La ședința Consiliului Municipal Chișinău din 6 octombrie au fost aprobate trei documentații urbanistice importante: 1)Planul urbanistic zonal pentru teritoriul alăturat str. Industriale, tronsonul cuprins între str. Uzinelor și Vadul lui Vodă; 2)Planul urbanistic zonal pentru teritoriul alăturat bd. Mircea cel Bătrân și str. Bucovina; și 3)Planul urbanistic zonal pentru teritoriul cuprins în perimetrul străzilor Grenoble (or. Chișinău) – Vasile Alecsandri (or. Codru) – Drumul Schinoasei (or. Codru).
Mai sunt și alte documentații urbanistice elaborate, aflate în diferite etape procedurale sau care își așteaptă rândul pentru examinare. Sunt prezentate în Consiliul Municipal și să fie examinate printr-o discuție profesionistă, pentru că orașul are nevoie de aceste documente. Consilierii municipali nu sunt chemați doar să constate problemele Chișinăului și să facă conferințe cu învinuiri. Una dintre responsabilitățile lor esențiale este să adopte deciziile prin care aceste probleme pot fi rezolvate.
De ce are nevoie Chișinăul de PUZ-uri?
În discuția publică despre urbanism se face uneori o confuzie fundamentală: PUZ-ul este prezentat aproape ca un mecanism inventat pentru a permite construcții. În realitate, lucrurile stau exact invers.
Planul urbanistic zonal este instrumentul prin care dezvoltarea este scoasă din zona improvizației și introdusă într-un cadru de planificare.
Un oraș nu este un obiect terminat și static. Este un organism care se modifică permanent. Se schimbă populația, mobilitatea, activitățile economice, valoarea terenurilor, necesarul de locuințe, infrastructura, tehnologiile, modul în care oamenii muncesc și se deplasează. Apar investiții și funcțiuni care nu existau atunci când a fost elaborat Planul urbanistic general.
PUG-ul stabilește structura și direcțiile generale de dezvoltare a localității. PUZ-ul permite studierea și reglementarea mai aprofundată a unei anumite zone și corelarea dezvoltării acesteia cu orașul în ansamblu.
Necesitatea acestui instrument este cu atât mai evidentă în cazul Chișinăului, unde elaborarea unui nou PUG este un proces amplu, de durată, iar orașul nu poate fi pus între timp în conservare. Și nici după aprobarea unui PUG nu dispare necesitatea PUZ-urilor. Niciun plan general nu poate anticipa, cu precizie absolută, toate transformările economice, sociale și teritoriale care vor apărea în anii următori.
Aceasta nu este o particularitate inventată la Chișinău. Este logica planificării urbane moderne. În sisteme de urbanism apropiate de al nostru, PUZ-ul este utilizat tocmai pentru coordonarea dezvoltării integrate a zonelor cu o dinamică urbană accentuată sau cu probleme complexe.
PUZ înseamnă mult mai mult decât niște blocuri desenate pe o planșă
Probabil aici avem cea mai mare restanță de educație urbanistică în spațiul public.
Epoca în care prin „PUZ” se putea înțelege o singură planșă pe care cineva desena câteva clădiri și indica niște etaje trebuie considerată încheiată.
Documentațiile care ajung astăzi la examinare sunt elaborate pe baza unor studii, calcule și documente de fundamentare și răspund unui ansamblu de probleme ale teritoriului.
Nu sunt desenate doar clădiri. Se modelează și se demonstrează cum va funcționa zona. Se analizează funcțiunile și utilizarea terenurilor, structura urbană existentă și cea propusă, rețeaua stradală, accesele, circulația și mobilitatea, capacitatea infrastructurii tehnico-edilitare, alimentarea cu apă și canalizarea, energia, spațiile publice și spațiile verzi, constrângerile existente, raporturile cu zonele învecinate și necesarul de infrastructură socială.
Atunci când dezvoltarea propusă generează necesități suplimentare, acestea se evaluează: grădinițe, școli, servicii medicale, obiective sociale, transport, parcări, rețele și alte dotări necesare funcționării normale a teritoriului.
Cu alte cuvinte, un PUZ nu răspunde doar la întrebarea „câte etaje vrem să construim aici?”. El răspunde la o întrebare mult mai complicată: cum poate această parte a orașului să se dezvolte fără ca dezvoltarea să distrugă funcționarea orașului? Și documentele prezentate spre aprobare răspund la întrebări, mai mult, soluțiile sunt confirmate prin avizele instituțiilor, precum și prin avizul general al ministerului, conform procedurilor legale.
Asta înseamnă urbanism. Și mai există o distincție pe care ar trebui să o înțeleagă oricine dorește să comenteze profesionist un PUZ.
Reglementările aprobate prin documentația urbanistică au caracter obligatoriu. Dar simulările volumetrice, imaginile și scenariile grafice prin care proiectantul demonstrează o posibilă materializare a acestor reglementări nu trebuie confundate cu proiectul unei construcții sau cu parametrii concreți din aceste simulări din studii.
PUZ-ul reglementează teritoriul. Proiectul de execuție proiectează construcția. Sunt lucruri diferite, realizate în etape diferite și verificate prin proceduri diferite.
Aceste documentații nu au apărut peste noapte
Cele trei PUZ-uri aprobate au parcurs procedurile prevăzute pentru documentațiile de urbanism și au fost supuse avizărilor necesare.
Printre acestea se află și procedura Avizului general asupra documentației de urbanism, emis în cadrul sistemului Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale. Avizul general presupune examinarea documentației în raport cu cerințele actelor normative aplicabile, soluțiile tehnice și conformitatea cu documentația de amenajare a teritoriului și de urbanism de nivel superior. Procedura este asigurată prin instituția ministerului, OATUCL, de către specialițti atestați in domeniu.
Putem avea – și avem – discuții profesionale despre cât de extins trebuie să fie controlul autorităților centrale asupra unor documentații care, în esență, reglementează dezvoltarea unei comunități locale. Din perspectiva autonomiei locale, considerăm că actualul sistem conține proceduri excesive și elemente de suprapunere instituțională care ar trebui reconsiderate. Dar cât timp acestea sunt prevăzute de cadrul normativ, Primăria le respectă! Și, mai important, nu tratăm avizarea ca pe o formalitate. Observațiile profesioniste, atunci când sunt argumentate și țin de obiectul documentației, îmbunătățesc proiectul și se iau in considerație in cadrul procedurii de avizare. Anume acesta este rostul unui aviz – rostul unui aviz nu este să mai pună o ștampilă într-un dosar, ci să contribuie la calitatea documentului.
Exact aceeași logică se aplică și consultărilor publice. Documentațiile sunt supuse procedurilor de consultare, astfel încât locuitorii, mediul de afaceri, profesioniștii și alte persoane interesate să poată vedea soluțiile propuse și să formuleze observații. Actualele reguli prevăd că procesul de consultare începe încă de la informarea populației și a mediului de afaceri despre intenția elaborării documentației și continuă până la aprobarea acesteia.
Așadar, PUZ-ul nu este un desen secret scos într-o dimineață din sertarul unui funcționar și pus în fața consilierilor pentru vot. Este rezultatul unui process, legal și transparent, așa sunt organizate lucrările de elaborare/avizare/coordonare/consultare/aprobare de către primărie.
Dezvoltarea nu este un păcat urbanistic
Mai există însă o problemă.
În jurul aproape fiecărei documentații urbanistice apare inevitabil același cor de acuzații: „construcții”, „dezvoltatori”, „interese”, „corupție”, puzulețe. Recent am citit chiar o formulare potrivit căreia asemenea procese ar servi „ca să acopere o injecție de multe milioane în corupția din construcții”. Este o propoziție spectaculoasă, bravo autorului, care le cunoaște pe toate, de la tratarea covidului, până la războaiele cognitive și prețurile la resursele energetice. Numai că urbanismul nu se face din propoziții spectaculoase.
Dacă există fapte de corupție, ele trebuie documentate, sesizate și investigate. Pentru aceasta există instituții competente. Dar transformarea cuvântului „corupție” într-o formulă universală, lipită automat de orice documentație urbanistică, nu este nici control civic, nici expertiză și nici luptă cu corupția.
Este doar zgomot.
Un oraș prosper evoluează in dezvoltare. Are nevoie de locuințe, locuri de muncă, investiții, servicii, spații comerciale, infrastructură, transport și spații publice. Are nevoie de capital privat și de investiții publice. Are nevoie de oameni care sunt dispuși să investească bani într-un teritoriu și de o administrație capabilă să transforme aceste investiții într-o dezvoltare coerentă și folositoare comunității. Are nevoie și de consiliu responsabil, cu competențe inclusiv pe domeniul urbanismului, nu doar a piarului politic cu tribuna dedicată insinuărilor și atacurilor acide.
Prosperitatea nu se construiește prin blocarea oricărei inițiative.
Și nici sărăcia nu este o politică urbanistică. Dar prosperitatea se asigură prin investiții și efort al celor care desfășoară activități economice.
Rolul administrației publice nu este să oprească dezvoltarea. Rolul ei este mult mai dificil: să o planifice, să o reglementeze și să oblige investiția privată să se integreze în interesul public al orașului. Implicarea in process cu obiecții la subiect, propuneri de îmbunătățire, amendamente gândite – toate acestea ar aduce plus valoare și procesului de planificare, dar și scopului veșnic al unor consilieri – să facă postări de partid, care să-I pună in lumină atrăgătoare. Desigur, că trebuiesc citite cu atenție documentele pentru asemenea intervenție.
Tocmai pentru asta există PUG-ul, PUZ-ul, regulamentele locale de urbanism, studiile, avizele și consultările publice.
Despre experți, „eGsperți” și responsabilitatea de a citi
Critica este necesară. Uneori chiar indispensabilă.
Dar există o condiție minimă: înainte să critici un document urbanistic, trebuie să-l citești. Iar înainte să explici publicului ce este un PUZ, ar fi util să știi, să înveți ce este un PUZ.
Această exigență ar trebui să fie cu atât mai mare pentru consilierii municipali. Ei nu sunt spectator sau actori de dat in spectacol, la ședințele Consiliului. Au acces la documentații, pot solicita explicații, pot discuta cu proiectanții, pot formula întrebări, amendamente și obiecții.
Este absolut legitim ca un consilier să nu fie de acord cu o soluție urbanistică. Dar există o diferență considerabilă între a spune: „am studiat documentația și contest această soluție pentru următoarele motive” – 1), 2) 3)…, a propune amendamentele de îmbunătățire – și a repeta mecanic că orice PUZ este încă o dovadă a „corupției din construcții” sau a mafiei imobiliare.
Prima este activitate de consilier, matură și competentă.
A doua este activitate de Facebook, acidă și ineficientă.
Orașul ar câștiga mult dacă energia consumată pentru inventarea unor etichete ar fi investită măcar parțial în citirea memoriilor explicative, a planșelor de reglementări, a studiilor de fundamentare, a avizelor și a proceselor-verbale ale consultărilor publice.
Iar pentru cei care doresc să poarte public titlul de expert, standardul ar trebui să fie și mai simplu: expertiza începe cu studiul. Nu cu supărarea. Nu cu oftatul. Nu cu „jelea”. Și, cu siguranță, nu cu certitudinea că orice lucru pe care nu l-ai înțeles trebuie să fie neapărat o schemă. Atunci sigur te vei putea înscrie pe lista experților, dar nu a eGsperților.
Urbanismul este o profesie. Se învață. O pot învăța și consilierii, cel puțin, la nivel general. Există legislație, normative, metodologii, literatură profesională, cursuri, exemple internaționale. Cine dorește sincer să contribuie la dezvoltarea Chișinăului are toate posibilitățile să se documenteze și să devină un interlocutor competent. Ar fi un câștig pentru toți. Și e mult mai cool să fii înscris in categoria onorabilă de expert, dar nu eGspert.
Pentru că un oraș bun nu se construiește nici prin obediență față de administrație, nici prin negarea reflexă a oricărei inițiative a administrației. Se construiește prin instituții care își fac treaba, profesioniști care își asumă soluțiile, investiții responsabile, consilieri care citesc documentele înainte de a ridica mâna (nu doar părerile părerologilor de serviciu a propriilor partide) – fie pentru „pro”, fie pentru „contra”.
Cele trei PUZ-uri aprobate la 6 octombrie nu încheie această muncă.
Sunt doar trei documentații dintr-un proces mult mai amplu de punere în ordine a dezvoltării Chișinăului. Mai sunt documente care trebuie finalizate. Mai sunt zone care trebuie studiate. Mai sunt probleme acumulate timp de decenii care trebuie reglementate. Și, evident, mai sunt soluții care trebuie discutate, corectate și îmbunătățite.
Dar pentru aceasta avem nevoie de dezbatere profesionistă. Avem nevoie ca și comunitatea proiectanților urbanisți să se dezvolte, să obțină mai multă putere profesionistă, ca să poată susține discursul public obiectivul de planificare armonioasă a teritoriului orașului. Asta se întâmplă prin muncă.
Orașul are suficientă gălăgie.
Ceea ce îi lipsește încă este mai multă competență în jurul mesei la care se iau deciziile.