Archives

Posted on publicat de by svetlana

Deșeurile, teritoriul și eterna improvizație administrativă. Strategie, împrumuturi, consultanți. Dar unde e coerența?

 

Strategia e bună. Banii sunt reali. De ce tot împingem proiectul fără să-l legăm cum trebuie de teritoriu?

In contextul proiectului de lege privind declararea utilității publice de interes national pentru lucrările de dezvoltare a infrastructurii regionale de dezvoltare a deșeurilor, aprobat in ședința Guvernului din 15 aprilie 2026, înaintat Parlamentului pentru aprobare.
https://parlament.md/preview?id=dfc4f6a9-700b-4f06-b217-04f35dd72bb4&url=https://ep-sp.parlament.md/materials/639113688207734311/Documents/20260416082440.PDF&method=GetDocumentContent

Republica Moldova nu duce lipsă nici de strategie, nici de finanțare, nici de justificare publică atunci când vine vorba despre gestionarea deșeurilor. Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor 2013–2027 există de ani buni, iar proiectul investițional major care ar trebui să o transforme în infrastructură reală este deja cunoscut: „Deșeuri solide în Republica Moldova”, gestionat instituțional de Ministerul Mediului și ONIPM. Pagina oficială a proiectului arată clar că finanțarea de bază vine dintr-un împrumut BERD de 25 milioane euro, cofinanțat de BEI cu încă 25 milioane euro, pentru colectare, transfer, tratare, depozitare și închiderea gunoiștilor. BERD îl descrie drept primul proiect mare, multiregional, pentru trei zone prioritare: RMD 5, RMD 8 și RMD 1. 

Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o idee frumoasă rămasă pe hârtie și nici despre o inițiativă fără bani. Vorbim despre un proiect strategic, cu resurse financiare serioase, cu asistență internațională, cu studii, consultanți, structuri de implementare și ani întregi de pregătire în spate. Tocmai de aceea întrebarea firească este alta: dacă tot s-au mobilizat resurse atât de substanțiale, de ce nu s-a făcut și partea de bază a lucrului coerent — ancorarea teritorială clară și profesionistă a întregului sistem?

Aici este, de fapt, miezul problemei. Statul încearcă acum să împingă mai repede proiectele concrete — depozite regionale, stații de transfer, centre de tratare — prin legi speciale, derogări la documente permisive și mecanisme accelerate de terenuri și exproprieri. Dar această grabă vine după ani în care exact componenta de planificare teritorialătrebuia pusă în ordine. Iar când partea de planificare nu este așezată bine, începi să împingi din cealaltă parte: tai acorduri, centralizezi proceduri, reduci rolul autorităților locale și speri că proiectul va merge înainte numai pentru că este declarat „de interes național”.

Doar că infrastructura deșeurilor nu este o simplă investiție tehnică. Ea este, prin natura ei, infrastructură teritorială. Un sistem regional de gestionare a deșeurilor înseamnă amplasamente, trasee logistice, relații între localități, impact asupra comunităților, compatibilitate cu dezvoltarea locală, cu documentația urbanistică, cu protecția mediului și cu zonele sensibile. Nu poți vorbi serios despre depozite regionale și stații de transfer fără să le legi de logica amenajării teritoriului. Aici este exact locul unde proiectul ar fi trebuit susținut mai coerent. 

Mai direct spus: s-au cheltuit și se cheltuie resurse importante din împrumut și din mecanismul de implementare, dar statul pare să fi tratat insuficient componenta care dă stabilitate juridică și administrativă proiectului — componenta teritorială. Nu pentru că nu s-ar fi putut face. Ci pentru că, foarte probabil, ar fi fost nevoie de mai multă competență instituțională, mai multă organizare și mai multă disciplină de planificare.

Asta nu înseamnă că proiectul este greșit. Dimpotrivă: proiectul este necesar, întârziat și absolut justificat. RMD 5, RMD 8 și RMD 1 trebuie să iasă, în sfârșit, din logica gunoiștilor improvizate și a sistemelor locale fragmentate. ONIPM și Ministerul Mediului au avansat deja anumite etape, inclusiv contractare, comunicare, organizare instituțională și pregătire pe regiuni. 

Dar tocmai pentru că proiectul este important, el trebuie construit mai bine, nu doar mai repede.

Aici merită spus un lucru fără menajamente: nu este suficient să ai strategie, bani și bunăvoință. Trebuie să ai și capul administrativ pus în ordine. Dacă știi de ani de zile că Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor cere regionalizare, depozite regionale și infrastructură nouă, atunci era perfect logic să pregătești din timp și baza teritorială pentru aceste investiții. Nu să ajungi mai târziu în situația de a compensa lipsa acestei munci prin derogări succesive și formule speciale de autorizare.

Aici apare și contrastul cel mai neplăcut. Pe de o parte, proiectul este prezentat ca unul mare, modern, european, multiregional, finanțat de BERD și BEI. Pe de altă parte, când cobori în mecanismul juridic intern, găsești o soluție care sună prea des așa: „nu am pus lucrurile suficient de bine în ordine, așa că mai tăiem niște etape și mai împingem puțin procedura”. Asta nu este neapărat viziune. Uneori este doar recuperare administrativă făcută din mers.

Și totuși, partea bună este că problema încă poate fi corectată. Codul urbanismului și construcțiilor permite elaborarea Planului de amenajare a teritoriului național integral sau pe secțiuni specializate, iar o secțiune dedicată gestionării deșeurilor ar fi exact instrumentul care ar putea lega în mod profesionist strategia sectorială de realitatea amplasamentelor, a regiunilor, a transportului și a comunităților afectate. 

Altfel spus, dacă PATN integral întârzie, asta nu înseamnă că statul trebuie să improvizeze. Înseamnă că trebuie să folosească inteligent instrumentele pe care le are și să facă ceea ce trebuia făcut de la bun început: să transforme strategia deșeurilor și într-o logică teritorială clară. Asta ar ajuta nu doar juridic, ci și politic și administrativ. Ar reduce conflictele cu localitățile, ar face amplasamentele mai bine motivate și ar scoate proiectul din zona suspiciunii că „se bagă gunoiștea undeva, iar comunitatea află la urmă”.

Aici trebuie spus și un lucru corect față de Parlament și față de autorități: este bine că încearcă să deblocheze subiectul deșeurilor. Era și timpul. Nimeni serios nu poate susține păstrarea haosului actual doar de dragul procedurilor. Dar exact pentru că este un proiect greu, sensibil și cu impact mare, el trebuie împins înainte profesionist, nu doar repede. Cu respect pentru interesele comunităților locale, pentru urbanism, pentru componenta de mediu și pentru logica administrativă firească.

Pe scurt, statul a făcut deja partea grea a convingerii partenerilor externi să finanțeze proiectul. A mobilizat împrumuturi serioase. A lansat mecanisme de implementare. A pornit regiuni prioritare. Toate acestea contează. Dar acum trebuie făcut și pasul care separă un proiect doar „mare” de un proiect cu adevărat bine construit: coerența teritorială.

Pentru că adevărul e simplu: dacă tot ai luat bani, ai luat consultanți, ai luat ani de pregătire și ai luat pe umeri un proiect de interes național, atunci merita să faci și lucrul până la capăt — nu doar să construiești obiecte, ci să construiești și logica lor în teritoriu. Și, da, este nevoie să fie implicați și consultanți urbaniști, nu doar mediu și construcții, acest lucru trebuie să fie văzut in caietele de sarcini, ministerul să gândească mai complex.

Mai faceți un efort. Chiar se poate. Dar nu din inerție și nu din reflexul derogării. Se poate dacă puneți în mișcare ceea ce, în asemenea proiecte, valorează mai mult decât orice comunicat optimist:mintea administrativă, organizarea și coerența.

Aici – comentarii și propunere de amendamente, recomandate:

Comentarii asupra art. 8 și propunere de modificare a acestui articol, amendament:

amendament art.8

Comentarii asupra art. 3,4 și propunere de modificare a acestor articole, amendamente:

amendament art 3,4

 

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Dosarul killerilor urbanistici 1

Codul urbanismului și construcțiilor, în forma în care a fost aprobat, nu este doar imperfect — este un document cu probleme structurale serioase, incoerențe interne și lacune care afectează direct modul în care se dezvoltă orașele noastre. Despre această calitate extrem de slabă am vorbit încă înainte de adoptare, în mai multe analize publice, pe care le găsiți pe această pagină sub denumirea de „Codul urbanismului – între necesitate și modă”.

Din păcate, în loc ca aceste probleme să fie corectate profesionist, modificările propuse acum riscă să le agraveze și mai mult. De aceea, încep această serie — „Dosarul killerilor urbanistici” — în care voi explica, pe înțelesul tuturor, cum anumite intervenții legislative nu doar că nu rezolvă problemele existente, dar distrug mecanismele de bază ale planificării teritoriale.

CUM DISTRUG KILLERII URBANISTICI ORAȘUL PRINTR-O FRAZĂ ÎN LEGE

Ministerul a publicat recent anunțul de inițiere a consultărilor publice pentru modificările la Codul urbanismului și construcțiilor — Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative (consolidarea cadrullui normativ in domeniul urbanismului și construcțiilor) document disponibil aici:
👉 https://particip.gov.md/ro/document/stages/*/16174

Platforma particip.gov.md este mecanismul oficial prin care cetățenii și profesioniștii pot interveni în procesul legislativ și formula poziții asupra proiectelor de acte normative.

Tocmai de aceea, aceste modificări trebuie analizate serios. Pentru că, în forma propusă, ele riscă să producă exact opusul a ceea ce declară. Desigur, există și riscul, că propunerile nu vor conveni autorilor și nu le va lua nimceni in seamă. Cel puțin, va rămâne in istorie, pentru cei, care vor veni după new-urbaniști să corectreze lucrurile.

CUC – modificări propuse: când „reparăm” legea, dar stricăm sistemul

Continuăm seria de explicații pe modificările propuse de Guvern la Codul urbanismului și construcțiilor.

Astăzi – una dintre cele mai problematice intervenții:
interdicția de a modifica „reglementările urbanistice” prin actualizarea documentației.

Asta este modificarea: În articolul 46:  3.1. alineatul (1) cuvintele „însă fără schimbarea conceptului initial” se completează cu cuvintele ”precum și fără schimbarea reglementărilor urbanistice”

 Cum funcționează sistemul, în mod normal (și corect)

Urbanismul NU este rigid. Orașele nu sunt statice. Orașele sunt sisteme complexe, în care se intersectează interese, posibilități, constrângeri și nevoi diverse, iar încercarea de a le controla prin interdicții simpliste nu face decât să distrugă echilibrul fragil al dezvoltării urbane.

Avem în legislație o ierarhie clară:

  • PUG + RLU → stabilesc regulile generale (zone, indicatori, funcțiuni)
  • PUZ → permite ajustări la nivel de zonă, în baza:
    • Studiilor
    • calculelor
    • consultărilor publice
    • avizelor
    • deciziei consiliului local

Cu alte cuvinte, PUZ este mecanismul legal prin care orașul se adaptează intereselor, posibilităților, constrângerilor și nevoilor diverse. Nu aștepți 20 de ani să modifici PUG-ul ca să rezolvi o problemă punctuală. De menționat, nu toate orașele lumii sunt blocate în logica unui PUG rigid. În multe cazuri, inclusiv la New York, dezvoltarea este ghidată prin strategii urbane și intervenții zonale flexibile, adaptate continuu la realitate — nu prin documente generale care se actualizează o dată la decenii.

Procedura actuală legală (pe scurt)

Dacă există necesitatea de a modifica reglementările într-o zonă:

  • Se inițiază PUZ prin Dispoziția primarului (în două etape. Mai întâi – studiu de justificare, cu toate procedurile și după care – PUZul propriu-zis),
  • Se fac studii și fundamentări,
  • Se obțin avize (mediu, sănătate, patrimoniu etc.),
  • Se fac consultări publice,
  • Se obține avizul general de la ministerul de specialitate (care este unul cu ceințe abuzive, dar la Chișinău și asta se îndeplinește),
  • Se aprobă în Consiliul local,

După aprobare: se pot modifica codul zonei (În Decizia de aprobare a PUZ se prevede în mod expres modificarea RLU pentru zona concretă), indicatorii urbanistici (POT, CUT, înălțime etc.), funcțiunea terenului.

  • ASTA NU ESTE ABUZ.
  • ASTA ESTE PLANIFICARE URBANĂ.

Ce propune Ministerul acum

Se introduce interdicția: Se pot elabora PUZuri, dar „fără schimbarea reglementărilor urbanistice” Tradus simplu:

poți face PUZ, dar NU poți schimba nimic important prin el, rezultatul final fiind:

  • nu mai poți modifica înălțimea,
  • nu mai poți schimba funcțiunea,
  • nu mai poți ajusta densitatea,
  • nu mai poți corecta greșeli din PUG.

PRACTIC PUZ DEVINE UN DESEN FĂRĂ VALOARE JURIDICĂ.

Problema nu e doar tehnică. Este mult mai gravă.

Această modificare NU vine dintr-o înțelegere a urbanismului. Ea vine din:

  • frici,
  • conflicte instituționale,
  • dorința de a bloca procese,
  • Inclusiv din acea „luptă” permanentă cu Primăria Chișinău, unde scopul a devenit:
    să nu meargă niciun proiect. Când reglementezi din frustrare, distrugi sistemul, asta n-o înțeleg autorii modificărilor. În încercarea de a opri unele abuzuri punctuale se întroduce o interdicție generală. În rezultat nu se opresc abuzurile, se oprește TOT.

Ce se va întâmpla în realitate

✔ orașele vor fi blocate,
✔ investițiile vor fi blocate,
✔ problemele existente NU vor putea fi corectate,
✔ presiunile vor migra în „zone gri” și litigii,

Și cel mai grav – se distruge mecanismul legal de planificare urbană.

În ceea ce privește „calitatea” acestor modificări, este greu să nu observi stilul new-urbaniștilor de a reduce totul la un război cu arhitecții orașului și de a produce norme impregnate de un nihilism care întrece orice măsură. Ce au generat, de data asta:

  • se propun norme fără înțelegerea funcției lor,
  • se introduc interdicții fără analiză de impact,
  • se creează contradicții chiar în interiorul Codului.

Rezultatul este previzibil – echipe întregi vor munci ani de zile ca să repare aceste „corecții”.

In Concluzie, această modificare:

  • nu rezolvă problema abuzurilor,
  • nu îmbunătățește controlul,
  • nu aduce claritate,

În schimb blochează dezvoltarea și distorsionează esența planificării teritoriale.

Urbanismul nu este despre interdicții totale.
Este despre reguli + flexibilitate controlată.

Când elimini flexibilitatea, nu faci ordine. Distrugi sistemul.

Cei care trec astăzi cu tancul peste urbanism și peste sistemul de calitate în construcții sunt, desigur, foarte plini de elan, de certitudini și de reflexul sănătos de a repara totul dintr-o singură lovitură de condei. Vor învăța, fără îndoială. Vor crește profesional. Poate peste câteva zeci de ani vor ajunge chiar să scrie norme bune, să înțeleagă ce scriu și, mai ales, să priceapă ce efecte produc aceste texte asupra vieții reale a orașului. Până atunci, poate le-ar fi util să apeleze și la experiența practică a Primăriei Chișinău, care lucrează zi de zi exact cu consecințele acestor norme și care ar putea să le modeleze, la modul cel mai concret, înțelegerea asupra a ceea ce scriu. Până una-alta însă, nu ei vor plăti prețul experimentelor lor normative, ci orașul. Iar abuzurile, oricât de reale ar fi, nu se combat prin demolarea regulilor, ci printr-un sistem mai bun, mai coerent și mai competent.

Citeste mai mult →