Oare expertizarea e necesară în toate cazurile? Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 3

În loc de simplificare a proceselor de planificare prin Cod – câte o expertiză la fiecare document.
Pe lîngă faptul, că din planurile de amenajare a teritoriului aceste documente au fost transformate în scheme de planificare a teritoriului, a mai apărut și obligativitatea expertizării acestor documente (prevederea se extinde asupra tuturor documentelor de planificare teritorială și de urbanism).
Organul central de specialitate va fi cel care va fi investit cu atribuția exclusivă a expertizei de stat și va avea dreptul să dispună aceste expertize subdiviziunilor sale structurale sau să coopteze pentru aceste lucrări organizațiile din subordine. Nu este nevoie de analize profunde a subiectului, ca să ne fie clar ce se va întâmpla. Luînd în considerație, că lucrările de expertiză vor fi finanțate din diferite bugete (din bugetul statului pentru teritoriul regional și național, de la bugetele locale – pentru teritoriul raional și municipal, precum și pentru documentațiile de urbanism), regula va fi transmiterea expertizei către întreprinderile din subordine, care vor activa în regim de servicii contra plată. Cît de argumentate sunt aceste articole de cheltuieli rămine de discutat, întrebarea este însă, cum va fi în realitate asigurată această expertiză, care estee raționamentul efectuării și scopul anunțat în Cod.
Să vedem, pentru ce se anunță a fi prevăzută efectuarea expertizei de stat a documentației de planificare teritorială și de urbanism (din normele articolului 48, Scopul):
a) Verificarea respectării legislației;
b) Aplicarea exactă și după caz în Schemele de planificare a teritoriilor și documentației de urbanism a strategiilor naționale și sectoriale de dezvoltare adoptate pentru întreg teritoriul țării, regiunii, raionului, localității;
c) Adoptarea unor decizii argumentate, inclusiv și financiare, care prevăd utilizarea echilibrată a resurselor socio-economice și naturale;
d) Prevenirea și minimalizarea eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor și activităților economice preconizate asupra mediului social, cultural și natural și asupra patrimoniului cultural construit și arheologic;
e) Menținerea echilibrului social, economic, cultural și ecologic, precum și crearea condițiilor optime de viață pentru populație;
f) Corelarea dezvoltării social-economice cu capacitățile ecosistemelor.
Scopuri grandioase, prin care se anunță că se verifică totul, atît sub aspect de legalitate, dar și oportunitate. Să încercăm să prindem și cât de real este acest scop, dacă nu cumva se va transforma această prevedere într-o „vamă scumpă„ de trecere obligatorie pentru fiecare documentație elaborată. Și dacă există capacitate instituțională pentru îndeplinirea acestor sarcini foarte complexe în instituțiile subordonate Organului central de specialitate. Sau se contează pe componenta economică, că dacă va exista cererea, va apărea și oferta? Puțin probabil. E prea complex acest segment de activitate, ca să apară, ca după ploaie echipe întregi de specialiști, care se vor pune pe expertiză și să fie capabili să analizeze pentru fiecare plan urbanistic, dacă, spre ex., a fost ”prevenit și minimalizat impactul direct, indirect sau cumulativ al obiectelor și activităților economice preconizate asupra mediului social, cultural și natural și asupra patrimoniului cultural construit și arheologic”. Sună cam utopic scopul propus, cu atît mai mult în situația, cînd organele centrale de specialitate se reduc substanțial ca și efectiv de personal, dar nici nu prea vor avea instituții în subordine, grație rerformei guvernului care se produce în prezent.
Cum se argumentează prevederile de a expertiza orice soluție de proiect propusă pentru dezvoltarea localității, cum se raliază această obligație cu autonomia locală, dacă orice document va trebui să fie supus expertizei? Chiar dacă există o prioritizare a interesului statului, exprimată prin prevederile directoare din documentațiile de amenajare a teeritoriului, prevederi care necesită a fi preluate în documentațiile urbanistice locale, de unde atîta neîncredere în acțiunile APL, ca fiecare decizie să fie trecută prin filtrul expertizei ministeriale? S-a examinat practica altor state, există asemenea proceduri de expertizare a tuturor categoriilor de documentații urbanistice de către stat, s-au facut careva analize de impact, calcule de necesități?
Se tot vehiculează pe experiența și modelul francez, din care s-au preluat tehnicile și modele de codificare a legislației, dar în realitate lucrurile stau puțin altfel, din perspectiva utilizării acestei experiențe. Spre ex., în Franța, în situația unor capacități reduse de expertiză la nivel local, pentru localitățile mici (sub 10 mii de locuitori în localitate sau 20 mii in asociații intercomunitare) există posibilitatea de a utiliza resursele serviciilor desconcentrate ale statului. Primarul poate beneficia de asistența gratuită juridică și tehnică pentru fundamentarea deciziilor în cazurile necesare, cînd este nevoie de studii tehnice pentru eliberarea autorizțiilor de construire.
Pînă la urmă, tot statul e acela, care are în grijă ca la nivel local dezvoltarea teritoriului să se producă calitativ și în conformitate cu politica statului, dar abordarea e diferită. E mult mai eficient anume acest model – să fie pusă la dispoziție expertiza organelor statului prin oferirea de consultații autorităților din localitățile mici (care nu pot acumula nici buget pentru a susține procesul calitativ, dar nici să întrețină în statele de personal specialiștii calificați pentru acest gen de lucrări). Și abordarea absolut neproductivă din proiectul Codului cînd APL este nevoită să contracteze întreprinderi specializate pentru elaborarea documentațiilor urbanistice, (avînd în vedere și lipsa capacități de formulare a sarcinei de proiect, a temei-program), după care iarăși prin contract să fie impusă și o expertiză de stat.
Statul, prin organul central de specialitate, în loc să organizeze elaborarea/aprobarea/monitorizarea documentaților de amenajare a teritoriului la nivel național, își trage funcții nespecifice de intervenție brutală în autonomia locală, transformîndu-se în supraveghetor de decizii ale comunităților, dar și pe banii acestor comunități. Este de înțeles îngrijorarea în privința calității documentațiilor, dar nici expertizarea nu este cea mai fericită soluție, cu atît mai mult, că și experiența aplicării expertizelor în diferite domenii nu atestă diminuarea încălcărilor.
Probabil ar fi necesar să fie studiată mai atent experiența statelor democratice în acest sens pentru a nu torpila încă mai tare procesul de dezvoltare urbană în care unul din elementele importante este aprobarea documentației urbanistice. Proces, care trebuie simplificat și descifrat maximal, ca să fie util pentru localități și cu claritate în aplicare pentru autoritățile care au atribuții pe acest segment de activitate.
Linkuri utile
https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=3307941A499647EDA1FB9E84069563CC.tplgfr40s_2?cidTexte=LEGITEXT000006074075&dateTexte=20171020