Likbez urbanistic 8. Centrul Urban de Planificare Chișinău

Chișinăul are nevoie de o instituție care să nu lase PUG-ul să ajungă document de bibliotecă. Nu este despre „încă o structură în Primărie”, ci despre capacitatea instituțională de a planifica și administra dezvoltarea orașului pe termen lung.

Cine se ocupă de planificarea teritorială în Chișinău?

Există o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem acum, în plin proces de reactualizare a Planului Urbanistic General al municipiului Chișinău: Cine se ocupă de planificarea teritorială a orașului? Nu cine semnează documentele. Nu cine emite certificate de urbanism sau autorizații de construire. Nu cine gestionează, la un moment dat, un contract pentru elaborarea unui PUG. Ci cine are, instituțional, responsabilitatea permanentă de a gândi orașul, de a urmări cum se schimbă, de a administra documentațiile urbanistice, de a monitoriza implementarea lor și de a transforma prevederile planurilor în proiecte și acțiuni concrete?

Este o diferență importantă. Pentru că un oraș nu se planifică doar atunci când se elaborează PUG-ul. Și aceste întrebări nu sunt pentru a nega tot ce se întâmplă. Dar ni le punem, pentru că ne dorim să construim sisteme viabile.

PUG-ul nu este doar o hartă cu zone colorate pe coduri.

Uneori, despre PUG se vorbește ca despre un document care stabilește unde construim locuințe, unde avem comerț, industrie, spații verzi, drumuri și infrastructură. S-au învățat toți să calculeze POT și CUT, și s-au înmulțit experți autodidacți.

Este mult prea puțin. PUG-ul este, în esență, documentul prin care orașul își formulează viziunea de dezvoltare, stabilește obiectivele și direcțiile strategice, organizează teritoriul și creează cadrul pentru dezvoltarea ulterioară.În termeni simpli, putem vorbi despre două mari dimensiuni ale PUG-ului.

Prima este componenta directoare – cea care spune încotro trebuie să meargă orașul. Aici intră viziunea de dezvoltare, obiectivele strategice, prioritățile, marile sisteme teritoriale, infrastructurile necesare, proiectele și acțiunile care trebuie realizate pentru ca această viziune să nu rămână doar o frumoasă formulare în document. Un plan serios trebuie să spună nu doar ce vrem, ci și ce trebuie făcut, în ce ordine, în ce termen, de cine și cu ce resurse.

A doua este componenta reglementatoare – cea care transformă direcțiile de dezvoltare în reguli aplicabile teritoriului: zonificare, utilizarea terenurilor, regimul de construire, indicatori urbanistici, infrastructură, protecția anumitor teritorii și alte condiții care stau ulterior la baza deciziilor urbanistice și a documentelor permisive. Această parte este, într-adevăr, mai vizibilă în activitatea cotidiană a administrației. Există proceduri, competențe, certificate de urbanism, autorizații și alte instrumente reglementate de legislație.

Dar aici apare o problemă. Este mult mai ușor să administrezi regula decât să administrezi dezvoltarea orașului. Iar Chișinăul are nevoie de ambele. 

Elaborarea PUG-ului este doar începutul. Actualizarea PUG-ului e tot un început, in acest caz – de perioadă. Un PUG nu apare într-o lună și nici nu poate fi administrat de o echipă care se ocupă, în paralel, de zeci de alte probleme. Este nevoie de studii de fundamentare, analiză teritorială, demografie, economie, mobilitate, infrastructură, mediu, patrimoniu, spații verzi, utilități, locuire, dezvoltare socială, proprietate funciară, GIS, modelare și multe alte domenii.

Actualizarea PUG Chișinău 2040 trece exact printr-un asemenea proces multidisciplinar. Platforma oficială a proiectului (pug2040.chisinau.md) indică succesiv studiile de fundamentare, conceptul, PUG-ul, Regulamentul Local de Urbanism, evaluarea strategică de mediu și aprobarea de către Consiliul Municipal. Dar după elaborare urmează avizarea. Urmează consultarea. Urmează aprobarea.

Și apoi?

Apoi începe partea cea mai importantă: implementarea. Pentru că dacă după aprobarea PUG-ului nu există o structură care să urmărească implementarea lui, să monitorizeze indicatorii, să actualizeze datele, să urmărească proiectele și să propună intervenții, riscăm să repetăm exact experiența pe care o avem deja.

Lecția PUG 2007.

PUG-ul aprobat în 2007 a avut prevederi directoare și un plan de acțiuni. Problema este că foarte multe dintre acestea nu au fost implementate. Nu pentru că documentul ar fi fost neapărat lipsit de idei. Ci pentru că orașul nu și-a creat capacitatea instituțională necesară pentru administrarea și implementarea lui. Aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care trebuie să o învățăm acum.

PUG-ul Chișinăului a fost aprobat, Regulamentul Local de Urbanism a fost aprobat ulterior, dar entitățile necesare administrării și implementării planului de acțiuni nu au fost create, iar proiectele prevăzute nu au avut mecanismele necesare pentru a fi transformate în realitate.

Și atunci s-a întâmplat ceea ce era aproape inevitabil. Când planul general nu mai răspundea realității, orașul a început să reacționeze punctual. PUZ-uri pentru anumite teritorii. Decizii pentru anumite parcele. Intervenții sectoriale. Excepții. Coordonări. Soluții de moment. Iar când fiecare soluție de moment are propria logică, rezultatul nu mai poate fi o strategie coerentă de dezvoltare a întregului oraș. In același timp, nu putem opri viața in oraș, până nu se aprobă un nou PUG.

De ce DGAURF nu poate face totul?

În prezent, DGAURF este instituția care are în responsabilitate domeniul urbanismului și este desemnată beneficiar al lucrărilor de reactualizare a PUG. Este firesc. Este correct să fie implicată DGAURF. Dar trebuie să distingem între responsabilitatea administrației pentru PUG și capacitatea instituțională necesară pentru a administra permanent planificarea urbană a unui oraș de dimensiunea Chișinăului. DGAURF nu poate fi, simultan, și autoritate care gestionează zilnic documentele urbanistice, și administrație funciară, și structură de autorizare, și coordonator al zecilor de PUZ-uri și PUD-uri, și beneficiar al PUG-ului, și centru de cercetare urbană, și monitor al implementării, și structură de gestionare a bazei de date urbane.

PUG-ul este un document extracomplex. El nu poate și nici nu ar trebui făcut doar de arhitecți și urbaniști. Are nevoie de economiști, demografi, specialiști în transport, infrastructură, mediu, patrimoniu, geografie, GIS, administrație publică, finanțe, juridic, date și modelare.

Și, mai ales, are nevoie de continuitate. De aceea, soluția logică este să existe o entitate specializată pentru planificarea urbană și teritorială a municipiului.

De aici apare necesitatea Centrului Urban de Planificare.

Înțelegerea acestei probleme există deja în administrația municipală. Prin Dispoziția primarului general a fost constituit Centrul Urban de Planificare Chișinău (CUPC), ca grup local de coordonare a procesului de reactualizare a PUG și ca mecanism de monitorizare tehnico-metodologică. Nu este încă o entitate juridică distinctă. Și nici nu trebuie confundat cu o asemenea entitate. Este, mai degrabă, un prim pas instituțional.

Ideea este importantă tocmai pentru că aduce în jurul PUG-ului nu doar DGAURF, ci și reprezentanți ai administrației, consilieri municipali, instituții publice, mediul profesional, cercetarea și societatea civilă.

Dispoziția prevede inclusiv contractarea unui consultant tehnic extern care să analizeze etapele intermediare și livrabilele, să formuleze opinii tehnice independente, să participe la ședințele grupului și să asigure secretariatul tehnic. Asta înseamnă că încercăm să construim, chiar din timpul elaborării PUG-ului, un mecanism de administrare a procesului. Iar ulterior acest mecanism trebuie să poată evolua într-o structură permanentă.

Un pas și mai important: de la consultare la capacitate permanentă.

În 2026 avem și un alt instrument: Grupul de supraveghere a procesului de reactualizare a PUG. Acesta are o componență multidisciplinară și urmărește inclusiv informarea și consultarea publică, respectarea cadrului legal și metodologic, examinarea documentelor și cooperarea dintre administrație, elaborator, instituții, profesioniști și societatea civilă. Este exact logica recomandată și de noul cadru privind informarea și consultarea publică în urbanism, stabilit prin HG nr. 310/2025.

Dar trebuie să înțelegem ceva: grupurile de lucru sunt instrumente ale procesului. Nu pot înlocui instituția care trebuie să administreze permanent procesul de planificare. Iar această diferență este esențială.

De aceea, în paralel cu elaborarea PUG-ului și cu consultările publice, trebuie să discutăm și despre viitorul Centrului Urban de Planificare Chișinău. Nu peste doi ani. Nu după ce PUG-ul va fi aprobat. Ci acum.

Cum ar trebui să arate?

Nu putem pretinde că avem deja răspunsul perfect. Dimpotrivă. Ideea trebuie discutată. Dar, în viziunea noastă, o asemenea entitate ar trebui să aibă competențe pe întregul ciclu al planificării:

date → analiză → planificare → elaborare documentații → consultare → coordonare → monitorizare → implementare → evaluare → actualizare.

Ar trebui să gestioneze nu doar PUG-ul, ci și relația lui cu PUZ-urile, PUD-urile, PMUD, documentațiile teritoriale, planurile sectoriale și alte documente relevante. Și, foarte important, să urmărească planurile de acțiuni. Pentru că o administrație care elaborează un plan fără să urmărească implementarea lui face, în cel mai bun caz, un exercițiu de proiectare. Orașul are nevoie de mai mult. Are nevoie de management urban.

PUG dinamic înseamnă și instituție dinamică.

Aici ajungem la ideea de PUG dinamic. Am scris despre ea încă în 2023 (vezi articolele cu denumirea PUG dinamic): un PUG modern nu poate fi doar un document static, elaborat pe baza unor date colectate la un anumit moment și apoi lăsat să îmbătrânească până la următoarea actualizare. El trebuie să fie susținut de baze de date dinamice, GIS, instrumente de analiză, modelare și monitorizare permanentă.

Dar există o concluzie pe care poate nu am formulat-o suficient de apăsat atunci:

Nu poți avea PUG dinamic fără o instituție dinamică.

Nu poți actualiza datele dacă nimeni nu are această atribuție.

Nu poți monitoriza dezvoltarea dacă nimeni nu este responsabil.

Nu poți urmări planul de acțiuni dacă nimeni nu are indicatori și buget.

Nu poți face planificare bazată pe date dacă datele sunt împrăștiate prin sertarele diferitelor direcții.

Și nu poți cere continuitate dacă instituționalizarea procesului se face doar atunci când apare următorul PUG.

Orașul nu se oprește între două PUG-uri. De ce ar trebui să se oprească planificarea?

Și alte orașe lucrează astfel.

Nu este o idee exotică.

În Singapore, de exemplu, Urban Redevelopment Authority lucrează cu un sistem de planificare în mai multe orizonturi: planificarea pe termen lung este tradusă în Master Plan, iar acesta este revizuit periodic și susținut de planuri specializate. Planificarea este tratată ca un ciclu continuu, nu ca un proiect care se termină odată cu aprobarea documentului.

La Viena, planul strategic de dezvoltare este completat de concepte sectoriale specializate pentru mobilitate, spații verzi și publice, clădiri înalte, structură policentrică etc., care duc obiectivele strategice spre implementare.

În Los Angeles, programele de implementare ale planului general includ explicit elaborarea și modificarea planurilor, studii, investiții de capital, coordonare interinstituțională și modificarea procedurilor administrative. Cu alte cuvinte, implementarea planului este tratată ca o activitate administrativă în sine.

Aceste exemple nu trebuie copiate mecanic. Da, nu suntem nici Singapore, nici Viena, dar va trebui să ne mobilizăm să avem propriul nostru parcurs, pe măsura capacităților noastre, dar la fel de inteligent. Dar exemplele demonstrează un principiu simplu: planificarea urbană serioasă are nevoie de capacitate instituțională permanentă.

Iar aici apare rolul Consiliului Municipal. Consilierul de azi este obligat să cunoască ce este planificare.

Dacă ajungem la concluzia că Chișinăul are nevoie de o asemenea entitate, ea nu poate exista doar prin voința executivului.

Va fi nevoie de o decizie a Consiliului Municipal.

Va trebui aprobată structura.

Vor trebui aprobate atribuțiile.

Vor trebui prevăzute posturile.

Și, mai ales, va trebui prevăzută finanțarea.

Pentru că există o tentație foarte moldovenească de a spune: „să mai creăm o structură, dar fără cheltuieli suplimentare”.

Nu funcționează.

Un centru de planificare urbană fără specialiști, fără date, fără tehnologie și fără buget ar fi doar o altă denumire frumoasă pe organigramă.

Să discutăm acum, nu după ce vom constata din nou problema.

De aceea cred că subiectul Centrului Urban de Planificare Chișinău îl punem pe masa consultărilor publice în paralel cu elaborarea PUG-ului.

Poate există o soluție mai bună. Poate cineva vede o altă formulă instituțională. Poate trebuie separată funcția de planificare de cea de implementare. Poate trebuie construită o instituție municipală nouă sau reorganizată una existentă. Acestea sunt întrebări legitime.

Important este să nu repetăm greșeala. PUG 2007 ne-a arătat ce se întâmplă când elaborăm un plan și nu construim mecanismul care trebuie să-l ducă în viața reală. Nu ne dorim să elaborăm PUG 2040 pentru a avea, peste 15 ani, un nou articol despre de ce nu a fost implementat.

De această dată trebuie construim nu doar documentul. Construim și modelul de capacitare a orașului de a-l administra. Pentru că PUG-ul nu este destinația. Este instrumentul. Iar planificarea urbană nu începe și nu se termină odată cu aprobarea lui.

Orașul se planifică în fiecare zi. Iar dacă vrem un PUG dinamic, trebuie să avem și o administrație capabilă să gândească dinamic, să urmărească permanent ce se întâmplă în oraș și să intervină atunci când realitatea se schimbă.

Altfel, să avem din nou un plan foarte bun. Și un oraș care merge în altă direcție.

 

Citeste mai mult

LIKBEZ URBANISTIC 4

„Să oprim toate PUZ-urile până la aprobarea PUG!”

Sau cum apare urbanismul de Facebook și de ce orașele reale funcționează altfel

În orice discuție despre urbanism apare inevitabil și această idee solemnă, rostită cu siguranța omului care „știe cum trebuie”: „Dacă se elaborează PUG-ul, trebuie oprite toate PUZ-urile.”

Sună simplu. Radical. Aproape eroic.
Doar că are o problemă importantă: în practica reală a planificării urbane, lucrurile nu funcționează așa. Mai exact — deloc așa.

PUG-ul nu este un „super-document” care rezolvă tot

Există o percepție foarte răspândită că Planul Urbanistic General ar trebui să conțină toate soluțiile posibile pentru fiecare teren, fiecare stradă și fiecare situație urbană din oraș. În realitate, PUG-ul este un document strategic și general.
El stabilește:

  • direcțiile majore de dezvoltare;
  • structura funcțională a orașului;
  • regulile generale de construire;
  • infrastructura majoră;
  • politicile teritoriale.

Dar un PUG nu poate intra în detaliul fiecărui teritoriu complex. Și nici nu trebuie. Dacă ar încerca să facă acest lucru, documentul ar deveni practic imposibil de elaborat și administrat. Tocmai de aceea există instrumente urbanistice diferite:

  • PUG – pentru cadrul general;
  • PUZ – pentru teritorii concrete și complexe;
  • planuri tematice – pentru mobilitate, patrimoniu, regenerare urbană etc.

Acesta nu este un „accident” al sistemului. Aceasta este logica normală a planificării urbane moderne.

PUZ-ul nu „încurcă” PUG-ul. Îl dezvoltă

Un PUZ serios nu este o derogare arbitrară și nici o improvizație urbanistică. Un PUZ profesionist:

  • dezvoltă prevederile PUG;
  • analizează un teritoriu în profunzime;
  • modelează infrastructura;
  • verifică mobilitatea;
  • calculează densități;
  • verifică capacitățile tehnico-edilitare și sociale;
  • integrează soluțiile în contextul urban general.

Aici este diferența importantă pe care mulți „experți universali” o omit:
👉 PUG-ul lucrează cu orașul la scară mare.
👉 PUZ-ul lucrează cu complexitatea locală.

Și exact datorită acestei diferențe multe soluții pot fi dezvoltate mai corect și mai responsabil la nivel de PUZ. Desigur — dacă vorbim despre documentații profesioniste, fundamentate și coerente urbanistic. Problema reală nu este existența PUZ-urilor. Problema apare atunci când acestea sunt slab argumentate, incoerente sau ignoră infrastructura și interesul public. Asta s-a întâmplat o periadă de timp in Chișinău. Acum, însă, atitudinea față de calitatea documentelor este una foarte responsabilă. Chiar și ministerul, care este un arbitru foarte sever, emite avize positive pentru PUZurile elaborate.

Orașele nu pot fi puse „pe pauză” timp de ani

Aici apare partea cea mai interesantă a discursului urbanistic de internet. Unii își imaginează că, odată începută elaborarea unui nou PUG, orașul ar trebui să înghețe disciplinat și să aștepte câțiva ani până când documentul va fi aprobat. Doar că în viața reală:

  • investițiile nu se opresc;
  • infrastructura trebuie dezvoltată;
  • orașul continuă să crească;
  • problemele urbane trebuie gestionate permanent.

Iar elaborarea și aprobarea unui PUG pentru o capitală durează, de regulă, ani întregi.

De exemplu:

  • Parisul a lucrat aproximativ 4 ani la noul PLU bioclimatic;
  • London Plan a trecut prin ani de consultări și examinări;
  • Berlinul funcționează pe un sistem permanent de actualizări și planificare adaptivă.

În această perioadă, niciunul dintre aceste orașe nu și-a suspendat dezvoltarea urbană și nu a interzis utilizarea planurilor de detaliu. Pentru că un oraș real nu funcționează ca o captură de ecran. El este un organism viu.

Urbanismul contemporan funcționează sincronizat, nu secvențial

O altă confuzie frecventă este ideea că toate documentele urbane trebuie elaborate strict unul după altul:

  1. mai întâi PUG,
  2. apoi restul.

În practică, marile orașe funcționează exact invers:

  • documentele sunt elaborate în paralel;
  • echipele sunt obligate să coordoneze soluțiile;
  • informațiile circulă între proiecte;
  • iar planurile se ajustează reciproc.

Acesta este și cazul documentelor aflate acum în lucru pentru Chișinău:

  • PUG,
  • PRIA,
  • PMUD,
  • documentațiile pentru nucleul istoric.

De exemplu, ar fi complet irațional ca elaborarea documentației pentru nucleul istoric să fie amânată ani întregi până la aprobarea PUG-ului.
Zona istorică are:

  • probleme specifice;
  • presiuni investiționale;
  • necesități de protecție;
  • reguli speciale.

Tocmai de aceea este necesară elaborarea coordonată și sincronizată a documentelor.

Mai important decât ordinea birocratică este interoperabilitatea soluțiilor.

PUG-ul contemporan nu mai este un document rigid

Modelul vechi de urbanism trata PUG-ul ca pe un document aproape „sacru”:

  • aprobat o dată la câteva decenii;
  • greu de modificat;
  • static.

Urbanismul contemporan merge într-o altă direcție:

  • baze de date georeferențiate;
  • GIS;
  • monitorizare continuă;
  • actualizări periodice;
  • planificare adaptivă;
  • corelare permanentă cu planuri tematice și zonale.

Din această perspectivă, PUZ-urile și alte documentații locale nu sunt dușmanii PUG-ului.
Ele pot deveni chiar instrumente prin care PUG-ul este ajustat și îmbunătățit în timp.

Planificarea urbană funcționează în ambele direcții:

  • de la general la particular;
  • dar și de la particular la general.

Poate că și „experții” ar trebui să studieze puțin urbanismul

În spațiul public apar frecvent persoane care explică foarte sigur cum „trebuie făcut urbanismul”, deși reduc un proces extrem de complex la câteva sloganuri simple și spectaculoase.

Problema nu este existența opiniilor.
Problema apare atunci când recomandările lansate public ignoră:

  • logica profesională a planificării;
  • practica europeană;
  • diferențele dintre instrumentele urbanistice;
  • și complexitatea administrării unui oraș mare.

Urbanismul nu funcționează după principiul:

„oprim tot și vedem mai târziu.” Dimpotrivă.
Urbanismul există tocmai pentru ca dezvoltarea să continue controlat, coerent și adaptiv. Poate că înainte de a da lecții definitive despre cum trebuie „salvat orașul”, ar fi util ca unii dintre atotcunoscătorii urbanismului de Facebook să mai petreacă puțin timp studiind cum funcționează, de fapt, planificarea urbană contemporană.

Concluzie

Coerența urbană nu se obține prin blocarea dezvoltării orașului.
Ea se obține prin:

  • reguli clare;
  • documentații profesioniste;
  • coordonarea instrumentelor de planificare;
  • și capacitatea administrației și a specialiștilor de a integra permanent noile realități urbane.

Orașele moderne nu se dezvoltă prin îngheț administrativ. Ele se dezvoltă prin planificare inteligentă.

Și poate că cea mai utilă contribuție pe care o pot avea astăzi atât „experții” foarte vocali, cât și consilierii care îi ascultă, este nu să simplifice artificial un proces urbanistic extrem de complex, ci să participe profesionist și responsabil la elaborarea noului PUG — cu observații argumentate, implicare reală și disponibilitatea de a contribui la apariția unui document coerent, aplicabil și capabil să ajute orașul să se dezvolte sănătos în următoarele decenii. E timpul să apară și maturitatea, odată cu podcasturile și postările pe fb.

 

Citeste mai mult