Archives

Posted on publicat de by svetlana

Likbez urbanistic 7. AI-ul, PUG-ul și noua specie de experți

Între consultări: repere pentru un PUG construit cu expertiză, nu cu zgomot

Am ajuns într-o etapă interesantă a vieții publice: aproape toată lumea folosește inteligența artificială. Și, sincer, nu văd nimic rău în asta. Dimpotrivă. Dacă avem la dispoziție un instrument care ne permite să accesăm rapid cantități enorme de informație, să comparăm, să verificăm, să formulăm întrebări mai bune și să ne extindem capacitatea de analiză, ar fi absurd să nu-l folosim. Problema nu este că folosim AI. Problema este ce facem cu ceea ce ne oferă AI.

În această perioadă au început consultările asupra studiilor de fundamentare pentru reactualizarea PUG-ului orașului Chișinău. Primele ședințe au fost dedicate studiilor de fundamentare. Materialele sunt voluminoase, iar DGAURF, în calitate de beneficiar, a avut obiecții consistente față de mai multe aspecte ale studiilor prezentate. Acestea au fost transmise Consorțiului, iar procesul de corectare și completare este în desfășurare.

În același timp, pentru verificarea materialelor s-au utilizat și instrumente de inteligență artificială. Și nu este nimic de ascuns aici. S-a folosit AI pentru a ajuta la verificarea unor volume foarte mari de informație, pentru a identifica neclarități, pentru a compara și explica anumite aspecte și, în general, pentru a extinde capacitatea de analiză a beneficiarului.

DGAURF, în calitate de beneficiar, dispune de resurse limitate pentru a analiza studiile din toate domeniile care intră într-un PUG. Și nici nu ar fi realist să dispună. Un asemenea document presupune expertiză în urbanism, mobilitate, mediu, demografie, economie, infrastructură, patrimoniu, geologie, energie și multe alte domenii. AI-ul este, în acest caz, un instrument. Nu autorul studiului, nu expertul și, cu atât mai puțin, cel care își asumă responsabilitatea profesională.

Aici apare însă partea interesantă. La consultări s-a constatat că și mulți dintre cei care vin să critice studiile folosesc AI. Foarte bine. Să-l folosească! Numai că există o diferență între a folosi AI pentru a înțelege mai bine un document și a-l folosi pentru a produce un text critic pe care apoi îl prezinți ca demonstrație a propriei competențe. Pentru că AI-ul poate să-ți dea informație, dar nu îți transferă automat competența profesională.

Poți cere AI-ului să analizeze un studiu de mobilitate. Dar asta nu te transformă în specialist în mobilitate.

Poți cere o analiză de mediu. Nu devii ecolog.

Poți cere interpretarea unor prevederi urbanistice. Nu devii urbanist.

Și poți primi un text impecabil formulat despre un domeniu pe care nu îl stăpânești deloc.

Aici este adevărata capcană: AI-ul poate face superficialitatea mult mai convingătoare.

Consultarea nu este un concurs de superioritate

Un proces serios de consultare are nevoie de critică. Chiar de critică dură, atunci când este argumentată. Dacă există o eroare, să fie indicată. Dacă lipsește o analiză, să se spună care. Dacă există date mai bune, să fie prezentate. Dacă există o metodologie mai bună, să fie propusă. Dacă există o soluție mai bună pentru oraș, cu atât mai bine.

Pentru că aceasta este diferența dintre critică și contribuție. Un „totul este greșit” nu ajută prea mult. Întrebarea următoare va fi inevitabil: „Bine. Și cum trebuie făcut?” Unde? Pe baza căror date? Prin ce metodologie? Ce trebuie modificat? Cum poate fi integrată soluția în PUG? Aici începe adevărata expertiză.

Studiile PUG sunt elaborate de specialiști care au pregătire, experiență, activitate profesională și, acolo unde legislația prevede, atestare. Ei își asumă ceea ce propun prin semnătură și prin autoritatea profesională dobândită în timp. Asta nu înseamnă că sunt infailibili. Un specialist poate greși. Un studiu poate fi incomplet. O concluzie poate necesita revizuire.

Tocmai de aceea există consultarea. Dar între a demonstra argumentat o problemă și a declara, de pe rețelele sociale, că „nimeni nu știe nimic în afară de noi” este o diferență enormă.

Și pentru consilierii municipali există o mică recomandare

Inteligența artificială poate fi un instrument extraordinar și pentru aleșii locali. Dar ar fi foarte util ca, înainte de a transforma răspunsul AI într-un reel, podcast sau discurs foarte sigur pe sine, să fie citit și înțeles. Măcar atât. Să învețe ce le scrie AI. Pentru că acest lucru le-ar putea îmbunătăți considerabil activitatea de consilier și, paradoxal, i-ar pune într-o lumină mult mai bună decât o succesiune de critici sterile.

Un consilier municipal nu trebuie să știe tot. Nimeni nu poate ști tot. Dar ar trebui să fie capabil să înțeleagă problema pe care o critică, să pună întrebări relevante și să distingă între o recomandare tehnică serioasă și o formulare spectaculoasă generată în câteva secunde.

Avem nevoie de experți adevărați, nu doar de experți de rețea.

PUG-ul Chișinăului are nevoie de implicarea comunității profesionale. Avem nevoie de arhitecți, urbaniști, ingineri, ecologiști, economiști, sociologi, specialiști în patrimoniu, mobilitate, infrastructură, energie, sănătate publică și în toate celelalte domenii care compun viața orașului.

Veniți la consultări. Citiți. Contraziceți-ne. Arătați-ne unde greșim. Propuneți ceva mai bun. Recomandările pot fi luate în considerație atunci când sunt formulate astfel încât să poată fi analizate și integrate într-un document de planificare: cu argumente, date, metodologie și soluții. Iar ceea ce nu poate fi integrat va trebui explicat și justificat, inclusiv prin documentarea divergențelor.

La primele consultări au participat și specialiști din diferite instituții, care au venit cu observații, întrebări și recomandări concrete. Nu cu zgomot, nu cu declarații generale, ci cu obiecții tehnice și propuneri care pot ajuta la îmbunătățirea materialelor. Și, evident, nici acest lucru nu a scăpat criticilor de pe rețelele sociale. Am aflat că, în opinia unor eGsxperți, specialiștii din instituții nu ar trebui să se pronunțe în cadrul consultărilor, ci ar trebui să-și păstreze propunerile pentru etapa de elaborare propriu-zisă a lucrării.

Dar! Consultarea este tocmai etapa în care este binevenită opinia celui care are competență profesională relevantă. Dacă un specialist vede o problemă într-un studiu și poate spune acest lucru argumentat, de ce ar trebui să tacă doar pentru că observația sa apare în cadrul unei consultări? Pentru că este angajat într-o instituție, care mai are și obligația de a se expune oficial?  Desigur, există diferență între o recomandare formulată în cadrul consultării și o sarcină oficială pentru autorul studiului. Dar de aici până la ideea că specialiștii ar trebui să aștepte „momentul potrivit” pentru a vorbi este o distanță destul de mare.

Dacă un specialist poate contribui la îmbunătățirea unui document astăzi, de ce să-l rugăm să aștepte până mâine doar pentru ca proceduraliștii de pe Facebook să fie mulțumiți de ordinea etapelor?

Un PUG nu este o lucrare care se elaborează în camere ermetic închise, iar apoi se scoate la lumină doar pentru a fi admirată sau criticată. Este un proces complex, în care informația, expertiza și observațiile trebuie să circule între cei implicați. Cu cât specialiștii relevanți se implică mai devreme și mai argumentat, cu atât cresc șansele ca rezultatul final să fie mai bun.

Iar dacă aceasta deranjează pe cineva care preferă ca experții să vorbească doar atunci când le permite calendarul imaginar al „adevăraților eGsperți”, asta este deja o problemă mai degrabă de percepție decât de urbanism. Asta înseamnă consultare publică. Nu înseamnă că fiecare observație devine automat regulă. Și nici că cel care vorbește cel mai tare devine expert.

O nouă realitate pentru toți.

Da, astăzi este mai greu să elaborezi studii și livrabile pentru administrația publică. Pentru că beneficiarul poate verifica mai mult. Poate utiliza baze de date, GIS, literatură internațională și, da, inteligență artificială. Un document voluminos nu mai poate fi protejat de propriul volum. Dacă este bun, va rezista verificării. Dacă este incomplet, verificarea îl va arăta. Iar dacă trebuie corectat, va fi corectat.

În același timp, același standard trebuie aplicat și celor care critică. Nu putem cere experților să livreze documente impecabile, iar apoi să considerăm că orice text generat de AI și publicat cu mult tupeu pe rețelele sociale este automat expertiză. AI-ul democratizează accesul la informație. Nu democratizează automat competența.

Un specialist care folosește AI poate deveni mult mai eficient. Un om care nu stăpânește domeniul poate deveni doar mai convingător în greșelile sale. De aceea, să folosim AI. Să-l folosim pentru a înțelege mai bine, pentru a verifica, pentru a pune întrebări și pentru a ne extinde capacitatea de analiză. Dar să nu uităm că, în cazul PUG-ului, nu construim un text pentru internet. Construim reguli pentru oraș.

Iar orașul are nevoie de mai puțină gălăgie, mai puține aere de atotștiutor și mult mai multă competență, responsabilitate și soluții. Iar aici este locul unde experții adevărați trebuie să intre în joc: cei care cunosc orașul, au experiență și pot argumenta profesional, nu doar să emită opinii. Dacă vrem ca deciziile despre viitorul orașului să fie mai bune decât cele care ne-au adus aici, este timpul ca specialiștii notorii să vorbească, să participe și să-și asume public expertiza. Orașul nu-și mai permite luxul de a fi proiectat după vocea celui care strigă mai tare.

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Likbez urbanistic 5

Consultarea publică – locul unde opiniile devin soluții

 

 

 

 

Una dintre cele mai răspândite afirmații pe care le întâlnesc în spațiul public este că„Primăria nu are viziune”,„nu există PUG”,„nu există programe de dezvoltare”. De regulă, aceste concluzii sunt rostite cu multă convingere și foarte puține argumente.

Realitatea este însă alta.

Viziunea unui oraș nu se inventează într-un cabinet și nici nu se construiește din sloganuri electorale sau comentarii pe Facebook. Ea se fundamentează pe cercetare, analize, scenarii de dezvoltare și, foarte important, pe consultare publică.

Tocmai de aceea, noul Cod al Urbanismului și al Construcțiilor, împreună cu noul Regulament privind consultarea documentației de amenajare a teritoriului și urbanism, tratează consultarea publică drept o etapă esențială a elaborării Planului Urbanistic General. Și nu doar o etapă, ci acțiune care are trasabilitate pe toată durata elaborării documentului, ca locuitorii orașului să poată influența lucrurile cât mai eficient.

Pe 5 august am desfășurat prima rundă de consultări publice, la Pretura sectorului Centru. Sala a fost arhiplină. Au participat locuitori ai municipiului, reprezentanți ai ministerelor și agențiilor, mediul academic, specialiști din domenii conexe sectorul asociativ, și alte persoane interesate. Au fost analizate primele două studii elaborate în cadrul PUG.

Acesta este, de fapt, scopul consultărilor: fiecare studiu trebuie să ajungă la cea mai bună formă posibilă. Cercetările trebuie completate cu toate informațiile relevante existente, analizele trebuie consolidate, iar scenariile de dezvoltare trebuie verificate și îmbunătățite prin contribuția celor care cunosc domeniul.

Dar consultările nu înseamnă doar verificarea unor studii. Ele sunt momentul în care se poate influența, cu argumente, viitorul orașului.

Dacă considerați că un anumit domeniu este insuficient abordat, dacă aveți o altă viziune privind mobilitatea, patrimoniul, locuirea, dezvoltarea economică, infrastructura verde, serviciile publice sau extinderea orașului, acum este momentul să formulați propuneri. Structurat. Argumentat. Cu soluții. Asta se referă și la consilierii locali, care fac alegații interminabile la capitolul „urbanism„.  Anume platforma de consultări este locul, unde se vine mai puțin cu politica de partid și mai mult cu soluții concrete pentru îmbunătățirea politicilor de dezvoltare a orașului, propuneri făcute la timp, justificate, ca acestea să fie examinate în cadrul procedurilor de lucru, de către specialiști-executori, dar și trecute prin filtrul consultărilor. Nu cu învinuiri sterile, nu cu etichetări, dar cu propuneri concrete de o maturitate care să poată fi susținute profesionist și ulterior prin decizi de aprobare a documentelor în CMC.  

Și aici aș face o invitație aparte.

Celor care de ani întregi explică zilnic pe rețelele sociale cum ar trebui administrat Chișinăul.

Celor care deja se văd primari.

Celor care deja își construiesc echipe electorale, fie în municipiu, fie în suburbii.

Acesta este momentul perfect să demonstrați că proiectul vostru pentru Chișinău este mai mult decât un slogan. Acesta este momentul să demonstrați că publicațiile pe care le faceți costă mai mult decât frustrări infantile.

Planul Urbanistic General este organizat pe capitole și domenii. Fiecare dintre ele poate primi propuneri concrete, argumentate și asumate. Dacă sunteți convinși că aveți soluții mai bune, introduceți-le în acest proces. Veți convinge mult mai mult electoratul prin idei bine fundamentate decât prin încă o postare despre cât de rău este actualul primar sau despre cum nu vă plac PUZ-urile , poate nu aveți suficientă capacitate să le studiați și să le înțelegeți.

Până la urmă, este ușor să promiți un oraș mai bun. Mai dificil este să scrii, punctual, ce trebuie schimbat și de ce. Cu argumente clare. Cu integrarea propunerilor în sistemul complex al documentelor de planificare. Fără fanatismul de a stopa totul. Respectând interesele tuturor. Păstrând decența în comunicare.  

Iar dacă într-o zi veți ajunge să conduceți orașul, aceste propuneri vor deveni propriile dumneavoastră angajamente. Nu simple lozinci de campanie, ci soluții deja discutate public și integrate într-un document strategic.

În urbanism există o diferență foarte clară între critică și contribuție.

Critica spune că ceva este greșit.

Contribuția explică ce trebuie făcut, cum trebuie făcut și de ce este mai bine așa.

Orașele nu se dezvoltă din aplauze și nici din huiduieli. Ele se dezvoltă din idei bune, muncă serioasă și dialog profesionist.

De aceea, îi invit pe toți cei interesați de viitorul Chișinăului să participe la consultările publice. Să lăsăm deoparte reflexul confruntării politice, frustrările proprii și să folosim această oportunitate pentru ceea ce este ea în esență: un exercițiu de construcție a viitorului orașului.

Pentru că aceste documente nu sunt ale primarului.

Nu sunt ale arhitectului-șef.

Nu sunt ale unei administrații și nici ale unui partid.

Ele aparțin Chișinăului.

Iar peste 10, 20 sau 30 de ani nimeni nu va întreba cine era primar sau architect-șef în 2026. Dar toți vom trăi în orașul pe care îl proiectăm astăzi.
 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

LIKBEZ URBANISTIC 2

 

De ce orașele nu pot crește „la întâmplare”

URBANISMUL EXISTĂ TOCMAI PENTRU A EVITA HAOSUL

Dacă orașele ar fi lăsate să se dezvolte complet liber, fără reguli, rezultatul ar fi previzibil: clădiri construite fără infrastructură, drumuri care nu duc nicăieri, lipsă de spații publice, conflicte între funcțiuni incompatibile și o calitate scăzută a vieții urbane. Exact pentru a preveni aceste situații a apărut urbanismul – ca domeniu care încearcă să organizeze dezvoltarea orașelor într-un mod coerent și previzibil.

În esență, urbanismul reprezintă procesul de planificare și reglementare a utilizării spațiului urban, luând în considerare forma fizică a orașului, funcțiile economice, impactul social și relația dintre diferite activități din teritoriu. În literatura de specialitate, urbanismul este descris ca un proces de stabilire a obiectivelor de dezvoltare, colectare și analiză de date, elaborare de scenarii și luare de decizii privind evoluția orașelor. 

Cu alte cuvinte: urbanismul este încercarea societății de a face orașul mai puțin haotic și mai locuibil.

Orașele au fost planificate încă din Antichitate

Contrar unei percepții frecvente, planificarea urbană nu este o invenție modernă.
Primele forme de organizare urbană apar încă în orașele antice din Egipt, Mesopotamia, India sau Grecia, unde putem observa rețele stradale regulate, zone funcționale distincte și sisteme organizate de apă și canalizare. 

În multe orașe romane, de exemplu, planul urban era bazat pe o structură clară de străzi principale (cardo și decumanus), piețe centrale și zone specializate pentru locuire, comerț sau administrație.

În Evul Mediu, creșterea orașelor s-a produs adesea spontan, ceea ce a generat străzi înguste, supraaglomerare și condiții sanitare precare. Tocmai aceste probleme au dus, mai târziu, la apariția unor prime intervenții sistematice de planificare urbană, mai ales în perioada Renașterii și apoi în secolul XIX. 

Un exemplu celebru este mișcarea „Garden City” propusă de Ebenezer Howard în 1898, care încerca să combine avantajele orașului cu cele ale mediului rural și să evite supraaglomerarea orașelor industriale. 

Pe scurt: urbanismul a apărut ca reacție la problemele reale ale orașelor care cresc prea repede și fără coordonare.

Industrializarea: momentul în care urbanismul devine indispensabil

Urbanismul modern se dezvoltă cu adevărat în secolul XIX, odată cu explozia orașelor industriale. Migrația masivă către orașe a generat supraaglomerare, poluare și epidemii.

În această perioadă apar primele politici urbane care reglementează:

  • separarea funcțiunilor urbane (locuire, industrie, comerț),
  • dezvoltarea infrastructurii,
  • rețelele de transport,
  • condițiile de sănătate publică.

De aici provine și ideea modernă de zonificare urbană, care stabilește ce tip de activități pot fi dezvoltate într-o anumită zonă a orașului.

În secolul XX, urbanismul devine un domeniu interdisciplinar, care combină arhitectura, ingineria, economia, sociologia și politica publică. 

Ce se întâmplă când planificarea lipsește

Experiența multor orașe arată că lipsa unor politici urbane coerente produce conflicte de utilizare a terenurilor, blocaje administrative și dezvoltări speculative. Studiile de specialitate arată că incoerența politicilor urbane generează conflicte între proprietari, autorități și comunități, precum și dificultăți în gestionarea spațiului urban. 

În practică, lipsa planificării duce la situații familiare multor orașe din Europa de Est:

  • blocuri construite fără infrastructură suficientă;
  • lipsa spațiilor verzi;
  • trafic generat de proiecte amplasate fără corelare cu rețeaua stradală;
  • dezvoltări punctuale care ignoră contextul urban.

Urbanismul încearcă exact opusul: să coordoneze aceste decizii înainte ca ele să devină probleme.

Urbanismul ca politică publică

În majoritatea statelor europene, planificarea urbană este reglementată prin legislație și instrumente de planificare.

De exemplu, în România, legea privind amenajarea teritoriului și urbanismul stabilește că planificarea urbană urmărește dezvoltarea coerentă și durabilă a localităților prin strategii spațiale integrate. 

În Republica Moldova, instrumentul principal al planificării urbane este Planul Urbanistic General (PUG), care stabilește direcțiile de dezvoltare ale localității, zonificarea funcțională și principalele reguli de utilizare a terenului.

Cu alte cuvinte, urbanismul nu este doar un exercițiu tehnic.
Este o politică publică despre cum vrem să arate orașele noastre in perspectiva de 20–30 de ani.

Concluzie: urbanismul nu creează orașe perfecte, dar evită orașe imposibile

Planificarea urbană nu poate elimina toate conflictele sau toate greșelile. Orașele sunt sisteme complexe, iar dezvoltarea lor implică întotdeauna compromisuri.

Dar fără urbanism, orașele riscă să devină colecții de decizii individuale fără logică comună.

De aceea există planuri urbane, reguli de construire și procese de consultare publică:
nu pentru a bloca dezvoltarea, ci pentru a face posibilă o dezvoltare care funcționează.

În acest context e important de înțeles este că procesul de actualizare a Planului Urbanistic General nu înseamnă că dezvoltarea orașului se oprește sau că acesta intră într-un „vid de reguli”. Orașul continuă să funcționeze și să se dezvolte în baza PUG-ului existent și a documentațiilor de urbanism aprobate, care rămân în vigoare până la adoptarea unui nou plan. Actualizarea PUG este, de fapt, un proces prin care regulile existente sunt analizate, corectate și adaptate noilor realități urbane — nu suspendate. Un oraș nu poate exista în afara regulilor de planificare, iar dezvoltarea urbană nu poate avea loc în afara cadrului legal.

 

 

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

LIKBEZ URBANISTIC 1

Cum se planifică un oraș?

Introducere în procesul de planificare urbană și rolul Planului Urbanistic General

În ultimii ani, în spațiul public apar tot mai des discuții despre urbanism, construcții, dezvoltarea orașului sau protejarea patrimoniului. Termeni precum Plan Urbanistic General (PUG), Plan Urbanistic Zonal (PUZ) sau „regulament urbanistic” sunt invocați frecvent în dezbateri publice, însă pentru majoritatea cetățenilor rămân concepte tehnice greoaie, cu multe pagini de citit, dar și hărți, care s-a obișnuit lumea să le vadă pe pereți in cabinetele primarului și a arhitectului-șef. În realitate, aceste instrumente sunt cele care stabilesc regulile după care se dezvoltă orașul în care trăim.

Planificarea urbană nu este doar o activitate tehnică realizată de arhitecți și urbaniști. Ea este un proces public, în care intervin autoritățile locale, specialiștii din diferite domenii și comunitatea. Prin acest proces se stabilesc obiectivele de dezvoltare ale unui teritoriu, modul în care sunt utilizate terenurile, organizarea infrastructurii, protecția patrimoniului și a mediului, precum și condițiile în care pot fi realizate investițiile publice și private.

Primul articol din această serie își propune să răspundă la câteva întrebări fundamentale: ce este Planul Urbanistic General, de ce este important și cum se înscrie el într-un sistem mai larg de instrumente de planificare urbană.

Ce este Planul Urbanistic General?

În legislația Republicii Moldova, Planul Urbanistic General (PUG) este documentul principal de planificare urbană pentru o localitate. El stabilește modul în care se organizează și se dezvoltă teritoriul localității pe termen lung.

Potrivit explicațiilor instituționale privind documentațiile urbanistice, PUG cuprinde analiza situației existente, sunt stabilite obiectivele și măsurile în domeniul urbanismului pentru o perioadă determinată pentru întreg teritoriul administrativ al localității. Documentul stabilește direcțiile de dezvoltare, zonificarea funcțională, organizarea infrastructurii și condițiile generale de construire. (Legea nr. 434/2023 Codul Urbanismului și)

În legislația României, definiția este similară. Conform Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, Planul Urbanistic General reprezintă documentația de urbanism care stabilește regulile generale de dezvoltare pentru întreg teritoriul unei localități, inclusiv delimitarea zonelor funcționale, infrastructura și regimul de construire. 

Documente similare există în multe alte state, deși denumirea lor diferă:

  • Germania– Flächennutzungsplan (Plan de utilizare a terenurilor), care stabilește structura generală a dezvoltării urbane.
  • Franța– Plan Local d’Urbanisme (PLU), document care reglementează utilizarea terenurilor și regulile de construire la nivel local.
  • Regatul Unit– Local Plan, document strategic adoptat de autoritățile locale pentru dezvoltarea teritorială și urbană.

Toate aceste instrumente au un rol similar: stabilirea regulilor de bază pentru dezvoltarea unui teritoriu. Există, desigur și diferențe in abordări de planificare spațială, dar scopul documentelor administrative de fiecare data este stabilirea regulilor de dezvoltare a localităților și a modalității de utilizare a terenurilor din aceste localitătăți.

Cum este definit urbanismul în literatura de specialitate

Dincolo de legislație, urbanismul este definit și în literatura academică.

În literatura contemporană, urbanistul Ion Mincu (prin școala de urbanism care îi poartă numele) și lucrările specialiștilor formați în această tradiție definesc planificarea urbană ca un proces integrator. De exemplu, urbanistul Alexandru Sandu descrie planificarea urbană drept „procesul prin care se stabilesc regulile de utilizare a teritoriului și direcțiile de dezvoltare ale unei localități, în acord cu obiectivele economice, sociale și de mediu ale comunității”.
— A. Sandu, „Urbanism și amenajarea teritoriului”, Editura Tehnică, București, 2005.

Juristul român Mircea Duțu, unul dintre cei mai importanți specialiști din spațiul românesc în domeniul dreptului mediului și al dreptului urbanismului. În lucrările sale, el tratează urbanismul și amenajarea teritoriului din perspectivă juridică și instituțională.

„Urbanismul reprezintă ansamblul activităților de planificare, reglementare și control al utilizării teritoriului, prin care autoritățile publice stabilesc cadrul juridic și tehnic al dezvoltării localităților, în scopul asigurării unei evoluții echilibrate a acestora și al protejării interesului public.”

— Mircea Duțu, Dreptul urbanismului, Editura Universul Juridic, București.

Urbanistul american Kevin Lynch descria planificarea urbană ca fiind procesul prin care societatea organizează utilizarea spațiului pentru a crea un mediu funcțional și coerent pentru viața colectivă (Lynch, Good City Form, MIT Press, 1981).

Într-o altă lucrare fundamentală, urbanistul Peter Hall definește planificarea urbană drept un proces prin care comunitățile decid cum să utilizeze terenul și resursele urbane pentru a atinge obiective sociale, economice și de mediu (Hall, Urban and Regional Planning, Routledge, 2002).

Definițiile din publicațiile științifice ne ajută să clarificăm subiectul mai profund, să înțelegem logica proceselor și să putem să comentăm normele stabilite in sensul lor authentic, fără a distorsiona esența stabilită in docoumente.  Aceste definiții subliniază un lucru esențial: planificarea urbană nu este doar despre construcții, ci despre modul în care orașele funcționează și se dezvoltă în timp.

PUG nu este singurul tip de plan urban.

Un aspect important pentru înțelegerea corectă a urbanismului este faptul că PUG nu este o „soluție universală” pentru toate problemele unui oraș. El este doar unul dintre instrumentele de planificare.

În Republica Moldova, sistemul de documentații urbanistice include mai multe niveluri:

  • PUG – Plan Urbanistic General
    stabilește regulile pentru întregul teritoriu al localității
  • PUZ – Plan Urbanistic Zonal
    detaliază reglementările pentru o anumită zonă a orașului
  • PUD – Plan Urbanistic de Detaliu
    stabilește parametrii pentru o parcelă sau un proiect specific

În alte țări există și alte tipuri de documente strategice sau tematice:

  • Master Plan– frecvent utilizat în orașe precum Singapore sau Dubai
  • Strategii de dezvoltare urbană– documente strategice pentru politici urbane
  • Planuri de mobilitate urbană– pentru organizarea transportului
  • Planuri de regenerare urbană– pentru transformarea unor zone degradate

Prin urmare, PUG este doar o piesă dintr-un sistem mai larg de instrumente de planificare. Desigur, pot fi utilizate și alte instrumente de planificare teritorială, important e să fie creat mecanism viabil pentru planificare și control al terenurilor, suficient de clar și simplu de utilizat in așa mod, ca și funcționarii din autorități, și beneficiarii proiectelor să față față situației.

De ce este important acest proces.

Planificarea urbană influențează direct viața cotidiană a locuitorilor. De la locul unde pot fi construite locuințe sau școli, până la modul în care sunt organizate transportul, spațiile verzi sau zonele istorice, toate aceste decizii sunt rezultatul unor procese de planificare.

Un PUG bine elaborat poate contribui la:

  • dezvoltarea echilibrată a orașului
  • protecția patrimoniului și a mediului
  • organizarea infrastructurii și a transportului
  • crearea unor spații urbane de calitate

În același timp, aceste documente trebuie să fie rezultatul unui dialog între administrație, profesioniști și comunitate, deoarece orașul este un bun comun. Pentru asigurarea dialogului sunt prevăzute procedure speciale de consultări și avizări.

Ce urmează în această serie

Acest articol este doar o introducere. În articolele următoare vom explica pe rând:

  • cine sunt actorii procesului de planificare urbană
  • care este rolul autorităților publice
  • ce rol au profesioniștii (arhitecți, urbaniști, ingineri)
  • cum pot participa cetățenii la procesul de planificare
  • cum se elaborează concret un PUG

Scopul acestei serii este simplu: să facă urbanismul mai ușor de înțeles pentru publicul larg, deoarece un oraș funcționează mai bine atunci când locuitorii lui înțeleg regulile după care se dezvoltă. Va fi util pentru toți să mai studiem câte ceva, pentru a ne asigura, că putem să ne organizăm cu un process calitativ de consultări. Vă invit să facem acest exercițiu.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Codul urbanismului – între necesitate și modă – 9

“…Modificarea planului urbanistic general prin intermediul planului urbanistic zonal, se realizează pentru zona căreia i se adresează respectivul plan urbanistic zonal, în vederea stabilirii unor reglementări noi cu privire la: regimul intravilan/ extravilan, regimul de construire, funcțiunile zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, materiale admise, condiții de amenajare…”

https://oar.archi/stiri/codul-amenajarii-teritoriului-constructiilor-si-urbanismului-a-fost-lansat-in-dezbatere-publica/?fbclid=IwAR1xZj7cQ3DfmTw-GpyMhK6-d3kcoCFT4rrBGeHuEakVeo5gX_GX8jkQjKU

E unul din cele 567 articole din proiectul CODULUI AMENAJĂRII TERITORIULUI, URBANISMULUI ȘI CONSTRUCȚIILOR. E bine să fie citit de cei, care incearcă cu înverșunare sa facă politică de partid pe seama acestui domeniu complex, dar fără a înțelege esența lucrurilor. Superficialitatea cu care unii se apucă să facă legi, precum și agresivitatea, tupeul, cu care își condimentează ieșirile publice ar trebui să dispară odată cu obținerea de cunoștințe. Se poate, totul se învață. E nevoie doar de perseverență și efort intelectual în loc de umblatul cu steagurile.

Avem cu toții ce învăța din proiectul de document publicat spre consultări în Romania. De la noțiuni, atribuții, responsabilități în domeniu, prevederi și reguli de planificare, reguli de protecție a patrimoniului, procedee de lucru, autorizări, avizări, criterii de performanțe ale construcțiilor, până la elemente de contencios administrativ specific amenajării teritoriului, urbanismului și procesului de autorizare. Totul într-un document, care să aducă claritate tuturor celor implicați în proces.

Un document foarte util și pentru noi. În special – celor, care își asumă calitatea de autori ai unui cod similar la noi, în Moldova. Dacă îl studiază, sigur vor înțelege cât de handicapat este proiectul care a tot fost promovat cu atâta insistență, dar fără a-și da seama la ce dezordine va fi creată după aprobarea acestuia.

Și o sugestie aparte guvernanților: Sigur se poate cere permisiune de la colegii din Romania să fie copiat textul documentului și, prin grija autoirlor, să fie adaptat pentru Moldova. Se pot găsi resurse pentru experții romăni și sigur va fi mai puțin costisitor decât efortul de corectare a efectelor scrierii unor legi proaste.

Expunere-de-motive_CATUC_aprilie-2022

CATUC_consultare-publica_aprilie-2022

Citeste mai mult →