Despre CMC și proiectele de decizii – trei trepte de implicare a consilierilor municipali. Și o a patra, mai specială.
- Dacă vrei să votezi pe încredere, fără să aprofundezi prea mult documentația, îți fundamentezi votul pe munca specialiștilor care au elaborat, coordonat și avizat proiectele. Îți asumi această opțiune.
- Dacă vrei să votezi în cunoștință de cauză, studiezi materialele, analizezi argumentele și îți formezi propria opinie. E firesc, e responsabil și ține de exercitarea mandatului.
- Dacă vrei să contribui efectiv la îmbunătățirea proiectelor, mergi mai departe: formulezi observații, pregătești amendamente argumentate și propui soluții concrete. Asta înseamnă implicare constructivă.
Și mai există o a patra variantă. Pentru cei mai „exigenți”. Dacă:
- Nu vrei să votezi proiectele (sau, eventual, ai indicații să le blochezi);
- Nu ai încredere în munca specialiștilor care le-au elaborat, coordonat și avizat;
- Nu vrei să citești documentațiile;
- Nu ai argumente tehnice sau juridice și nici amendamente concrete de propus;
…atunci îți rămâne soluția perfectă: să faci pe marele specialist, pe „eGspertul” în toate, și să reclami public că nu ți s-a oferit suficient timp pentru studierea documentelor. Sună convingător, mai ales pe Facebook: „Cinci PUZ-uri! Sute de pagini! Doar trei zile să le studiem!” Doar că există un mic detaliu care strică toată această construcție: cele cinci PUZ-uri, împreună cu documentațiile aferente, sunt publicate pe pagina Direcției încă din luna iunie. Adică de aproximativ cinci luni, nu de trei zile.
Sigur, materialele pentru ședința CMC au propriul circuit procedural de transmitere. Dar acesta nu trebuie confundat cu momentul în care documentațiile au devenit publice și disponibile pentru studiu. Cinci luni sunt suficiente pentru cine vrea să se documenteze. Trei zile sunt un argument foarte comod pentru cine caută un pretext. Iar între a studia un PUZ și a face spectacol politic pe seama lui există o diferență esențială: prima presupune muncă, a doua – doar o postare pe Facebook.
Și cel mai curios este că acești consilieri „eGsperți” par să creadă cu sinceritate în propriile afirmații și în absurditățile promovate de grupul politic din care fac parte. Atâta doar că urbanismul, legislația și procedurile au evoluat, iar unii au rămas restanțieri la capitolul învățare. Confundă noțiuni, amestecă proceduri, interpretează după bunul plac lucruri pe care nu le stăpânesc și compensează lipsa de pregătire cu un surplus de încredere în propriile declarații. Iar când nici consilierea de specialitate nu este pe măsură, rezultatul devine previzibil: multă luptă politică și foarte puțină substanță profesională. Și degeaba încearcă să ne convingă, cu aerul unor oameni de bună-credință, că „noi am aproba, dar iată că nu ni se oferă condițiile…”. Această piesă se joacă deja de prea mult timp, cu aceleași replici și aceleași pretexte. Publicul nu mai are nevoie de explicații suplimentare ca să înțeleagă cine vrea să contribuie la dezvoltarea orașului și cine doar mimează preocuparea. Lumea vede foarte bine ce hram poartă fiecare.
