Dar trebuie planificat ca un întreg.
Despre PUG, PUZ, continuitatea dezvoltării urbane și diferența dintre planificarea profesionistă și urbanismul practicat prin sloganuri.
„Chișinăul se construiește pe bucăți!” Este una dintre afirmațiile pe care le auzim tot mai frecvent în dezbaterile privind dezvoltarea orașului. De regulă, este formulată pe un ton acuzator, ca și cum ar descrie o anomalie urbanistică sau ar constitui, prin ea însăși, dovada unei administrări defectuoase. Răspunsul meu este simplu:
Da, orașul se construiește pe bucăți! Și este absolut firesc să fie așa.
Orașele s-au construit astfel de-a lungul istoriei: prin intervenții succesive, investiții publice și private, transformări funcționale, extinderi, reconstrucții și adaptări la necesitățile fiecărei perioade. Niciun oraș real nu se construiește simultan, dintr-o singură decizie, după un singur proiect și într-un singur ciclu investițional.
Problema adevărată nu este că orașul se construiește pe bucăți. Problema apare atunci când intervențiile nu sunt corelate, efectele lor cumulative nu sunt evaluate și lipsește viziunea asupra întregului. A confunda dezvoltarea etapizată cu dezvoltarea haotică înseamnă a nu înțelege natura procesului urbanistic.
Un oraș nu este un proiect de construcție cu dată de finalizare
Spre deosebire de o clădire, care poate avea un proiect definitiv, un termen de execuție și o recepție finală, orașul este un sistem viu, aflat într-o permanentă transformare. Populația evoluează, economia își schimbă structura, apar tehnologii noi, se modifică mobilitatea, cererea de locuințe, necesitățile serviciilor publice și posibilitățile financiare ale comunității.
În teoria urbanismului contemporan, această realitate este abordată prin conceptele de planificare strategică, dezvoltare etapizată și planificare adaptivă. Abordările adaptive recunosc limitele anticipării tuturor condițiilor viitoare.
Planificarea trebuie să asigure coerența dezvoltării fără a pretinde că poate programa definitiv fiecare intervenție viitoare.
PUG-ul nu este un proiect de execuție pentru întregul oraș.
Unii vorbesc despre Planul Urbanistic General ca despre un document care, odată aprobat, va rezolva toate problemele orașului și va elimina necesitatea altor documentații urbanistice. Este o așteptare nerealistă.
PUG-ul stabilește structura generală de dezvoltare, organizarea funcțională a teritoriului, direcțiile de evoluție, infrastructura majoră, regimurile de protecție și cadrul general al reglementărilor. Dar nu poate detalia exhaustiv fiecare parcelă, acces, configurație de ansamblu sau etapă investițională.
PUG-ul stabilește regulile și direcțiile dezvoltării. PUZ-ul le concretizează la scara unui teritoriu. Proiectele de investiții le materializează în teren. Instrumentele operează la scări și niveluri de precizie diferite, în limitele competențelor și procedurilor prevăzute de lege.
Și după aprobarea noului PUG vor exista teritorii care necesită restructurare, regenerare, reorganizarea circulației, dezvoltarea infrastructurii sau adaptarea funcțiunilor. A pretinde că PUG-ul va elimina nevoia de detaliere înseamnă a confunda planificarea la scara întregului oraș cu fundamentarea și concretizarea soluțiilor urbanistice la nivelul unor teritorii specifice
Să oprim dezvoltarea orașului până la aprobarea PUG-ului?
Din afirmația că orașul se construiește „pe bucăți” se desprinde adesea o altă mantră a criticilor: până la aprobarea noului PUG ar trebui suspendate elaborarea și aprobarea PUZ-urilor și, implicit, o parte a dezvoltării urbane.
Elaborarea unui PUG presupune studii complexe, consultări, evaluări, coordonări, avizări și decizii instituționale. Nu depinde exclusiv de primar sau de direcția de urbanism. Documentația urmează să fie examinată și aprobată de autoritatea deliberativă, în condițiile legii; rezultatul unei asemenea proceduri nu poate fi garantat anticipat.
Ce ar însemna blocarea generalizată? Amânarea investițiilor, întârzierea regenerării unor teritorii degradate, suspendarea unor proiecte de locuire, servicii sau infrastructură, menținerea unor disfuncții existente? Un oraș nu poate fi pus în conservare administrativă pe durata elaborării propriului plan de dezvoltare.
Continuitatea dezvoltării nu înseamnă derogare de la reguli. Documentațiile se examinează în raport cu cadrul legal și urbanistic aplicabil, cu studiile disponibile și cu direcțiile de dezvoltare aflate în fundamentare, în măsura și prin procedurile permise de lege. Prudența urbanistică este necesară. Paralizia urbanistică nu este o strategie.
Fiecare PUZ se examinează riguros și se aprobă exclusiv în condițiile legii și ale integrării urbanistice
Să fie foarte clar: continuitatea dezvoltării urbane presupune responsabilitate sporită pentru fiecare documentație, nu aprobări automate. PUZ-ul nu este un instrument de justificare necondiționată a intențiilor unui investitor și nici un mecanism de subordonare a interesului public față de interesul unei proprietăți individuale.
Fiecare PUZ se elaborează, se examinează, se avizează și se aprobă numai prin procedurile legale aplicabile, pe baza unor soluții fundamentate și compatibile cu organizarea funcțională a întregului oraș. Un PUZ reglementează un teritoriu concret, dar consecințele soluțiilor sale trebuie analizate la scara întregului oraș.
Se evaluează mobilitatea și accesibilitatea, capacitatea infrastructurii tehnico-edilitare, alimentarea cu apă și canalizarea, energia, transportul, accesul la instituții de învățământ și servicii medicale, spațiile verzi, dotările publice și celelalte componente ale unei locuiri și funcționări urbane de calitate.
Se proiectează in așa mod, ca soluția să funcționeze în perimetrul studiat. Ea trebuie să fie compatibilă cu teritoriile învecinate și cu sistemul urban în ansamblu, inclusiv prin evaluarea efectelor cumulative ale dezvoltărilor existente și preconizate.
Acolo unde infrastructura este insuficientă, se identifică soluțiile de asigurare a acesteia, responsabilitățile, resursele și etapizarea, în condițiile legii. Dacă viabilitatea urbanistică nu poate fi demonstrată, propunerea se revizuiește sau, după caz, se respinge.
Întrebarea profesionistă nu este dacă aprobăm sau interzicem în bloc PUZ-urile până la finalizarea PUG-ului, ci dacă fiecare documentație contribuie la dezvoltarea coerentă a orașului, fără a transfera comunității disfuncții și costuri nejustificate.
Planificarea este integratoare. Implementarea este etapizată.
Un oraș trebuie planificat ca un întreg, dar se dezvoltă prin intervenții concrete, realizate în locuri și momente diferite. Nicio autoritate publică nu dispune simultan de toate resursele financiare, tehnice și administrative pentru transformarea întregului teritoriu. Nici proprietarii și nici investitorii nu își pot sincroniza toate deciziile după un calendar unic.
Unele proiecte sunt mature și pot fi realizate imediat. Altele necesită ani de pregătire, finanțări publice sau private, consolidarea proprietăților ori extinderea infrastructurii. Această diferență de ritm este normală. Rolul planificării nu este să o elimine, ci să asigure compatibilitatea intervențiilor.
Un PUZ se analizează și prin efectele asupra teritoriilor învecinate: trafic, rețele edilitare, școli, servicii, spații verzi și investiții viitoare. Un PUZ poate fi bine rezolvat în interiorul propriilor limite și, totuși, să producă disfuncții în afara lor. Deacea avem nevoie de evaluarea efectelor cumulative, de indicatori comuni, de baze de date compatibile și de mecanisme de corelare între documentații. Orașul se construiește pe bucăți, dar efectele fiecărei bucăți se evaluează la scara întregului oraș.
Planificarea modernă nu înseamnă un desen definitiv
PUG-ul nu este o fotografie a orașului viitor care trebuie realizată întocmai, indiferent de schimbările economice, sociale sau tehnologice. El este un instrument de orientare și reglementare, care trebuie monitorizat și adaptat în limitele procedurilor legale.
De aceea, în procesul actual de elaborare a PUG-ului Chișinăului, consider esențială trecerea de la percepția unui document static la conceptul de PUG dinamic: baze de date teritoriale actualizabile, instrumente GIS, indicatori de monitorizare și evaluarea continuă a efectelor deciziilor urbanistice.
Fiecare PUZ și fiecare transformare teritorială relevantă trebuie să poată fi urmărite în raport cu evoluția întregului oraș. Astfel, dezvoltarea „pe bucăți” devine implementarea etapizată a unei viziuni integrate, nu o succesiune de intervenții izolate.
Nu trebuie să cerem orașului să înceteze să se transforme. Trebuie să dezvoltăm capacitatea instituțională de a înțelege, coordona și gestiona transformările sale.
Despre cei care confundă mandatul public cu tribuna de comentator
Este firesc ca cetățenii să aibă opinii diferite, iar experții să critice soluțiile insuficient fundamentate. Dar de la persoanele care dețin mandate publice avem dreptul să așteptăm mai mult decât reproducerea unor sloganuri convenabile.
Consilierii municipali nu sunt spectatori ai procesului. Ei reprezintă autoritatea deliberativă care va trebui să examineze și să decidă asupra aprobării PUG-ului. Responsabilitatea presupune înțelegerea documentațiilor, a cadrului normativ, a diferențelor dintre PUG și PUZ și a consecințelor economice și sociale ale deciziilor.
Un mandat public nu transformă automat pe nimeni în specialist în urbanism. Dar obligă, cel puțin, la efortul de a înțelege domeniul în care urmează să iei decizii.
Este surprinzător cât de categoric pot fi formulate verdicte despre oprirea dezvoltării fără explicarea mecanismelor juridice, a costurilor, a consecințelor sau a alternativelor. Este mai simplu să declari pe Facebook că orașul se construiește greșit decât să demonstrezi ce anume este greșit, cum trebuie corectat și cine va suporta consecințele.
Iar atunci când cei care vor avea responsabilitatea aprobării PUG-ului preferă rolul de comentatori permanenți, apare întrebarea legitimă: pregătim împreună decizii responsabile pentru oraș sau doar acumulăm capital de imagine din criticarea procesului?
Consultările publice există tocmai pentru a transforma observațiile în contribuții concrete. Participați. Studiați. Formulați propuneri. Argumentați alternativele. Asumați-vă soluțiile. Urbanismul nu devine mai profesionist prin multiplicarea criticilor, ci prin creșterea calității deciziilor.
Nu bucățile sunt problema. Lipsa coerenței dintre ele este problema.
Chișinăul va continua să se dezvolte prin proiecte, investiții și intervenții succesive. Așa funcționează orașele. Ceea ce trebuie să schimbăm este modul în care aceste intervenții sunt analizate, corelate și integrate într-o viziune comună.
Au trecut și timpurile în care numeroase intervenții urbanistice se realizau în baza unor PUZ-uri elaborate „în volum redus”, care se limitau, în esență, la modificarea codurilor urbanistice ale zonelor, fără studii și analize suficient de aprofundate. Astăzi, abordarea este alta: PUZ-urile parcurg un proces riguros de elaborare, verificare, coordonare și avizare, în care sunt analizate soluțiile propuse, impactul asupra teritoriilor învecinate, asigurarea infrastructurii tehnice și sociale și integrarea în structura urbană existentă și preconizată. Nu simpla schimbare a unor reglementări este obiectivul, ci fundamentarea unor soluții urbanistice coerente, viabile și corespunzătoare interesului public, care pot fi înaintate spre aprobare.
Noul PUG trebuie să ofere structura coerentă de dezvoltare, reguli clare, priorități fundamentate și mecanisme de adaptare în timp. PUZ-urile trebuie să concretizeze direcțiile generale la scara teritoriilor studiate, exclusiv prin proceduri legale și cu asigurarea infrastructurii tehnice și sociale necesare. Investițiile trebuie să transforme planificarea în rezultate reale pentru locuitori.
Nu avem nevoie de o confruntare artificială între PUG și PUZ, între planificare și investiții sau între viziunea generală și intervențiile locale. Avem nevoie de continuitate, coerență și responsabilitate.
Da, ORAȘUL SE CONSTRUIEȘTE PE BUCĂȚI. Dar valoarea urbanismului constă în capacitatea de a face ca aceste bucăți să formeze un întreg funcțional, echilibrat și durabil.
Aceasta este diferența dintre a construi pur și simplu și a construi un oraș și, ca să facem față, este nevoie de implicare cât mai largă a specialiștilor, care pot separa show-urile de activitatea de planificare și să meargă fiecare pe drumul lui.
Orașele nu se construiesc dintr-o singură mișcare. Dar nici nu se planifică dintr-o singură postare pe Facebook.