În loc de simplificare a proceselor de planificare prin Cod – câte o expertiză la fiecare document.
Pe lîngă faptul, că din planurile de amenajare a teritoriului aceste documente au fost transformate în scheme de planificare a teritoriului, a mai apărut și obligativitatea expertizării acestor documente (prevederea se extinde asupra tuturor documentelor de planificare teritorială și de urbanism).
Organul central de specialitate va fi cel care va fi investit cu atribuția exclusivă a expertizei de stat și va avea dreptul să dispună aceste expertize subdiviziunilor sale structurale sau să coopteze pentru aceste lucrări organizațiile din subordine. Nu este nevoie de analize profunde a subiectului, ca să ne fie clar ce se va întâmpla. Luînd în considerație, că lucrările de expertiză vor fi finanțate din diferite bugete (din bugetul statului pentru teritoriul regional și național, de la bugetele locale – pentru teritoriul raional și municipal, precum și pentru documentațiile de urbanism), regula va fi transmiterea expertizei către întreprinderile din subordine, care vor activa în regim de servicii contra plată. Cît de argumentate sunt aceste articole de cheltuieli rămine de discutat, întrebarea este însă, cum va fi în realitate asigurată această expertiză, care estee raționamentul efectuării și scopul anunțat în Cod.
Să vedem, pentru ce se anunță a fi prevăzută efectuarea expertizei de stat a documentației de planificare teritorială și de urbanism (din normele articolului 48, Scopul):
a) Verificarea respectării legislației;
b) Aplicarea exactă și după caz în Schemele de planificare a teritoriilor și documentației de urbanism a strategiilor naționale și sectoriale de dezvoltare adoptate pentru întreg teritoriul țării, regiunii, raionului, localității;
c) Adoptarea unor decizii argumentate, inclusiv și financiare, care prevăd utilizarea echilibrată a resurselor socio-economice și naturale;
d) Prevenirea și minimalizarea eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor și activităților economice preconizate asupra mediului social, cultural și natural și asupra patrimoniului cultural construit și arheologic;
e) Menținerea echilibrului social, economic, cultural și ecologic, precum și crearea condițiilor optime de viață pentru populație;
f) Corelarea dezvoltării social-economice cu capacitățile ecosistemelor.
Scopuri grandioase, prin care se anunță că se verifică totul, atît sub aspect de legalitate, dar și oportunitate. Să încercăm să prindem și cât de real este acest scop, dacă nu cumva se va transforma această prevedere într-o „vamă scumpă„ de trecere obligatorie pentru fiecare documentație elaborată. Și dacă există capacitate instituțională pentru îndeplinirea acestor sarcini foarte complexe în instituțiile subordonate Organului central de specialitate. Sau se contează pe componenta economică, că dacă va exista cererea, va apărea și oferta? Puțin probabil. E prea complex acest segment de activitate, ca să apară, ca după ploaie echipe întregi de specialiști, care se vor pune pe expertiză și să fie capabili să analizeze pentru fiecare plan urbanistic, dacă, spre ex., a fost ”prevenit și minimalizat impactul direct, indirect sau cumulativ al obiectelor și activităților economice preconizate asupra mediului social, cultural și natural și asupra patrimoniului cultural construit și arheologic”. Sună cam utopic scopul propus, cu atît mai mult în situația, cînd organele centrale de specialitate se reduc substanțial ca și efectiv de personal, dar nici nu prea vor avea instituții în subordine, grație rerformei guvernului care se produce în prezent.
Cum se argumentează prevederile de a expertiza orice soluție de proiect propusă pentru dezvoltarea localității, cum se raliază această obligație cu autonomia locală, dacă orice document va trebui să fie supus expertizei? Chiar dacă există o prioritizare a interesului statului, exprimată prin prevederile directoare din documentațiile de amenajare a teeritoriului, prevederi care necesită a fi preluate în documentațiile urbanistice locale, de unde atîta neîncredere în acțiunile APL, ca fiecare decizie să fie trecută prin filtrul expertizei ministeriale? S-a examinat practica altor state, există asemenea proceduri de expertizare a tuturor categoriilor de documentații urbanistice de către stat, s-au facut careva analize de impact, calcule de necesități?
Se tot vehiculează pe experiența și modelul francez, din care s-au preluat tehnicile și modele de codificare a legislației, dar în realitate lucrurile stau puțin altfel, din perspectiva utilizării acestei experiențe. Spre ex., în Franța, în situația unor capacități reduse de expertiză la nivel local, pentru localitățile mici (sub 10 mii de locuitori în localitate sau 20 mii in asociații intercomunitare) există posibilitatea de a utiliza resursele serviciilor desconcentrate ale statului. Primarul poate beneficia de asistența gratuită juridică și tehnică pentru fundamentarea deciziilor în cazurile necesare, cînd este nevoie de studii tehnice pentru eliberarea autorizțiilor de construire.
Pînă la urmă, tot statul e acela, care are în grijă ca la nivel local dezvoltarea teritoriului să se producă calitativ și în conformitate cu politica statului, dar abordarea e diferită. E mult mai eficient anume acest model – să fie pusă la dispoziție expertiza organelor statului prin oferirea de consultații autorităților din localitățile mici (care nu pot acumula nici buget pentru a susține procesul calitativ, dar nici să întrețină în statele de personal specialiștii calificați pentru acest gen de lucrări). Și abordarea absolut neproductivă din proiectul Codului cînd APL este nevoită să contracteze întreprinderi specializate pentru elaborarea documentațiilor urbanistice, (avînd în vedere și lipsa capacități de formulare a sarcinei de proiect, a temei-program), după care iarăși prin contract să fie impusă și o expertiză de stat.
Statul, prin organul central de specialitate, în loc să organizeze elaborarea/aprobarea/monitorizarea documentaților de amenajare a teritoriului la nivel național, își trage funcții nespecifice de intervenție brutală în autonomia locală, transformîndu-se în supraveghetor de decizii ale comunităților, dar și pe banii acestor comunități. Este de înțeles îngrijorarea în privința calității documentațiilor, dar nici expertizarea nu este cea mai fericită soluție, cu atît mai mult, că și experiența aplicării expertizelor în diferite domenii nu atestă diminuarea încălcărilor.
Probabil ar fi necesar să fie studiată mai atent experiența statelor democratice în acest sens pentru a nu torpila încă mai tare procesul de dezvoltare urbană în care unul din elementele importante este aprobarea documentației urbanistice. Proces, care trebuie simplificat și descifrat maximal, ca să fie util pentru localități și cu claritate în aplicare pentru autoritățile care au atribuții pe acest segment de activitate.
Linkuri utile
https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=3307941A499647EDA1FB9E84069563CC.tplgfr40s_2?cidTexte=LEGITEXT000006074075&dateTexte=20171020
Archives
Supărări și frustrări la ședința Consiliului Național al Monumentelor Istorice
De ce se confruntă două idei bune și de ce locul confruntării s-a ales la Consiliul Național al Monumentelor Istorice? imho, Consiliul a fost provocat pentru această discuție, pentru a forța unele decizii. Păcat că acesta se lasă antrenat în trîntele municipale, fiecare trebuie să se ocupe cu treaba lui. Cîteva observații dintr-o parte:
Consiliul s-a antrenat in discuții pe probleme nespecifice, gen, proprietate, teren necesar pentru executarea lucrărilor de reconstruție, cine ar fi bine să fie proprietar al terenului. Aceste subiecte sunt importante, dar nu e pe competența organului respectiv, asta dacă nu dorește să-și asume și problemele ce ține de aceste aspecte ale proiectelor.
Consiliul nu trebuie să primească spre examinare proiecte executate fără Certificate de Urbanism, inclusiv daca este PUD, atunci proiectele supuse dicuțiilor nu se vor suprapune și nu se va intra pe tărîmul discuțiilor nespecifice. Evidența și monitorizarea proiectelor în curs de proiectare/execuție este în custodia APL, deci informația/permisiunea de acolo trebuie să vină.
Aspectele de proprietate se clarifică în altă parte, unde lucrurile se văd mai bine, adică la cei care dețin oficial informațiile respective. Dacă nu este clar acest aspect – Consiliul nici nu ar fi trebuit să pornească dezbaterile. Informațiile privind drepturile deținătorilor de teren asupra terenului supus examinării se obține simplu, prin extras din Registrul bunurilor imobile, nu în baza istoriilor povestite de membrii Consiliului (chiar dacă istoriile sunt interesante).
Informațiile privind planurile comunității pentru aceste terenuri se obțin din documentații urbanistice și regulamente aprobate, prin CU, de la APL. Este în grija Beneficiarului să le prezinte.
Proiectele de organizare a lucrărilor la șantierele de construcții nu se fac cu datul din mini, dar sunt elaborate conform normativelor și sunt foarte importante, deoarece vizează protecția și securitateea în cadrul executării lucrărilor. Pentru astar chiar nu este loc de discutie în nici un mod la Consiliu, cu atît mai mult – să se negocieze pe acest subiect.
Si o observație proiectantului – faptul, că proiectul nu prevede cine este proprietarul terenului– acesta este un minus, întrebarea dlui Verstiuc cine este beneficiaruui nu trebuie evitată, dar trebuie concretizată. Și chiar nu e bine, ca la asemenea Consilii să se discute chestii pur tehnice – de unde pînă unde să fie stabilit șantierul pentru reparațiile proiectate a clădirii muzeului.
Un sfat pentru Consiliu ar fi să se impună strict condițiile de prezentare a documentelor spre examinare doar cu întrebările clarificate privind situația juridică a terenurilor, de la numele Beneficiarului proiectului. Dacă aceste condiționări nu există în regulament, e necesar să fie incluse. Secretariatul trebuie să filtreze acest gen de întrebări pur tehnice, care nu au nici o tangență cu discuțiile în acest Consiliu. Așa s-ar exclude unelle supărări și frustrări care nu sunt la locul lor.
https://www.privesc.eu/Arhiva/78158/Sedinta-Consiliului-National-al-Monumentelor-Istorice
Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 2
Reflecții după o întîlnire cu arhitecții
Desigur, cei mai expuși schimbărilor pe care le va genera Codul vor fi arhitecții-șefi ai raioanelor/orașelor, pentru că în sarcina acestor specialiști din autoritățile publice locale stau probemele de urbanism și amenajare a teritoriului. Ei sunt acei, care perfectează în calitate de specialiști ai autorității publice locale, documentele, prin care se asigură gestionarea teritoriului – certificatele de urbanism, autorizațiile de construire/demolare, de schimbare a destinației. Tot în seama subdiviziunilor de arhitectură și urbanism este și elaborarea documentelor de planificare a teritoriilor localităților, fie că sunt PUGuri, sau planuri pentru anumite teritorii care necesită intervenții, la nivel zonal sau de detatliu. Totul. Cu forțe extrem de reduse, pentru că sunt într-un numar efectiv limitat, cauza fiind lipsa de resurse bugetare, dar și a viziunii politice pe acest segment de activitate.
Spre exemplu, ca și îngrijorare a fost expusă parerea, că Codul exclude din proces arhitectul, concluzia fiind făcută în baza faptului, că Codul prevede primarul în calitate de emitent a documentelor permisive, arhitectul-șef nefiind semnatar al acestora. Semnarea actelor permisive de către arhitectul-șef este văzută ca și o metodă de a influența lucrurile, de a interveni la timp și a corecta situații mai puțin favorabile pentru comunitate, dar cu insistență din partea investitorilor. Concluzia vine de la sine – totul se ține pe părerea unui specialist, nu pe norma, care reglementează procesul.
Bineînțeles că putem fi de acord cu faptul că actualmente așa și se procedează – arhitectul este „vama”, care are în instrumentariu dreptul de semnătură, fără de care nu poate fi emis nici certificatul de urmanism nici autorizația de construire și specialiștii pot aduce mute exemple, cînd au putut să apere interesul public în mod profesionist. Dar putem să aducem și exemple, tot foarte multe, cînd cu minile specialiștilor se trag castanele din foc și se comit gafe extrem de mari cu impact negativ major și incllusiv cu repercursiuni asupra averii publice.
De ce se întîmplă acest lucru? Reglementările legale cu lacune, care permit comiterea incălcărilor, sistem de control ineficient, care nu are capacitatea să oprească aceste încălcări, capacitatea managerială scăzută a autorităților locale, justiție incoerentă, toate întrețesute cu elemente corupționale și încă multe altele, care necesită a fi analizate pentru a lua deciziile optime la nivel de norme legale.
Trebuie să menționăm, că în nici un caz nu negăm importanța specialistului, ca un pilon în sistem fiind unul de importanță majoră, de calificarea acestuia depinde cum se implementează normele sistemului. Dar nu ne putem baza doar pe specialist – sistemul e important să lucreze, care e compus din mai multe segmente, unul fiind norma de drept.
Reglementări confuze: Relațiile dintre consumatori și furnizorii de servicii apa și canalizare.
”Relațiile juridice dinte Apă Canal și Asociațiile de Locatari: Responsabilități și Consecințe”. Așa s-a numit întâlnirea pe care a organizat-o IDIS Viitorul pentru a clarifica unele aspecte ale problemei.
Este un subiect foarte sensibil pentru fiecare, atât pentru consumator dar și pentru prestator. Consumatorul dorește să primească un serviciu calitativ, constant, la un preț adecvat și să nu achite facturi pe un volum pe care nu l-a primit și consumat. Prestatorul, la rândul lui, este obligat să acționeze astfel, încât să poată păstra viabilitatea întreprinderii, deci să primească plata pentru marfa livrată.
S-a aprobat o lege noua privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare (Legea 303/13.12.2013). Totul bine și frumos, dacă facem excepție de la faptul că prevederile legii mai trebuie și îndeplinite. Și ce stă în calea procesului de aprobare a contractelor de prestare a serviciului către consumatori? Tot legea. Poate nu doar asta. Pentru că la noi fiecare instituție își promovează varianta proprie de document, autoritățile competente le aprobă cu unele prevederi care se contrazic de la o normă la alta, ba chiar în același document se mai întâmplă unele incoerențe. Legea 75, cu privire la locuințe, prevede modalitatea de încheiere directă a contractelor pentru fiecare apartament/spațiu și doar dacă nu este posibil din punct de vedere tehnic, contratele să fie încheiate cu administratorul clădirii.
Parcă ar fi ceva ce nu se leagă între aceste legi. Altfel de ce nu se putea la momentul aprobării legii să se ajusteze și articolul 29 din legea 303, care prioritizează altfel lucrurile? S-a evitat o discuție incomodă la parlament, pentru ca această discuție să fie transformată în trântă interminabilă între prestator și consumator, cu implicarea stângace a autorităților responsabile.
Desigur, cel mai comod ar fi pentru toți contractele pentru clădirile cu mai multe apartamente să fie aprobate cu administratorul clădirii. Așa se practică în lumea civilizată. Iar dacă ar fi aprobate și procedurile specifice fiecărui participant, ar funcționa totul a ceasul. Dar nu la noi. Pentru că la noi nu sunt formate asociațiile de proprietari în condominiu, nu sunt clarificate responsabilitățile privind elementele de proprietate comună, se mai încurcă lumea și în obligații și responsabilități. Citeste mai mult
Absurditate Publică Locală (APL) – ca la Chişinău.
„N-avem nimic împotriva manifestanţilor paşnici…” – dar sa nu se bage în treuca noastră cu autorizaţii!
Primarul acum incearcă să arunce maiumuţa în braţele protestatarilor, că tot ei şi-au dat acordul, aşa că nu aveţi ce cere de la primărie, blamaţii pe protestatari, că ei sunt de vină, dar primaria – ca întotdeauna – albă şi pufoasă. Numai că puful de acum este atît de terfelit, că nici alb nu mai este, nici miros fresh nu emană. Modalitatea de discuţii de la şedinţele operative îţi dă impresia, că totul s-a presurat cu naftalină, ca nu cumva schimbările să atingă această instituţie.
Legea 436. Articolul 29. Atribuţiile de bază ale primarului h) exercită, în condiţiile legii, supravegherea activităţilor din tîrguri, pieţe, oboare, parcuri, spaţii verzi, locuri de distracţie şi agrement şi ia măsuri operative pentru buna lor funcţionare.
Deci, să fie clar. Primarul este responsabil şi de locurile de distracţii şi agrement şi este obligat să ia masuri operative în toate cazurile necesare, conform cu legislaţia. Pentru aceasta există autorităţi publice, ca să administreze treburile localităţii, dar nu ca să stea cu pardonul la gard şi să arate cu degetul la alţii.
Indiferent, dacă cineva îşi dă sau nu acceptul din societate, pentru orice tip de amplasament – oricum – autoritatea publică (în aces caz – primarul, este prevăzut expres în lege) este responsabilă şi obligată să asigure efectuarea tuturor procedurilor necesare pentru activitatea în condiţiile legii a unităţilor ce obţin careva autorizări.
Evident, că operatorul, care prestează servicii este responsabil de calitatea serviciilor, precum si asigurarea nivelului corespunzător de inofensivitate şi siguranţă. Dar nu numai operatorul. Logica existenţei unor reglementări, cu obligativitatea de obţinere a certificatelor, autorizaţiilor, semnături de la diferite organe de control este de a diminua riscurile şi de a exclude pătrunderea în piaţă a operatorilor, care nu au capacitate de prestare a serviciilor. Păcat, că la primărie lucrurile se înţeleg în alt mod.
Asta ne face pe noi foarte vulnerabili şi expuşi unor riscuri imprevizibile în orice loc din oraş. Şi problema nu este în compensarea pagubelor. Nu poţi să pretinzi, că dacă ai compensat paguba materială şi morală, care va fi achitată prin buget tot din banii nostri, totul s-a rezolvat. Mult mai important este să fie analizată situaţia în detalii pentru a developa deficienţele sistemului şi a lucre punctat pe aceste deficienţe. Acolo, unde este lipsă de procedură – să se elaboreze, unde este lipsă de competenţă – să se lucreze cu funcţionarul.
http://http://agora.md/stiri/16240/primaria-caruselul-din-pman-a-fost-instalat-ilegal Citeste mai mult
Categorii de lucrari in constructii – o scapare ordinara in legea noua sau un lobby subtil?
Recent, intr-o postare pe FB (care nu este unica) a fost plasata o autorizatie de construire, care este prezentata in calitate de document ce permite interventia intr-o constructie existenta unei intreprinderi individuale. Aceastaintreprindere intentioneaza sa-si construiasca o intrare separata in incaperea pe care o are in proprietate in cladirea respectiva. Pe linga faptul, ca autorizatia este expirata in termen si proiectul nu a fost coordonat cu ceilalti proprietari de spatii din aceasta cladire, si categoria de lucrari pentru care a fost emisa autorizatia, este foarte “difuza”. Autoritatea emitenta (primaria mun. Chisinau) a autorizat lucrari de “organizare a unei intrari separate din golul geamului existent pentru amplasarea unui oficiu”. Daca functionarii au dorit sa creeze confuzie, ca sa nu fie clar ce a autorizat, atunci a reusit perfect. De fapt, sunt foarte multe exemple, cind autorizatiile se emit pentru orice, numai nu pentru lucrari de constructii. Se inventeaza formulari care nu au nimic cu lucrarile ce au a fi autorizate, dar servesc autoritatilor ca paravan pentru diferite feluri de actiuni cu tenta de coruptie.
Sugestii asupra regulamentului de mansardare in chisinau
Am incercat sa examinez acest Regulament, si sa propun careva modificari de imbunatatire, insa documentul este scris in asa mod, ca este foarte complicat sa faci ajustari, care l-ar imbunatati doar in citeva propuneri. In textul regulamentului sunt foarte multe neclaritati referitor la competentele, drepturile si responsabilitatile persoanelor si a autoritatilor, care se vad implicate in proces. Mai mult, proprietarii, care au drepturi si responsabilitati privind partile/elementele comune in cladire sun aproape ignorati, atit la capitolul implicare, cit si la capitolul profit, rezultat din realizarea proiectelor de mansardare. Regulamentul necesita a fi refacut cardinal, dar mai intii, APL trebuie sa-si stabileasca conceptul si obiectivele acestui regulament (punctat, cu teze, fara texte foarte mari, dar sa fie clar ce se doreste, de fapt, in rezultatul implementarii reglementarii propuse spre aprobare, ca juristii care lucraeza asupra textului sa stie ce au de elaborat).
Deacea am comentat unele aspecte, care ar fi bine sa fie clarificate si descrise prin reglementari cu scopul de a asigura procesul de mansardare in asa mod, ca sa fie unul eficient, sa motiveze dorinta investitorului sa vina in aces segment de activitate, sa nu trezeasca reticienta locatarilor, sa excluda la maxim elementele coruptibile si sa asigure o exploatare calitativa a cladirii in continuare.
Din start accentuez, ca sa nu fie puse cele scrise in categoria de „atentate la persoane care au scris, sau cele din difeirte structuri ale administratiei. Sunt doar sugestii, care pot fi luate in consideratie de catre cei ce doresc sa imbunatateasca acest document.
REGULAMENTUL(proiect)
privind proiectarea şi construirea mansardelor
la blocurile de locuinte din municipiul Chişinău
sugestiile – cu rosu in textul documentului