.

Oare să nu se cunoască acest lucru? Departe de a fi posibil să nu se cunoască la primărie cum intră în vigoare doar două tipuri de dispoziții pe care primarul are dreptul să le emită. Doar nu sunt o sumedenie de tipuri. Sunt și persoanele în seama cărora a fost pus controlul dispoziției (Pretura sectorului Buiucani – Valeriu Nimerenco, Direcția autorizare și disciplină în construcții – Oleg Maievschii, Inspectoratul de poliție Buiucani). S-a adus la cunoștință în mod oficial acest document persoanei vizate? Primarul cum îi responsabilizează să-și îndeplinească sarcina pusă prin dispoziția semnată? Nicicum? Oare există procedură de monitorizare a îndeplinirii sarcinilor puse prin dispozițiile primarului sau se contează pe bunăvoința celor, cărora li s-a smuls treuca? Iarăși l-au amăgit subalternii pe primar, că e totul în regulă și nu mai trebue să facă nici o anchetă pe acest subiect?

Sunt doar câteva momente neclare, văzute în actele disponibile pe site. Pe departe – unicele.

Oamenii, când se adresează la autorități să le rezolve problemele se așteaptă că acolo vor găsi o autoritate care să fie corectă, care nu inventează scheme, care verifică greșelile și le corectează, iau măsuri. Dar găsesc aceleași scheme, frivolități în scrierea actelor și lipsa totală de responsabilitate față de cei, care le plătesc salariile. Autoritățile Chișinăului funcționarii și-i schimbă, dar năravul – ba!

Citeste mai mult

ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE PRIVIND UTILIZAREA INDICILOR URBANISTICI LA NIVELUL MUNICIPIULUI CHIȘINĂU

Climova Alla, Dogotaru Svetlana

Aspecte teoretice și practice privind urilizarea indicilor urbanistici la nivelul uniicpiului Chișinău

Problemele de dezvoltare teritorială,inclusiv urbană, politicile de promovare a acestora sunt elementele cheie în strategia evoluției unei țări. De modul cum sunt abordate aceste subiecte depinde dezvoltarea economică și calitatea vieții oamenilor, văzută prin prisma culturii, socială și de mediu. Citeste mai mult

Despre fobii. De ce se tem proprietarii de apartamente? 2

CONDOMINIUM LAW4

Temerile populației cu privire la aprobarea legii condominiului, sunt oare isterii? Sau, totuși, avem de ce să ne stresăm?

Mai întâi să clarificăm în privința legii. Insinuările, precum că legea condominiului transferă toate grijile și obligațiile cu întreținerea blocurilor locative pe umerii proprietarilor apartamentelor din aceste blocuri, sunt mai mult o trișare. Se trișează din diferite considerente. Unii o fac pentru că nu înțeleg, alții pentru că sunt supărați, alții pentru că doresc să sensibilizeze pentru o audiență mai mare, fiecare scrie cum poate.

Legea condominiului aprobată structurează detaliat tot ce ține de raporturile între proprietarii care dețin proprietăți într-un imobil precum și concretizează sarcinile pe care le au autoritățile, administratorii, proprietarii. Nimic nou sub soare. Aproape nimic. E doar o variantă mai calitativă a legii condominiului în fondul locativ care este în vigoare și care n-a reușit să ofere răspunsuri pentru multitudinea de dificultăți pe subiectul ”întreținerea și siguranța blocurilor locative”. Plus – această lege este aplicabilă și altor imobile neavând destinația de locuințe.

“Statul le-a făcut proprietarilor o surpriză, le transmite blocurile în stare deplorabilă și se spală pe mâini. Cum să se descurce proprietarii, care, printr-o lege statul îi pune să facă reparații costisitoare, să strângă bani în Fond, blocurile și infrastructura fiind într-o stare tehnică foarte precară?”

Acesta este strigătul de indignare ca reacție la legea condominiului. Și strigătul nu este unul fără motiv. Da, statul asta și a făcut, a pus pe umerii proprietarilor toată responsabilitatea cu întreținerea bunurilor proprii, fie individuale, fie comune. Doar că nu acum, dar mulți ani în urmă, când a avut loc privatizarea. Fiecare persoană, care a privatizat apartamentul, a primit la pachet și o cotă-parte din elementele comune ale clădirii (structură, rețele, spații comune) în calitate de proprietate comună, pe cote-părți, forțată și perpetuă. Codul civil indică clar acest lucru. 

Cum s-a ajuns că autoritatea locală n-a făcut nimic ca blocurile să ajungă înregistrate pe numele proprietarilor de drept, e o discuție aparte. A fost mai simplu să continue gestionarea fondului locativ prin ÎMGFL-uri, să aloce resurse din bugetul municipal, să aprobe tarife din pod, fără analize de necesitate, să efectueze lucrări de reparații pe unde apucă, să perceapă plăți pentru servicii locative fără raportări pe cheltuieli.

Mai ales, a fost foarte comod să ciupească din terenurile aferente blocurilor și să ”tuflească” prin ogrăzi obiective de construcție fără a lua în considerație părerea proprietarilor de blocuri.

Cumva s-au făcut toți, că nu e treaba lor să se ocupe de întreținerea blocurilor locative. În privința apartamentelor, fiecare gospodar își repară spațiile după măsura posibilităților, inclusiv foarte costisitoare, dar după ușă – să-și bată capul ÎMGFL, că doar lor le-a transmis în gestiune clădirile primăria. Și noi le plătim serviciile. Puțin? Doar un leu pe metru pătrat? Dar cine a constatat că e puțin? S-au făcut calcule, devize de cheltuieli pe fiecare bloc, argumentări, planuri aprobate de mentenanță, ceva? Nimic din cele menționate, doar discuții sterile pe parcursul anului, precum că ÎMGFL este cu deficit de finanțare și e necesar să se aprobe finanțări din buget pe diferite articole de cheltuieli în acest segment. Cine să facă oare o analiză pe volumul finanțărilor care tot s-a scurs în gaura neagră a lucrărilor efectuate din bugetul public… Ar ieși la iveală cifre interesante.  

Să ne întoarcem la frică. De ce ne temem? Pentru că vom fi impuși să avem grijă de propriile imobile? De ce ne temem, de aceea nu scăpăm, pentru că e corect să ne întreținem bunurile pe contul nostru, cei care dispunem de aceste bunuri și nu pe contul bugetului, la care contribuie inclusiv și cei care nu dețin proprietăți.

Dar totuși… Ne temem, pentru că nu mai există credibilitate. S-a făcut totul ca să dispară și ultima brumă de nădejde, că drepturile vor fi aparate și nu se vor inventa noi scheme de estorcare în acest domeniu.

  1. ÎMGFL, care a tot acumulat plățile pentru deservirea blocului locativ (fie și nu prea mari) acum sunt în procedură de faliment, deci nu există ceva acumulări, doar datorii, unele fiind doar desenate, neavând la bază confirmarea serviciului prestat. Ce servicii prestează ei acum? Pentru ce se achită facturile? Unde se duc acești bani?
  2. Toate spațiile nelocative au fost privatizate/vândute, inclusiv cu ocuparea spațiilor comune, aducând atingere drepturilor și intereselor legitime a proprietarilor.
  3. Intervențiile de genul – anexă, supraetajare, mansardare – toate s-au efectuat doar cu deciziile autorităților locale, fără a lua în considerație interesul proprietarilor. Cu mici excepții, unde s-au luat semnături de acord de la o parte din proprietari.
  4. Proiectele de mansardare merită un punct aparte. Prin aceste proiecte municipalitatea a compromis o modalitate foarte eficientă de a soluționa problemele de finanțare a efectuării reparației capitale a blocului, prin construirea unor spații noi. Acțiunile stângace ale autorităților au creat situații, când proprietarii nu că nu și-au îmbunătățit condițiile de trai, dar au ajuns să le fie distruse apartamentele și bunurile.
  5. Terenurile aferente blocurilor au fost reduse până la mărimea amprentei blocului, de parcă nu ar mai exista infrastructură pentru acest bloc. Ghenele de gunoi, locurile de joacă a copiilor, amenajările curții, acestea unde sunt?
  6. Parcările cu plată care vor apărea în ogrăzi, că doar asta planifica primăria să facă pentru viitorul administrator privat. Cine poate fi de acord cu asta?
  7. Și multe altele, mai mari și mai mărunte. Cât timp trebuie să aștepți ca să-ți vină rândul de vreo reparație în bloc? Și de ce trebuie să achiți servicii ani la rând pentru confortul altuia?

Da, există și fericiți, care au beneficiat de reparații, înlocuire de ascensoare, utilaje de joacă înfipte în terenuri cu pietriș trântit în glod. Și la care, cu hergheliile se afișează pentru piar politic candidații electorali, de parcă și-au pus la bătaie banii proprii.

Dar foarte puțini cei fericiți.

Mai mulți – necăjiți și supărați. Și frustrați. Pentru că sunt nedreptățiți. Pentru că se tem să nu le facă cadou, împreună cu clădirile, și datoriile pe care le-au format alții. Pentru că se tem că vor veni administratori care ii vor fura în continuare. Pentru că se tem de corupția care arde pământul de sub picioare. Pentru că nici judecata nu te apără. Pentru că municipalitatea nu a aprobat în buget nici un leu pentru un program de implementare a prevederii din legea condominiului. Pentru că iar vom fi amăgiți și vom plăti greșelile altora.

Și pentru că legea condominiului nu e răspuns la toate întrebările. Mai e nevoie de regulamente, care nimeni nu le are în plan pentru elaborare.

Se creează impresia că autoritățile contează pe o vrajă, ce va opri această lege și nu va mai ajunge să fie publicată. Se vor scrie ceva articole, se va mai arăta ”babaica”, se vor mai indigna proprietarii apartamentelor și gata, nu mai trebuie nimic de făcut. Dar, totuși, cine va explica, cum vor derula lucrurile în continuare, care este strategia municipalității pe acest subiect, ce au de gând să facă?  

 

Aici un articol la tema:

https://regtrends.com/2019/01/03/parlament-moldovy-ostavil-grazhdan-naedine-s-zhilishhnymi-problemami/?fbclid=IwAR1d0RhEjkTlQ56UMH_xBaBdZVm-WgmwlSKrROYUjbYT3cm7SptOBgUlCTg

Citeste mai mult

Arendă terenului pentru construcții – A fi sau a nu fi?!

 

Decizie a Consiliului Municipal de transmitere în arendă a unui lot de teren pentru construcție – situație controversată care continuă de ani de zile și se pare că toți sunt satisfăcuți de felul cum se gestionează terenurile în municipiu. Doar că conflictele nu se mai termină și fondul municipal de terenuri se tot subțiază, fără a aduce careva profituri nici financiare nici sociale. De ce asemenea decizii se poziționează aproape pe la limita legalității? De ce Consiliul nu utilizează alte forme de atribuire a terenurilor pentru construcții?

Întrebări, pe care și le pun mulți, mai ales când apar conflictele între locatarii  în curțile cărora se  transmit cu titlu arendă terenuri pentru construcții. Este straniu să fie transmis un teren pentru construcții printr-un contract de arendare care, de fapt, este prevăzut pentru terenurile agricole și utilaje agricole. Cât de corect este să  fie folosită o formă nespecifică de contract pentru folosirea terenului în scopul realizării obiectivului de construcții care, în mod sigur, după expirarea termenului contractului nu va putea fi înlăturat de pe teren, fără a fi distrus? Cum vede rezolvarea problemei autoritatea locală? Se prezumă, din start, că acest teren va privatizat de arendași îndată ce vor fi începute lucrările de construcție, adică la un preț normativ, mult sub preț de piață? Acesta este scopul adevărat, să evite procesul de vânzare la licitație a terenului, ca să diminueze prețul real al terenului? Și care ar fi interesul Consiliului să aprobe astfel de decizii? Sau doar a unor consilieri? Consilierii înțeleg oare că aduc atingere interesului general, cu prejudicii substanțiale bugetului și comunității?

Cred că este nevoie de clarificări pentru a facilita unele răspunsuri la aceste întrebări, a se vedea mai jos câteva secvențe din legislație, referitor la contractele de arendă.

Mai întâii, crâmpeie din teorie:

Contractul de arendă – varietate a contractului de locațiune – este un contract prin care una dintre părți – numită arendator – transmite celeilalte părți – numită arendaș – bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată și în schimbul unui preț – numit arenda – stabilite de părți.

Contractul de arendare poartă caracteristicile regimului juridic al unui contract civil încheiat pentru satisfacerea intereselor specifice legate de exploatarea bunurilor agricole și de obținere a contraprestației echivalente acestei exploatări. În toate cazurile, pentru a fi în prezența unui contract de arendare, bunurile menționate trebuie să fie destinate exploatării (producției) agricole de către arendaș.  Concluzia care se impune cu necesitate este ca dreptul de folosinta al arendașului nu este unul real, ci un simplu drept de creanta care se realizeaza prin intermediul arendatorului (locatorului), desi se exercita asupra unui lucru presupunând, deci, „contactul material cu respectivul lucru”.[1]

Ce găsim în legislație:

Codul Civilstabilește obiectul contractului de arendă – exploatarea terenurilor și a bunurilor agricole. Articolul 911(1)[2]“Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.”

Comentariile la Codul Civil[3]explică prevederile Codului în ceea ce privește contractul de arendă, punctând pe esența contractului anume în reglementarea transmiterii în scopul exploatării temporare a unui teren și bunuri agricole. Deosebirea față de contractual de locațiune (contractual de arendă fiind văzut ca o particularitate a contractelor de locațiune) constă anume în transmiterea bunului nu numai în posesiune și folosință, dar pentru exploatarea. Exploatarea presupune față de obiectul contractului a tuturor operațiunilor pentru posesie, folosire,  prelucrare, îmbunătățire și altele, care sunt necesare pentru obținerea unui fruct – scopul final al acestui contract. (Fructul a se vedea comentarii pentru art. 299 Cod Civil).

Codul funciar[4]face referire la contractile de arendă doar la capitolul V Terenurile cu destinație agricolă. Doar în acest capitol se specifică condițiile de arendă și se înscriu atribuțiile specifice pentru acest tip de relații (art. 41 Arendarea terenurilor).

Legea cu privire la arendă în agricultură[5]face descifrarea a tot ce este contract de arendă în agricultură, unde, la expirarea termenului de arendă se prevede obligația arendașului de a restitui bunurile în starea care le-a primit.

Art. 127 (1) “La expirarea termenului contractului de arendă a bunurilor agricole, altele decâtterenurile, arendaşul este obligat să le restituie arendatorului în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de gradul de uzură.”

Cum e și de înțeles, alte scopuri decît posesiunea și folosința bunurilor agricole în acest act legislative nu se gășete nimic.

Superficia.Acest drept real asupra unui teren permite executarea lucrărilor de construcții. Art. 443, Cod Civil, prevede: (1) Superficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente. Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.

Asupra dreptului de superficie se aplică regulile dreptului de proprietate, este posibil stabilirea unui termen rezonabil si sunt clarificate aspectele legale privind construcțiile realizare, redevențele și alte momente specific.

Aici ar putea autoritatea să caută răspunsuri pentru situțiile în care se decide atribuire de teren, fără a apela, din diferite considerente la vânzarea acestuia.

Și autoritățile și beneficiarii ar trebui să verifice contractile de asociere în diferite societăți civile, în baza contractelor de arendă, s-ar putea și pe acest strat de relații să nu fie totul chiar perfect. Citeste mai mult

Plan Urbanistic Zonal în volum redus – găselnița șmecherilor în Chișinău.

Încă o consultare publică anunțată pentru PUZ Chișinău[1], în perimetrul străzii Gării – str. Odesa – str. Fântânilor – str. Iu. Gagarin. E o necesitate să fie dezvoltată această zonă, cred că nu pune nimeni la îndoială că orașul are nevoie de investiții calitative – deci elaborarea unui PUZ pentru zona respectivă e un lucru pozitiv. E de laudă și faptul, că se încearcă organizarea procesului de consultare. Lauda – până aici. Mai departe – puțină critică constructivă, adresând doar 2 întrebări.

Citeste mai mult

Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 6

La 6 iunie, 2018, Grupul de lucru privind examinarea proiectului Codului Urbanismului și Construcțiilor din cadrul Comisiei economie, buget și finanțe a Parlamentului RM a organizat consultări publice pe marginea proiectului de document. Fără a fi anunțate în termeni legali și fără a da publicității documentele supuse consultării publice, în rezultat – ședința s-a amânat. Pentru că sunt de părere că acest document nu poate fi îmbunătățit redactînd doar articole și, mai ales, în modul heirupist, cum se doreșe – spun ce am de spus aici. Concretizare – părerea este despre partea de urbanism.

Frivolitatea cu care s-au adunat articolele în documentul intitulat CODUL URBANISMULUI ȘI CONSTRUCȚIILOR demonstrează încă odată lipsa de capacitate a urbaniștilor din minister de a elabora legi, chiar dacă au la dispoziție consultanță calitativă. Din propunerile consultanților, care au lucrat în cadrul proiectului TWINNING ”Consolidarea Capacităților în Dezvoltarea Regională în Republica Moldova” (MD10/ENP-PCA/OT/10) nu prea s-a luat în considerație mare lucru. Posibil că a fost ceva mai complicat să fie citite și implementate aceste propuneri în cadrul scrierii proiectului de document. Pentru că propunerile consultanților au fost să fie elaborată o nouă lege-cadru a planificării teritoriale (835) cu clarificarea conceptuală a activității de amenajare a teritoriului și a urbanismului; clarificarea competențelor și a resurselor; asigurarea unui urbanism operațional, care să poată sprijini proiectele de dezvoltare urbană cu instrumente adecvate și cu simplificarea sistemului; corelarea dezvoltării regionale și a planificării teritoriale. Și ca demers de codificare să fie aleasă versiunea codificării de drept constant (Codul ca sistematizare a tuturor legilor care reglementează un domeniu într-o singură structură unitară și coerentă, fără ca textele normative sursă să fie abrogate).

În timp ce recomandările se referă la trecerea de la planificare clasică spre planificare strategică, cu operaționalizarea urbanismului, autorii s-au axat doar pe propunerile de elaborare a schemelor și a planurilor urbanistice, lăsând fără atenție anume partea cu prevederile responsabile pentru implementarea sarcinilor asumate în documentele de planificare aprobate.

Relaționarea la documentele conexe, care influențează în mod direct activitatea de urbanism este ignorată. În proiectul Codului câte ceva se punctează, dar foarte vag, cu trimitere la legislație la modul general, cu referire la unele organe centrale de specialitate care vor decide ulterior cum se va proceda… Se evită a clarifica situațiile în care prevederile Codului vin în contradicție directă cu normele din alte legi (legi și alte acte normative care sunt foarte multe, ex. legislația de mediu, protecție a patrimoniului, funciară, civilă, administrația publică…fiscală, penală), dar și terminologia este foarte diferită, nu s-a lucrat deloc la acest subiect. Toate acestea nu aduc clarificări, dar încarcă procesul cu neclarități mai multe decât există în prezent.

La capitolul ”Răspunderea” – cum a fost haos, așa și a migrat în Cod – tot haos. Asta înseamnă că controlul de stat asupra activității de urbanism pus în sarcina Agenției pentru Supraveghere Tehnică în Construcții (ASTC) va fi efectuat defectuos, pentru că Citeste mai mult

Ne recunoaștem în aceste constatări? Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 5

Despre urbanism, prin prisma unei analize – ne recunoaștem în aceste constatări?
• Documentații de amenajarea teritoriului și urbanism incomplete, ignorate de autorități;
• Exploatarea, în detrimentul interesului public, a neclarităților sau vidului de reglementare;
• Ignorarea şi stabilirea arbitrară (ex.prin instanţe de judecată) a indicatorilor urbanistici şi a prevederilor de folosinţă a terenurilor, executare a construcţiilor, etc.
• Decizii greşite, cauzate de percepţia publică privind gradul de arbitrariu în stabilirea reglementărilor urbanistice;
• ”Desubstanțializarea” activității de amenajarea teritoriului și ignorarea sau aplicarea parțială a documentațiilor de urbanism (cazurile planurilor urbanistice zonale(PUZ) pe parcelă, care ignoră interesul public sau abuzează interese private);
• Necorelarea prevederilor planurilor de amenajarea teritoriulu la elaborarea documentaţiilor de urbanism; – Suprapunerile şi necorelările dintre planurile de urabnism (PUG, PUZ şi PUD);
• Litigii în instanţele de judecată;
• Dezvoltarea teritorială dezechilibrată din ultimii ani;
• Vulnerabilități majore la corupție, abuzuri în funcție publică și conflict de interese;
• documentații la fel de stufoase, cu același conținut obligatoriu de informații, de multe ori inadecvat din punct de vedere al relevanței în raport cu nivelul intervenției;
• solicitarea unor avize/acorduri, sau studii de specialitate fără relevanță pentru tipul de intervenție, necesitând un timp cumulat, pentru obținerea lor, inacceptabil de lung;
• Sistem de autorizare greoi, complicat ȋn mod inutil, ȋn situații ȋn care procedurile de autorizare sunt lipsite de conținut.

Citeste mai mult

Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 2

Reflecții după o întîlnire cu arhitecții
Desigur, cei mai expuși schimbărilor pe care le va genera Codul vor fi arhitecții-șefi ai raioanelor/orașelor, pentru că în sarcina acestor specialiști din autoritățile publice locale stau probemele de urbanism și amenajare a teritoriului. Ei sunt acei, care perfectează în calitate de specialiști ai autorității publice locale, documentele, prin care se asigură gestionarea teritoriului – certificatele de urbanism, autorizațiile de construire/demolare, de schimbare a destinației. Tot în seama subdiviziunilor de arhitectură și urbanism este și elaborarea documentelor de planificare a teritoriilor localităților, fie că sunt PUGuri, sau planuri pentru anumite teritorii care necesită intervenții, la nivel zonal sau de detatliu. Totul. Cu forțe extrem de reduse, pentru că sunt într-un numar efectiv limitat, cauza fiind lipsa de resurse bugetare, dar și a viziunii politice pe acest segment de activitate.
Spre exemplu, ca și îngrijorare a fost expusă parerea, că Codul exclude din proces arhitectul, concluzia fiind făcută în baza faptului, că Codul prevede primarul în calitate de emitent a documentelor permisive, arhitectul-șef nefiind semnatar al acestora. Semnarea actelor permisive de către arhitectul-șef este văzută ca și o metodă de a influența lucrurile, de a interveni la timp și a corecta situații mai puțin favorabile pentru comunitate, dar cu insistență din partea investitorilor. Concluzia vine de la sine – totul se ține pe părerea unui specialist, nu pe norma, care reglementează procesul.
Bineînțeles că putem fi de acord cu faptul că actualmente așa și se procedează – arhitectul este „vama”, care are în instrumentariu dreptul de semnătură, fără de care nu poate fi emis nici certificatul de urmanism nici autorizația de construire și specialiștii pot aduce mute exemple, cînd au putut să apere interesul public în mod profesionist. Dar putem să aducem și exemple, tot foarte multe, cînd cu minile specialiștilor se trag castanele din foc și se comit gafe extrem de mari cu impact negativ major și incllusiv cu repercursiuni asupra averii publice.
De ce se întîmplă acest lucru? Reglementările legale cu lacune, care permit comiterea incălcărilor, sistem de control ineficient, care nu are capacitatea să oprească aceste încălcări, capacitatea managerială scăzută a autorităților locale, justiție incoerentă, toate întrețesute cu elemente corupționale și încă multe altele, care necesită a fi analizate pentru a lua deciziile optime la nivel de norme legale.
Trebuie să menționăm, că în nici un caz nu negăm importanța specialistului, ca un pilon în sistem fiind unul de importanță majoră, de calificarea acestuia depinde cum se implementează normele sistemului. Dar nu ne putem baza doar pe specialist – sistemul e important să lucreze, care e compus din mai multe segmente, unul fiind norma de drept.

Citeste mai mult