Archives

Posted on publicat de by svetlana

Oraș. Oameni. Transport. Parcări. Concepție sau plan de mobilitate? Trecutul sau viitorul? Consultări sau simulări? 5

Sursa: de pe net

Am tot bătut cu piatra-n șatră, pe unde am lăudat, pe unde am criticat… ca să se înțeleagă că este nevoie de corectat unele lucruri.
Și am ajuns la concluzia, că trebuie să vorbim despre drepturile noaste, care se rezultă nu numai în a ne da cu părerea în vântul trendului de abordare participativă.
Noi, locuitori al orașului, plătim impozite și avem drepturi.
Pentru noi, cei care ne-am ales autoritățile publice, aceste autorități sunt obligate să presteze servicii. În cazul dat – să aprobe concepții, politici, strategii, proiecte planuri și să le asigure implementarea. Concret pe subiectul discutat acum – plan de mobilitate urbană. Doriți s-o numiți Concepție – foarte bine! Doriți să faceți secțiunile PUG, care lipsesc – și mai bine! Nu contează cum vor fi poreclite documentele, contează calitatea soluțiilor propuse, asumarea acestor soluții și executarea acțiunilor prevăzute în documentele aprobate.
Noi, suntem chemați să ne dăm cu parerile, să ne expunem obiecțiile, observațiile și rezervele, deciziile le iau autoritățile. Pe aceste autorități le-am delegat să ne presteze aceste servicii. Consiliul ne reprezintă, chiar dacă unii consilieri s-au vazut în rol de boieri, cu pâinea și cuțitul în mână. Să le luăm pe rând:

Consiliul Local – aprobă direct deciziile care treuie să fie pe măsura așteptărilor noastre să avem un oraș  confortabil de trai. Pentru a lua decizii calitative, Consiliul are direcții specializate, cu buget achitat din banii noștri. Direcții, care sunt obligate să facă totul pentru ca proiectele de decizii să vinâ în agenda consiliului împachetate și fără handicapuri juridice.

Direcțiile consiliului – acum vorbim de DGURF – are obligația, repet, pe banii care îi primesc de la noi, să fundamenteze calitativ procesul de luare a deciziilor de către organul care ne reprezintă. Consiliul suntem noi și noi cerem să vă exercitați funcțiile.
Chișinăuproiect și compania subcontractor lucrează la elaborarea Concepției, trebuie să cunoască și reglementările legale referitor la procesul participativ. Condiția de respectgare a legislației le-a fost impusă de către consiliul municipal prin caietul de sarcini aprobat. Deci, noi ne așteptăm să fie plasată toată informația despre lucrările efectuate, precum și raportul de progres, inclusiv pe partea de finanțare. Noi, locuitorii orașului nu suntem „bifele„ voastre pentru a vă asigura valabilitatea semnării actului de recepție. Procesul participativ prevede să implici societatea, autoritățile interesate, sectorul asociativ, pe toți, pentru îmbunătățirea procesului de elaborare a documentelor de politici, dar nu ca pe niște idioți utili, care prima dată au auzit de abordarea participativă.

Primarul – are misiunea titanică să dezvolte piruiete complicate ca să-i pună pe toți să lucreze împreună, să nu se închidă fiecare în contractul lui, cu anunțuri frumoase la presă, dar fără ca să colaboreze, în realitate. PMUD este un document complex, ca și alte documentații urbanistice și aici trebuie să se muncească în grupuri intersectoriale. Oficial create, cu responsabilități și cu grafice de raportări pe indicatori concreți, nu cu powerpointuri pentru show colorat. Dacă vi se spune că e mai cool să lucrezi cumva mai ”inovativ”, fără să respecți legislația – nu-i credeți, ei vă doresc răul.

Echipa UNDP – este bine să clarifice care este implicarea concretă a Green City Lab. Nu prea este clară inițiativa. Lucrurile trebuie urgent clarificate, din simplu motiv, că deja unele lucrări sunt în derulare la primărie și primele etape de lucru sunt bazele de date, deci – toți fac același lucru (și lipsa de informație ne poate face să punem la îndoială și calitatea acestor date) Există cel puțin 4 intiative care se intersectează pe subiectul dat:

1. Plan de mobilitate urbană (asistența finanțată prin Green City Lab, proiect UNDP) Despre asta am scris aici: https://www.facebook.com/sharer/sharer.php?u=http%3A%2F%2Fsvetlana.dogotaru.net%2Fdezvoltare-urbana%2Fmobilitate-urbana%2Fpmud-chisinau%2Fplan-de-mobilitate-urbana-durabila-a-mun-chisinau-necesitate-plus-legalitate%2F&display=popup&ref=plugin&src=like&kid_directed_site=0&app_id=306143292881784

2. Concepția de dezvoltare durabilă a infrastructurii transporturilor pentru teritoriul municipiului Chișinău Despre asta am scris aici: https://www.facebook.com/sharer/sharer.php?u=http%3A%2F%2Fsvetlana.dogotaru.net%2Fdezvoltare-urbana%2Fmobilitate-urbana%2Fpmud-chisinau%2Foras-oameni-transport-parcari-conceptie-sau-plan-de-mobilitate-trecutul-sau-viitorul-consultari-sau-simulari%2F&display=popup&ref=plugin&src=like&kid_directed_site=0&app_id=306143292881784

3. Modificarea compartimentului PUG Servicii publice/A.Transport. N-am scris nimic, pentru că asta-i taina direcției, infomații publice nu-s. Și ședințe de informare nu au fost organizate.

4. Planificare strategică – Chișinău – Oraș Verde. Proiect finanțat BERD Despre asta am scris aici: https://www.facebook.com/sharer/sharer.php?u=http%3A%2F%2Fsvetlana.dogotaru.net%2Fdezvoltare-urbana%2Fimpresii-si-ceva-sugestii-de-la-o-lansare-de-proect%2F&display=popup&ref=plugin&src=like&kid_directed_site=0

E necesară clarificarea, pentru că oamenii o să vină și fără să aibă claritate, problema e una acută și interesul e pe măsură, dar efectul participativ va fi aproape nul, dacă se va limita la discuții neîncadrate în procesul decizional și discursul nu va fi canalizat pentru a îmbunătăți calitatea proiectului de PMUD. Desigur că primarul e cel care o să pună umărul, că e și responsabilitatea lui.
Din moment ce v-ați antrenat într-un lucru comun cu municipalitatea, felicitări, echipa Green City Lab, aveți obligații!

O reocmandare aparte pentru Green City Lab – dacă tot activitatea se va axa pe abordarea participativă, atunci e cazul să susțineți pentru Chișinău elaborarea metodologiei de informare/consultare a documentațiilor de urbanism. Asta ar aduce mult folos proceselor decizionale în primărie, inclusiv și pe alte probleme decât mobilitatea. Pentru că există confuzii în mintea funcționarilor despre cum să trateze legislația în etapele de inițiere și informare. Această confuzie poate fi rezolvată prin reglementare la nivel municipal, așa cum se procedează în România (chiar dacă au aceste lucruri și în regulamentele naționale). O sa aveți un exemplu de investiție mică, dar cu efect mare, aveți și fericita ocazie să testați concomitent  această metodologie pe activitățile desfășurate.

P.S. E cam incorect, când se motivează inacțiunea autorităților prin abordările sovietice, la elaborarea PUG Chișinău. Nimic mai fals! La UNDP se pot găsi toate materialele de raportări pe elaborarea PUG Chișinău, acolo a fost numită Concepție, pentru ca să fie posibilă finanțarea. Și au fost scrise metodologii de lucru, de către experți străini (IHS Romania), raportate la norme europene.
Da, există neconformități. Da, este nevoie de modificări, corectări, dar e un lucru firesc. Ceea ce nu este firesc – e să tot critici fără să faci analize, măsurări și raportări. Și să nu te îngrijorezi de realizare și respectare a documentelor aprobate.
Lasați-o cu abordările de tip sovietic și venitul de jos în sus spre culmele succesului. Nu asta e problema. Le recomand tinerilor, care au ajuns cu activități pe direcțiile de urbanism să se concentreze pe abordările moderne și să lase stafiile trecutului în pace. Inepțiile urbanistice din oraș au autori concreți, pe fiecare decizie. Uneori am impresia că nimeni nici nu citește PUG, doar se dă cu părerea, ca să pară mai modern și mai cunoscător a tehnicilor noi 🙂 Abordare modernă este să fii profesionist în lucrul pe care te angajezi să-l faci.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Plan Urbanistic Zonal în volum redus – găselnița șmecherilor în Chișinău.

Încă o consultare publică anunțată pentru PUZ Chișinău[1], în perimetrul străzii Gării – str. Odesa – str. Fântânilor – str. Iu. Gagarin. E o necesitate să fie dezvoltată această zonă, cred că nu pune nimeni la îndoială că orașul are nevoie de investiții calitative – deci elaborarea unui PUZ pentru zona respectivă e un lucru pozitiv. E de laudă și faptul, că se încearcă organizarea procesului de consultare. Lauda – până aici. Mai departe – puțină critică constructivă, adresând doar 2 întrebări.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 6

La 6 iunie, 2018, Grupul de lucru privind examinarea proiectului Codului Urbanismului și Construcțiilor din cadrul Comisiei economie, buget și finanțe a Parlamentului RM a organizat consultări publice pe marginea proiectului de document. Fără a fi anunțate în termeni legali și fără a da publicității documentele supuse consultării publice, în rezultat – ședința s-a amânat. Pentru că sunt de părere că acest document nu poate fi îmbunătățit redactînd doar articole și, mai ales, în modul heirupist, cum se doreșe – spun ce am de spus aici. Concretizare – părerea este despre partea de urbanism.

Frivolitatea cu care s-au adunat articolele în documentul intitulat CODUL URBANISMULUI ȘI CONSTRUCȚIILOR demonstrează încă odată lipsa de capacitate a urbaniștilor din minister de a elabora legi, chiar dacă au la dispoziție consultanță calitativă. Din propunerile consultanților, care au lucrat în cadrul proiectului TWINNING ”Consolidarea Capacităților în Dezvoltarea Regională în Republica Moldova” (MD10/ENP-PCA/OT/10) nu prea s-a luat în considerație mare lucru. Posibil că a fost ceva mai complicat să fie citite și implementate aceste propuneri în cadrul scrierii proiectului de document. Pentru că propunerile consultanților au fost să fie elaborată o nouă lege-cadru a planificării teritoriale (835) cu clarificarea conceptuală a activității de amenajare a teritoriului și a urbanismului; clarificarea competențelor și a resurselor; asigurarea unui urbanism operațional, care să poată sprijini proiectele de dezvoltare urbană cu instrumente adecvate și cu simplificarea sistemului; corelarea dezvoltării regionale și a planificării teritoriale. Și ca demers de codificare să fie aleasă versiunea codificării de drept constant (Codul ca sistematizare a tuturor legilor care reglementează un domeniu într-o singură structură unitară și coerentă, fără ca textele normative sursă să fie abrogate).

În timp ce recomandările se referă la trecerea de la planificare clasică spre planificare strategică, cu operaționalizarea urbanismului, autorii s-au axat doar pe propunerile de elaborare a schemelor și a planurilor urbanistice, lăsând fără atenție anume partea cu prevederile responsabile pentru implementarea sarcinilor asumate în documentele de planificare aprobate.

Relaționarea la documentele conexe, care influențează în mod direct activitatea de urbanism este ignorată. În proiectul Codului câte ceva se punctează, dar foarte vag, cu trimitere la legislație la modul general, cu referire la unele organe centrale de specialitate care vor decide ulterior cum se va proceda… Se evită a clarifica situațiile în care prevederile Codului vin în contradicție directă cu normele din alte legi (legi și alte acte normative care sunt foarte multe, ex. legislația de mediu, protecție a patrimoniului, funciară, civilă, administrația publică…fiscală, penală), dar și terminologia este foarte diferită, nu s-a lucrat deloc la acest subiect. Toate acestea nu aduc clarificări, dar încarcă procesul cu neclarități mai multe decât există în prezent.

La capitolul ”Răspunderea” – cum a fost haos, așa și a migrat în Cod – tot haos. Asta înseamnă că controlul de stat asupra activității de urbanism pus în sarcina Agenției pentru Supraveghere Tehnică în Construcții (ASTC) va fi efectuat defectuos, pentru că Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Avem și noi vigoare să ne facem spațiile publice ca în Olanda?

Încerc și eu să fiu vizionar, acum e la modă.

Foto din Maior’s guide – link

 

Anticipând o vizită a unui guru recunoscut la nivel mondial în proectarea spațiului urban, cum este Jan Gehl, ne punem o întrebare firească – dar la noi în Chișinău ar fi oare posibil să avem rezultate, dacă aplicăm ceva lecții învățate?

DA.

E posibil. Cu toate problemele pe care le are orașul, chiar dacă s-a pierdut mult din teritoriul public, chiar dacă s-au îngustat străzi, s-au băgat parcări pe trotuare, s-au amplasat obiecte pe parcele, fără ca să mai fie și loc pentru infrastructura proprie a acestor obiecte, chiar dacă s-a tocat mult și fără rost din resursele bugetare…cu toate acestea – este posibil. E doar să ne dorim acest lucru.

Motorul oricăror schimbări este dorința. Dorința de a trăi comfortabil, de a avea servicii publice calitative, de a avea un spațiu prietenos, o mobilitate acceptabilă, locuri potrivite unde orășenii se pot întâlni, discuta, … mediul fiind securizat și salubrizat. Străzi, unde pot merge pe jos copii, bătrânii – toți, unde ai plăcerea să te oprești, să vizitezi obiecte de artă și cultură, să iei masa cu prietenii, partenerii. Străzi care nu ne alungă, nu ne sperie, spații unde localurile nu te jecmănesc ca să-ți dai tot salariul pe o gustare, unde ești invitat să mai vii și să faci asta permanent.

Dacă ne uităm la orașele în care au existat intervenții de „aducere la scara umană”, vedem, că conceptul nu s-a dezvotat pe un spațiu viran, unde să se ia totul de la zero și să se facă totul din nou. Dimpotrivă deciziile de îmbunătățire a spațiilor urbane, de a le face mai prietenoase și comfortabile vin exact din supraîncărcarea acestor orașe. Supraîncărcarea cu construcții, transport, parcări – totul, care, la un moment dat se transformă dintr-un boom economic care aduce bunăstare – în opusul comodității –  totul se supraconcentrează și produce colaps în loc de îmbunătățire. De aici s-a pornit necesitatea de a revedea strategiile de dezvoltare.

Deciziile de revenire la o scară umană se pliază pe situațiile existente în marile orașe, unde transportul a blocat totul, unde părea că nu mai există cale de a mări capacitatea străzilor, congestionarea atingînd cote maxime, incomparabile cu or. Chișinău.

Si experiența demonsrează că este posibil. Cum? Analizînd, calculănd, prioritizînd. Și cu implicarea maximă a autorităților și a comunității într-un proces deschis și continuu.

Sună paradoxal, dar în Chișinău poate fi mai simplu decăt în New York, Pittsburgh, Denver, Lexington, San Francisco, St. Paul sau Copenhagen (orașele care sunt date ca și exemplu de studiu de caz  în “Ghidul primarului pentru viața publică”[1] ). DORINȚA. Asta e cea ce Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Urbanism. Investitori. Interes public. Interese (Continuare)

Din nou încercăm să discutăm pe același subiect. Ce este mai important – investiția străină, pe care orașul și-o dorește sau comfortul urban, pe care orașul și-l dorește, la fel de tare? Cum se masoară importanța, prin ce? Cum se prioritizează necesitățile și dorințele? Cum se argumentează necesitatea unei amplasări în mediul deja construit, care are anumiți indicatori urbanistici aprobați prin documentațiile urbanistice? Ce instrumente au la dispoziție investitorii ca să convingă autoritățile orășănești despre necesitatea efectuării modificărilor indicatorilor urbanistici din aceste documente?

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Urbanism. Investitori. Interes public. Interese.

Nu e despre Investitori străini. E despre noi. Despre situațiile cînd știm sau nu să susținem investitorii (de ce se discută doar despre cei străini – e o enigmă, oare nu dorim condiții egale pentru business?). Și despre situațiile cînd problemele de urbanism pot fi mai importante decît o investiție de moment, fie ea și consistentă. Dar și despre situațiile, când ar coincide interesul investitorului cu interesul comunității, însă lipsește ceva care sa genereze sinergia acestor interese, fapt ce împarte lumea în susținători și dușmani ai investitorului.

Ce lipsește? Capacitatea autorităților responsabile pentru urbanism și amenajarea teritoriului, a consiliului local de a utiliza instrumentele, pe care le au la dispoziție, lipsa de profesionalism și de viziune în acest domeniu. Interesul public e văzut ca ceva efemer, explicat prin diferite ”compuneri și eseuri”, care nu au nimic comun cu regulile stabilite în legislație.

În general, ne putem referi la două tipuri de abordare a relațiilor APL cu investitorii ce doresc să realizeze obiecte de constcuție. 1) APL construiesc parteneriate cu investitorul și în aceste cazuri se acționează conform regulilor PPP. 2) APL își exercită funcția de gestionare a teritoriului localității, prin instrumentele de control urban. În aceste cazuri autoritățile nu au nimic de inventat, decît să emită certificate de urbanism, autorizații de construire/desființare, conform documentației urbanistice aprobate.

Important e să fie corect percepută de către autorități prerogativa publică a dreptului în materie de urbanism. Înțelegerea că toate instrumentele prevăzute de legislație, pornind de la planurile de dezvoltare/amenajare a teritoriului, planurile urbanistice, documentele permisive, procedurile de verificare/monitorizare și control  – totul este subordonat scopului de a proteja interesul general al colectivității din localitatea respectivă față de interesul proprietarului privat al unui imobil (fie teren sau construcție). Altă rațiune în existența unui aparat stufos, care asigură de la diferite niveluri avize, coordonari, certificate, autorizații, orice semnătură, orice acord – nu există. Și dacă acest aspect al interesului public este ignorat, finanțarea și susținerea aparatului și a specialiștilor din subdiviziunile respective e o acțiune inutilă și supercostisitoare.

Regulile de ocupare a terenurilor și de amplasare a construcțiilor reprezintă limitări în dreptul proprietarilor privați al imobilelor și se reflectă prin indicatorii urbanistici aprobați în regulamentele de urbanism aferente documentațiilor urbanistice aprobate. Coeficienții de utilizare a terenului, procentul de ocupare a terenului, codul de zonificare, aliniamentul, toate acestea urmează să asigure interesul public in procesul de dezvoltare a localității. Păcat că anume interesul public e șters complet în activitatea autorităților, fiind înlocuit cu un erzaț de activitate, cu trișare, de fapt. Trișarea cu noțiunile și jonglarea cu indicatorii urbanistici, pedalînd pe idea, că poate fi modificată funcțiunea urbanistică a zonei (codul) fără să fie luat în considerație contextul general al localității și a zonei.

Nu e o abordare profesionistă să povestești că problemele de transport vor fi soluționate la o altă etapă, în speranța ca să convingi publicul participant la consultări publice să fie susținut proiectul propus. Nu e o abordare profesionistă nici să pui consiliul să aprobe concepții a unor proiecte, care nu sunt clarificate din punct de vedere urbanistic. Nu e funcția consiliului să aprobe concepții decît dacă are calitatea de investitor (într-un proiect bugetat din surse publice sau în proiecte de PPP – toate acestea susținute cu respectarea procedurilor legale, nu prin vorbăraie, că, chipurile, așa ne pare nouă că va fi…).

Nu e o abordare profesionistă să te prefaci că elaborezi PUZ, PUD, să propui variante trunchiate, cică în volum redus, din care lipsesc exact cele mai importante elemente, ce ar trebui să protejeze interesul public. Acești proiectanți, care cred că istoria le va aprecia capodoperele pentru volumetria și aspectul arhitectonic deosebit, greșesc enorm! Istoria îi va memoriza ca infractori urbanistici. Iar pe consilieri, care sunt aleși să reprezinte colectivitățile – ca pe devoratori ai bunurilor și intereselor publice pentru că validează inepțiile urbanistice. Și fiecare consilier își gravează numele propriu în cartea memoriei. Nu al președintelui de partid, responsabilitatea tot e personală, chiar dacă cineva crede că e absolvit de orice responsabilitate prin faptul deciziei colective.

Aceiași concluzie: este nevoie mare de instruire, pentru ca lucrurile să se așeze în albia lor firească, pentru că este posibil să fie respectate și drepturile investitorilor și interesul public. Profesionalism, decență, responsabilitate – acestea sunt cuvintele cheie pentru a avea succes.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Amenajarea teritoriului și urbanismul – între două ministere. 2

Cu ocazia concretizării situaței, răspunsul oficialilor este, că urbanismul a plecat la Ministerul economiei și infrastructurii, dar amenajarea teritoriului – la Ministerul agriculturii, dezvoltării regionale și mediului. Deci – invers. Dar ce schimba asta? Tot separate rămîn. Așa că continuăm cu notiunile.

Cînd ne referim la o definire a termenelor de urbansim și amenajare a teritoriului este potrivit să se facă unele explicații referitor la teritoriu, care este ocupat de mediu, clasificate pe cele două categorii:
1. Mediul natural – e tot ce există fără ca să fie supus acțiunii oamenilor: solul, aerul, apa, fauna, flora, zgomotul, vibrațiile.
2. Mediul antropic – mediul natural sau construit, modificat prin activitățile umane – tot ce este amenajat și construit în localități sau in afara lor.

Urbanismul și amenajarea teritoriului vizează două obiective majore, care sunt și in concurență pentru modul în care necesită a fi atinse. Pe de o parte, satisfacerea necesităților colectivităților umane, pe de altă parte – eliminarea și reducerea unor consecințe negative asupra mediului.
Pentru că prin explicațiile respective se clarifică amploarea zonei de aplicare a domeniului, constatarea că acțiunilor de urbansim se supune tot teritoriul țării e una doar parțial adevărată, deoarece problema se extinde mult peste granițele unei țări sau regiuni.
În acest scurt mesaj ne vom referi doar la teritoriul țării, punănd în legătură cu dezvoltarea regională la nivel transfrontalier doar informația că există reglementări europene, directive și recomandări ale autorităților Consiliului Europei, prin care se susțin masiv direcțiile ce vizează desvoltarea teritoriului european, inclusiv prin diferite programe de finanțare.

Din motiv că există confuzii în înțelegea termenului de amenajare este oportun să se accentueze utilizarea termenului în sensul legii, care îi oferă aspectul de noțiune juridică. Dex-urile oferă o varietate de explicații ce ar însemna cuvîntul amenajare, în principal sensul acestui cuvînt referindu-se la urmatoarele: a aranja intr-un anumit mod/scop, a face mai confortabil, a aranja într-un anumit fel, pentru obținerea efectului maxim, a dispune. Vom întîlni, de asemenea, folosirea cuvîntului amenajare utilizat și în literatura de specialitate în sensul descrierii generice a unui grup de activități – spre ex.  – proiectarea, constructia, utilizarea, întretinerea (se are în vedere amenajarea lucrărilor de proiectare, amenajarea lucrărilor de construcții, amenajarea modului de folosință, amenajarea lucrărilor și/sau regulilor de întreținere). Exemplificare: “Urbanismul are în vizor amenajarea mediului natural și antropic.” – În nici un caz din asta nu rezultă că autorul a pus urbanismul ierarhic mai superior peste amenajarea teritoriului. Pentru că sub aspectul realizării dreptului colectivităților locale de a avea prerogative față de interesul personal al proprietarilor funciari ne interesează anume noțiunea de amenajare a teritoriului ca și termen definit în lege. Și în sensul legii urbanismul este subordonat amenajării teritoriului, nu invers.

Acum – definițiile din lege :
“În sensul prezentei legi sînt utilizate următoarele noţiuni principale:
Amenajare a teritoriului – complex de activităţi pentru coordonarea politicii economice, sociale, culturale şi ecologice în conformitate cu valorile fundamentale ale societăţii luate în ansamblu, în vederea realizării unui cadru natural şi construit armonios, care să favorizeze viaţa socială şi culturală a populaţiei.
Urbanism – cea mai importantă componentă a amenajării teritoriului, al cărei obiect îl constituie teritoriul localităţilor şi toate teritoriile necesare asigurării funcţionării şi dezvoltării acestora.”

La fel și noțiunea de urbanism incorporează mai multe sensuri, fiind utilizată și în sens terminologic al normelor legale, dar și indicînd asupra unor activități ce vizează domeniul de dezvoltare spațială/urbană.
  În acest mod ajungem și la obiectul discuției privind oportunitatea separării urbanismului de amenajare a teritoriului, unde de asemenea se poate exemplifica printr-o concretizare la nivel de noțiune în sensul legii 835. Clarificarea termenului de “funcție urbanistică”:
“Funcţie urbanistică – ansamblul activităţilor specifice domeniului urbanismului şi amenajării teritoriului, care are la bază criteriul modului de folosire a terenurilor şi construcţiilor în scopul satisfacerii unora dintre necesităţile populaţiei dintr-un anumit teritoriu. Principalele funcţii urbanistice sînt: circulaţia (terestră, aeriană, maritimă şi fluvială); locuirea; exploatarea şi prelucrarea resurselor; comerţul, cultura, învăţămîntul şi instruirea, recreerea; activităţile politice, civice, administrative, religioase; activităţile de apărare, de asigurare a ordinii de drept şi a securităţii publice; salubrizarea; echiparea tehnică; asistenţa medicală; turismul.”

Nu a separat legiuitorul activitățile, stabilind aparte funcții urbanistice(1) și funcții de amenajare a teritoriului(2), pentru că nu prea e posibil acest lucru. Există doar funcții urbanistice. Luînd în considerație scopurile urmărite, vom elabora planuri de amenajare a teritoriului sau planuri urbanistice+regulamente de urbanism.

O definiție din teorie:

„Amenajarea teritoriului si urbanismul sunt domenii inrudite, fiind considerate ramuri ale aceluiasi trunchi, al carui domeniu de referinta il reprezinta spatiul. Ele constituie un complex de cunostinte stiintifice, tehnice, functionale si estetice care serveste la satisfacerea unor necesitati obiective ale colectivitatilor umane (atat indivizi cat si grupuri).

Cele doua domenii se ocupa de problemele dezvoltarii spatiale, au în vedere amenajarea atat a mediului natural cat și a mediului antropic, dar depind și de factorii economici, sociali, culturali si de mediu.”             

https://ru.scribd.com/doc/60854327/Urban-Ism

S-ar părea că e complicat, dar nu este. Totul e să fii atent la detalii și să intri in esență, atunci pazzlul devine un întreg și acționează ca un mecanism. E exact ce trebuie să facă statul – să ne ofere mecanisme de gestionare eficientă a teritoriului în folosul comunității, cu efect social major, cu implicarea maximală a economiei, și cu diminuarea/excluderea efectelor negative asupra mediului. Pentru asta e nevoie de a vedea urbanismul și ca complex de cunoștințe științifice, tehnice, estetice și funcționale și aceste cunoștințe să fie luate cu asalt!

 

Aici încă un exemplu de noțiuni utiliza în alt sens decît este văzut la noi, zonele funcționale din RLU. Chiar dacă sunt denumite la fel, important e sa nu greșim contextul, pentru că aici e diferența.

https://issuu.com/mdrt/docs/brosura_cemat_ro_rev2

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Ne recunoaștem în aceste constatări? Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 5

Despre urbanism, prin prisma unei analize – ne recunoaștem în aceste constatări?
• Documentații de amenajarea teritoriului și urbanism incomplete, ignorate de autorități;
• Exploatarea, în detrimentul interesului public, a neclarităților sau vidului de reglementare;
• Ignorarea şi stabilirea arbitrară (ex.prin instanţe de judecată) a indicatorilor urbanistici şi a prevederilor de folosinţă a terenurilor, executare a construcţiilor, etc.
• Decizii greşite, cauzate de percepţia publică privind gradul de arbitrariu în stabilirea reglementărilor urbanistice;
• ”Desubstanțializarea” activității de amenajarea teritoriului și ignorarea sau aplicarea parțială a documentațiilor de urbanism (cazurile planurilor urbanistice zonale(PUZ) pe parcelă, care ignoră interesul public sau abuzează interese private);
• Necorelarea prevederilor planurilor de amenajarea teritoriulu la elaborarea documentaţiilor de urbanism; – Suprapunerile şi necorelările dintre planurile de urabnism (PUG, PUZ şi PUD);
• Litigii în instanţele de judecată;
• Dezvoltarea teritorială dezechilibrată din ultimii ani;
• Vulnerabilități majore la corupție, abuzuri în funcție publică și conflict de interese;
• documentații la fel de stufoase, cu același conținut obligatoriu de informații, de multe ori inadecvat din punct de vedere al relevanței în raport cu nivelul intervenției;
• solicitarea unor avize/acorduri, sau studii de specialitate fără relevanță pentru tipul de intervenție, necesitând un timp cumulat, pentru obținerea lor, inacceptabil de lung;
• Sistem de autorizare greoi, complicat ȋn mod inutil, ȋn situații ȋn care procedurile de autorizare sunt lipsite de conținut.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Ceva nou sub soarele municipal.

Ceva nou sub soarele municipal 🙂
Consultarea publicului în problema încălcării autorizațeiei de construire. Interesant, care e sensul consultărilor anunțate, din moment ce în dispoziția de organizare a consultărilor se menționează că construția se realizează cu abatere de la proiect, în plus – s-a demolat un monument. S-au pus într-o oală și reconstrucția cu încălcări și construcția unui obiectiv nou și un PUZ, totul într-o dispoziție scrisă într-un mod cu totul liber de orice legătură cu procedurile legale și neatinsă de condeiul juriștilor din primărie. S-au speriat iar de mandatul judecătoresc la care fac trimitere și au hotărît măcar cu popooprul să țină sfat.
Concret, care proiect de decizie dorește APL să-l supună consultărilor? Un PUZ al zonei? O decizie de atribuire a terenului pentru amplasarea obiectivului de construcție?
Sau poate dorește autoritatea să-i întrebe pe locuitorii orașului cum să procedeze în cazul încălcării condițiilor din autorizația de construire? Dar ce, nu există legislație, nu există organe de control, au adormit toți și acum orășenii vor ieși și se vor antrena în discuții despre necesitate de dezvoltare a zonei?
E cam deșănțată procedura organizată, care sigur are rolul de validare a unor decizii deja aprobate verbal prin cabinete sau prin coridoare.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Povești pe hârtie… sau cum să agravezi problema în loc s-o soluționezi

Încă o decizie a consiliului municipal, scrisă la nivel de beletristică.

Dacă tot nu e clar nici cine este beneficiarul obiectului de construcție, nici nu se știe în ce procedură a aprobat consiliul „concepția”, putem să interpretăm și noi. Decizia se poate citi în felul următor:

  1. Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove are nevoie de spații auxiliare și un bloc sanitar public, a elaborat o concepție și a formulat o solicitare către autoritățile APL.
  2. Consiliul a ținut sfat, a înțeles că există această nevoie și a decis să aprobe o concepție de proiect, fără a concretiza detalii, în afară de faptul ca să nu existe îngrădiri. Posibil că va fi, totuși o casa parohială, pentru că Mitropolia asta a anunțat. http://ortodox.md/comunicatul-mitropoliei-privind-constructia-casei-parohiale-in-cadrul-complexului-catedralei-mitropolitane/
  3. Pentru a se asigura cu soluții competente, a impus să fie coordonată această concepție și cu alte autorități publice: Ministerul educației culturii și cercetării, Direcția generală arhitectură și relații funciare, Serviciu protecție civilă și situații excepționale, Centrul de sănătate publică al mun. Chișinău, Inspectoratul ecologic municipal, Întreprinderea municipală Asociația de gospodărire a spațiilor verzi. Toate acestea vor veni cu propuneri de îmbunătățire a Concepției.
  4. A dat indicații direcției generale arhitectură și relații funciare să elaboreze certificatul de urbanism și autorizațiile de construire pentru obiectul bloc auxiliar la Catedrala Metropolitană Nașterea Domnului și a unui grup sanitar public în Scuarul Catedralei.
  5. Pentru că terenul parcului este teren proprietate publică municipală, Beneficiarul construcției va fi municipalitatea, atunci aprobarea concepției este o acțiune argumentată.
  6. Odată aprobarea concepției vor urma: 1)Concurs de proiecte pentru dezvoltarea soluțiilor din concepția aprobată. 2)Discuții publice, conform legislației. 3) Coordonările și aprobările legale. 4) Deciderea formulei de finanțare (poate fi și cu participarea Mitropoliei) 4) Decizia de atribuire a terenului în acest scop și desemnarea Beneficiarului construcției (poate fi și în paralel cu organizarea concursului, chiar e primul pas necesar).

De ce încercăm să vedem așa lucrurile?

Pentru că nu există o desemnare a Beneficiarului nici din partea statului (clădirea Catedralei aparține statului, deci trebuie să existe o decizie de desemnare a Beneficiarului pentru construirea unei construcții auxiliare la acest obiectiv) și nici din partea municipalității (proprietarul terenului – mun. Chișinău), prin urmare, consiliul prin Decizia aprobată putea să-și valorifice dreptul de proprietar al terenului. Respectiv – să ia o decizie în legătură cu dezvoltarea acestui teren – aprobarea unei concepții. Așa că putem să fim răbdători cu consiliul și să așteptăm să pună totul în albia legalității, are timp, dacă dorește să acționeze legal.

Dar e foarte straniu comportamentul consiliului, care încearcă să soluționeze o problemă cu o potențială susținere în societate, dar reușește să pună pe jar anume prin stângăcia abordării și o lipsă totală de asigurare a legalității procesului. Oare de ce?

Citeste mai mult →