Superficia pe înțelesul primăriei Chișinău 2

Încă câte ceva referitor la proiectul deciziei de conformare legii 133, la subiectul superficie prin efectul legii:

Date de luat în considerație (pentru cei care vor insista că nu au avut timp să facă calcule):

Legea 133 a fost aprobată la 15.11.2018.

Intrarea în vigoare – 1 martie 2019.

Din 1 martie 2019 se pornește contorul obligațiilor de plată pentru toți care sunt superficiari prin efectul legii.

Decizia privind conformarea prevederilor noului CC este necesară și urmează să fie corectate toate normele care contravin legislației din procedurile aprobate de către Consiliu privind gestionarea terenurilor municipale.
În acest scop urmează să fie introduse modificări în Regulamentul privind gestionarea resurselor funciare municipale, aprobat prin Decizia Consiliului municipal Chișinău din 02 aprilie 2013. Anume acest document necesită a fi redactat atât la capitolul atribuții, modalități de gestionare, cât și la definiții. Noțiunile de “arendă” cu scop de construcție, “arendă provizorie”, precum și alte prevederi ilegale urmează să fie excluse ca fiind neconforme cu legislația.

Dreptul de superficie creat de art. 29 al legii 133 se naște de plin drept, fără înregistrare, acesta nu necesită a fi confirmat prin contract (este un drept legal, nu este un drept contractual).
Textul proiectului de decizie propus se referă la unele prevederi care nu corespund legii 133, la care se face referire. Legea 133 instituie superficia prin efectul legii în anumite situații concrete pentru a nu afecta drepturile persoanelor, dobândite legal până la 1 martie 2009. Dar nu punctează asupra necesității transformării unor contracte de arendă funciară (cu atât mai mult a celor ”provizorii”) în contracte de locațiune pe perioadă nedeterminată. Această prevedere abuzivă vine să anuleze dreptul proprietarului de a cere ridicarea obiectului de pe teren, conform condițiilor contractuale, la expirarea termenului.

În afară de cele menționate, de clauza abuzivă de a-și primi competențe specifice, care ar permite DGAURF să stabilească granițele terenurilor necesare pentru deservirea bunurilor imobile, râmâne o întrebare – poate cea mai importantă pentru mulți dintre noi – cum se va proceda cu blocurile locative?

Câteva întrebări, pentru echipa primăriei, de la care vrem să auzim răspuns (Primarul și Consiliul Municipal trebuie să solicite aceste raportări, pentru că timp a fost suficient, din noiembrie 2018, de cînd au fost aprobate modificările la Codul Civil):
1.DGAURF a efectuat calcule privind plățile pe care urmează să le perceapă de la superficiarii ce dețin superficie legală în temeiul alin. (1) lit. d) sau e)? (Blocurile locative în majoritate aici se revăd, în aceste categorii)
2.Care este plata redevenței anuale pentru un bloc locativ multietajat (cel puțin un exemplu), ca să vedem și noi care sunt acele sume colosale, cu care ne sperie funcționarii?
3.Ce s-a făcut de către autorități pentru a soluționa problema pentru blocurile locative?
4.S-a pregătit demers pentru a include în lista persoanelor scutite de plata redevenței anuale, în legea bugetului? (pentru că legea 133 prevede doar această modalitate de scutire a plății) Sau există o altă soluție, pentru care optează primăria?
5.Această decizie, odată aprobată, va scuti proprietarii de locuințe de plata redevenței? Cum?

Informații din discuțiile de la așa numitele consultări publice: https://youtu.be/KJQNcaKGFdM

  • Există circa 1000 de proiecte, cu chestiuni ce vizează stabilirea relațiilor funciare cu beneficiarii terenurilor, pe care consiliul municipal nu le-a examinat din varii motive (oare nu cumva motivele sunt, că au fost prost/cu ilegalități pregătite aceste proiecte de decizii?)
  • Altă categorie de persoane dețin în lipsa contractelor, în baza legii privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a pământului (1308) care stabilea folosința cu plată în lipsa contractului. (Această categorie nu plătesc cumva nimic?)

Mai degrabă aceste terenuri sunt motorul acestui proiect de decizie, decât grija față de orășeni, pe care atât de abil o afișează colaboratorii DGAURF.

În baza acestor informații tot s-ar cere explicații, dacă cineva ar dori să facă lumină pe subiectul terenuri în municipiul Chișinău.

Aici primele obiecții: //svetlana.dogotaru.net/895-2/

 

Citeste mai mult

Superficia pe înțelesul primăriei Chișinău 1

Lăudabil faptul, că primăria se îngrijește de implementarea prevederilor noului cod civil și va termina, în sfârșit, cu găselnița semilegală de arenda a terenurilor pentru construcții.
E anunțată o consultare publică, și asta – bine. Dar, știind cum sunt consultările la primăria Chișinău, există suspiciuni că se va aproba un document cu vicii, care va lăsa intacte schemele cu terenuri, pentru că există unele momente confuze în acest proiect de decizie.
Din prevederile proiectului se văd cumva portițe comode pentru a continua cu rapturile de terenuri, și asta chiar fără a „trece„ deciziile prin consiliul local. Chiar se va simplifica schema prin excluderea consiliului din lanțul decizional.
Doar câteva momente, din aceste prevederi –

1.În p.2 al proiectului se prevede posibilitatea de a institui superficie/locațiune doar asupra unei părți a terenului (fără formarea bunului imoblil). Se referă această prevedere la părțile de teren necesare pentru deservirea bunului imobil existent (care deja este inregistrat in registru), în baza unei scheme de situație elaborate de către DGAURF, pe care s-o coordoneze cu viceprimarul de ramură.
Ce ar însemna asta?
În situațiile când proprietarul clădirii solicită un teren suplimentar celui pe care îl au delimitat, pe care este amplasat imobilul înregistrat, vine cu o cerere la DGAURF, aceasta desenează o soluție urbanistică/schemă, coordonează cu viceprimarul și – poftim, contract de superficie aranjat. Granițele terenului vor fi determinate la discreția DGAURF și a viceprimarului, simplu. De ce să ne complicăm cu deciziile consiliului?
Departe de gândul, că juriștii primăriei nu înțeleg acest lucru, e mai degrabă o lacună intenționată, pe care și-o doresc funcționarii, pentru a putea și în continuare să continue epopeea privatizării la preț normativ a terenurilor aferente clădirilor, cu alipirea celor poreclite ”necesare pentru deservirea bunului imobil”. În această sintagmă poți băga sens de deservire și pe suprafață de un hectar, cu atât mai mult că documentul în baza căruia se va decide superficia pentru această suprafață va fi unul simplu, fără coordonări, consultări, dar și fără decizia proprietarului (a orașului, care are un consiliu decident pentru averea publică), doar prin coordonare cu viceprimarul.
Ceea ce nu clarifică autorii documentului este, că dreptul de superficie se instituie asupra unui IMOBIL, dar nu asupra unei suprafețe a acestui imobil. Și dacă se dorește împărțirea acestui bun imobil, în acest caz se aplică procedurile legale pentru formarea bunului imobil, prin împărțire sau alte prevederi legale. În procedura legală deicizia de formare se aprobă de CONSILIU, în nici un caz de funcționari, aceasta fiind calea legală. Transmiterea competenței de decizie în cazul subiectului formării bunurilor imobile către funcționari ar însemna un element de coruptibilitate major, cu toate consecințele de rigoare.

2.În p. 3 al proiectului se prevede următoarele: ”În cazul construcţiilor provizorii înregistrate şi expirării arendei provizorii, Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare va asigura încheierea contractelor de locaţiune cu persoanele în drept pe o perioadă nedeterminată”.
Deci, pentru construcțiile provizorii (pe care legislația le atribuie un anumit termen limitat de viață), DGAURF, va aproba contracte de locațiune pe perioadă nelimitată. Cum explică autorii aceste prevederi, oare?
Din perspectiva noastră, a orășenilor asta tot seamănă mai mult cu portița privatizării șmechere a terenului, pentru care proprietarii clădirilor deja s-au îngrijit să obțină de la DGAURF contract de locațiune pe termen nelimitat. Și, la fel, fără a întreba consiliul să aprobe decizii, care ar trebui argumentate pentru fiecare caz în parte.

Doar două obiecții. În general, acest proiect ar trebui verificat sub aspectul de coruptibilitate, dar și să fie analizat de către juriștii din exteriorul autorității. Sigur s-ar găsi resurse pentru o expertiză juridică a documentului. Consiliul poate și trebuie să ceară acest lucru, deoarece greșelile strecurate în proiectul acestei decizii vor aduce prejudicii mari averii publice.

https://chisinau.md/libtdview.php?l=ro&idc=999&id=26084&t=/Informatii/Transparenta-decizionala/Consultare-publica/Consultare-publica-a-proiectului-de-decizie-Despre-aplicarea-prevederilor-Legii-nr-1332018-vizand-incheierea-contractelor-de-superficie-si-locatiune-a-terenurilor-municipale

Pentru cei interesați – documentele aici: aplicarea legii 133 Nota informativa proiectul deciziei privind aplicarea legii 133

 

Citeste mai mult

Monumentele de la care a rămas doar denumirea…

foto de pe monument.sit.md

Cam stranie susținerea excluderii acestor două obiective din lista monumentelor (clădiri situate pe str. București nr. 71 şi str. Serghei Lazo nr. 12) de către directorul Agenției de protecție a monumentelor, pe motiv, ca ele vor fi demolate și construite la fel exact cum au fost… În primul rind, mai degrabă s-ar putea să nu creadă nimeni că clădirea va fi construită cum a fost, în al doilea rind, pentru ca să faci așa ceva nu este nevoie să excluzi monumentul din listă.

Se pare, că totuși acolo se dorește a construi o clădire “Bloc locativ S+P+5E pe trenul cu statut de protectie, adresa – str. București 71” (Schiță de proiect prezentată de Victor Sava la Sedința Consiliului Național al Monumentelor Istorice nr. 1 din 23 ianuarie 2014, unde i-a fost refuzată aprobarea), dar nu o reconstrucție a monumentului în aceiași formă. Putem vedea propunerea la Subiectul 10, aici: http://mecc.gov.md/sites/default/files/01_sedinta_cnmi_nr._1_din_23.01.2014.pdf

Și raportorul? Ce-i cu disperarea aceasta, să ieși și să împingi un proiect tâmpit, fără măcar să fii și tu sigur că poți să aduci măcar un dram de argumente în folosul propunerii? Pe cine amăgim?

De data asta consiliul a respins, dar sigur tupeul nu are margini și se vor repeta tentativele de a exclude aceste clădiri din lista monumentelor, pentru că motivul principal e terenul, cu care vrea cineva să se pricopsească. Desigur că promotorii acestor idei nu vor accepta să fie învinuți de influențe mai puțin ortodoxe. Ei vor povesti că nu există finanțări bugetare pentru reparații/reconstrucții, multe altele, vor stărui să pară că soluționează problemele orașului, dar…

Stimați consilieri, puneți cîteva întrebării raportorilor și subdiviziunilor responsabile:

  1. Solicitați raportul direcțiilor de profil pe problema – Cum se respectă Legea 1530 din 22.06.1993 Privind ocrotirea monumentelor în Chișinău, și în mod concret – cine monitorizează starea monumentelor și schimbarea proprietarilor acestor obiecte.
  2. Concret pe aceste monumente – Cînd au fost îndeplinite ultima data lucrări de reparații, măcar și curente. (art. 13 din legea 1350 spune clar, că deținătorii monumentelor cu orice titlu juridic sunt obligați să ia măsuri ce asigură protecţia şi paza monumentelor prin punere în adăpost şi supraveghere a lor…și încă multe altele)
  3. La Agenția pentru Protecție și Restaurare a Monumentelor – să se facă interpelare pentru a afla – 1) câte procese verbale au fost întocmite cum a fost și sancționat proprietarul pentru că nu întreține adecvat monumentul pe care îl are în proprietate (asta pentru că art. 161 din legea 1530 spune că verificarea respectării de către deținătorii cu orice titlu juridic ai acestor monumente a legislației în domeniul ocrotirii monumentelor sînt asigurate de către Agenția pentru Protecție și Restaurare a Monumentelor)[1].
  4. Direcția juridică să clarifice și să raporteze: 2) Care e mecanismul de declanșare a procedurii de confiscare pentru nerespectarea prevederilor art. 13 al legii 1350 (art. 58 spune al acestei legi spune următoarele: (1) Nerespectarea prevederilor articolului 13 atrage după sine retragerea dreptului de posesiune, proprietate sau folosinţă sau evacuarea monumentelor în modul stabilit de lege.(2) În cazurile prevăzute de legislaţie, monumentele pot fi confiscate în baza deciziei instanţei de judecată competente)
  5. Cîte programe au fost elaborate și propuse pentru aprobare în acest domeniu, care ar pune la dispoziție resurse limitate ale bugetului pentru motivarea proprietarilor particulari să mențină acestor clădiri starea lor, în conformitate cu prevederile legale.
  6. Dacă consiliul nu va pune aceste întrebări și va accepta excluderea clădirilor din Registrul monumentelor doar în baza bolboroselilor și a boscorodelelor, atunci să fie clar, că consilierii sunt adevărații devoraotri ai patrimoniului, chiar dacă kilerii urbanistici sunt șmecherii de la care vine intițiativa acestor lucruri. Mânuțile cele care votează – puterea e în ele. Lucrurile se vor schimba, cînd fiecare își va îndeplini funcțiile pentru care este angajat, simplu, fără a face mare filosofie, dar insistent și permanent.
  7. Primarul – să solicite de la beneficiar raport privind măsurile pentru protecția monumentului, pe care le-a îndeplinit pe perioada de deținere a imobilului în proprietate, dar printr-un demers de la Agenția pentru Protecție și Restaurare a Monumentelor  – informații despre controalele efectuate și măsurile de sancționare a proprietarului pentru nerespectarea legislației în domeniul protecției monumentelor. Această obligație a primarului se fundamentează pe art. 15, legea 1530.

 p.s. Nici măcar nu vreau să afirm, că Registrul nu trebuie modificat. Poate că e și rațional să fie efectuate careva modificări. Doar că modificările în asemenea domenii nu trebuie să vină de la valeții rapturilor de terenuri, care își aleg monumentele-jertfă acolo unde le dorește rînza să mai facă un jaf.

Proiectul de decizie – aici: Citeste mai mult

Dreptul de proprietate nu este chiar sfînt! Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 4

Din nou despre proiectul Codului. Cum se rezolvă problemele de reglementare a relațiilor sociale din sfera administrației publice în domeniul urbanismului împreună cu alte ramuri de drept public și privat. Pentru a puncta situațiile care urmau să-și gasească explicații clare în procesul de codificare a dreptului urbanismului putem să stăm cu ochii pe activitatea autorităților municipal în Chișinău pe partea de decizii ce vizează ocuparea terenurilor cu construcții. Este foarte caracteristic în sensul exemplificării cum autoritățile stiu să se încîlcească în a-și înțelege corect obligațiile și în argumentările “specifice” a propriei incapacități de a sluji interesului public.

Citeste mai mult

Cu sau fără asociație, blocurile locative aparțin coproprietarilor individuali din acest bloc

După ce peste 20 ani primăria a ținut cu tot dinadinsul să gestioneze fondul locativ din mun. Chișinău, se pare că există o mișcare în sensul transmiterii acestor blocuri, dar nu prea există claritate cui să le transmită. Parcă s-ar dori sa le dea asociațiilor, parcă și ÎMPSL n-ar fi împotrivă să le obțină în gestiune, asta după ce a fost compromis totalmente acest segment de activitate de către ÎMGFL, care au ajuns la un deznodământ falimentar.
Toată discuția privind gestionarea fondului locativ ar trebui separată și descifrată pe două aspecte principale, care sunt strîns interconectate, dar reprezintă, totuși fațete diferite ale aceluiași subiect:
1. Aspectele de proprietate, din care decurg responsabilitățile de administrare a bunului comun și de întreținere a acestuia.
2. Activitatea asociațiilor prin intermediul cărora se gestionează blocul locativ, care se mai imparte pe două direcții de activitate:
a) Administrarea blocului locativ în calitate de exponent al proprietarilor privind bunul pe care îl au în proprietate comună și întreținerea acestui bun din punct de vedere tehnic.
b) Intermedierea în procesul de achizitionare a serviciilor publice de gospodărie comunală pentru coproprietarii din asociație.

Citeste mai mult

Coposesia părţilor comune în condominiu – atributul dreptului de proprietate a coproprietarilor blocului locativ

Proprietatea comună în clădirile cu mai multe apartamente aşa şi nu a ajuns să fie înregistrată în registrul bunurilor imobile în folosul proprietarilor apartamentelor private. Aceasta, probabil, se explică prin faptul, că în legea privatizării fondului de locuinţe în acest sens a fost folosită sintagma de “coposesiune” în privinţa părţilor comune ale clădirii în loc de “coproprietate”, cea ce a condus la multiple erori şi în alte reglementări privind înregistrarea de stat a imobilelor, precum şi la stagnarea procesului de organizare a administrării fondului locativ de către proprietari.
Concomitent, legea condominiului în fondul locativ prevede dreptul de proprietate pe cote-părţi asupra elementelor proprietăţii comune pentru proprietarii apartamentelor.
Prezenta lucrare propune o analiză a situaţiei în favoarea înregistrării a blocurilor locative în calitate de proprietate pe cote-părţi în folosul proprietarilor spaţiilor din clădiri. În concluzie, autorii insistă asupra faptului că noţiunea de coposesiune nu este un impediment în vederea înregistrării dreptului de proprietate ţinînd cont şi de faptul, că noţiunea de posesie este un atribut al dreptului de proprietate şi, în acest sens, nu exclude dreptul de proprietate, poziţia respectivă fiind întărită şi de prevederile legii condominiului în fondul locativ.
Totodată constatăm că organele autorităţilor publice locale nejustificat tergiversează procesul de transmitere a clădirilor către proprietari şi a organizării procesului de administrare a clădirilor în conformitate cu legislaţia. Situaţia respectivă necesită a fi redresată de urgenţă, clădirile necesită să fie întreţinute şi reparate pentru a evita degradarea construcţiilor, care încep să prezinte risc sporit.
Citeste mai mult