Archives

Posted on publicat de by svetlana

Arendă terenului pentru construcții – A fi sau a nu fi?!

 

Decizie a Consiliului Municipal de transmitere în arendă a unui lot de teren pentru construcție – situație controversată care continuă de ani de zile și se pare că toți sunt satisfăcuți de felul cum se gestionează terenurile în municipiu. Doar că conflictele nu se mai termină și fondul municipal de terenuri se tot subțiază, fără a aduce careva profituri nici financiare nici sociale. De ce asemenea decizii se poziționează aproape pe la limita legalității? De ce Consiliul nu utilizează alte forme de atribuire a terenurilor pentru construcții?

Întrebări, pe care și le pun mulți, mai ales când apar conflictele între locatarii  în curțile cărora se  transmit cu titlu arendă terenuri pentru construcții. Este straniu să fie transmis un teren pentru construcții printr-un contract de arendare care, de fapt, este prevăzut pentru terenurile agricole și utilaje agricole. Cât de corect este să  fie folosită o formă nespecifică de contract pentru folosirea terenului în scopul realizării obiectivului de construcții care, în mod sigur, după expirarea termenului contractului nu va putea fi înlăturat de pe teren, fără a fi distrus? Cum vede rezolvarea problemei autoritatea locală? Se prezumă, din start, că acest teren va privatizat de arendași îndată ce vor fi începute lucrările de construcție, adică la un preț normativ, mult sub preț de piață? Acesta este scopul adevărat, să evite procesul de vânzare la licitație a terenului, ca să diminueze prețul real al terenului? Și care ar fi interesul Consiliului să aprobe astfel de decizii? Sau doar a unor consilieri? Consilierii înțeleg oare că aduc atingere interesului general, cu prejudicii substanțiale bugetului și comunității?

Cred că este nevoie de clarificări pentru a facilita unele răspunsuri la aceste întrebări, a se vedea mai jos câteva secvențe din legislație, referitor la contractele de arendă.

Mai întâii, crâmpeie din teorie:

Contractul de arendă – varietate a contractului de locațiune – este un contract prin care una dintre părți – numită arendator – transmite celeilalte părți – numită arendaș – bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată și în schimbul unui preț – numit arenda – stabilite de părți.

Contractul de arendare poartă caracteristicile regimului juridic al unui contract civil încheiat pentru satisfacerea intereselor specifice legate de exploatarea bunurilor agricole și de obținere a contraprestației echivalente acestei exploatări. În toate cazurile, pentru a fi în prezența unui contract de arendare, bunurile menționate trebuie să fie destinate exploatării (producției) agricole de către arendaș.  Concluzia care se impune cu necesitate este ca dreptul de folosinta al arendașului nu este unul real, ci un simplu drept de creanta care se realizeaza prin intermediul arendatorului (locatorului), desi se exercita asupra unui lucru presupunând, deci, „contactul material cu respectivul lucru”.[1]

Ce găsim în legislație:

Codul Civilstabilește obiectul contractului de arendă – exploatarea terenurilor și a bunurilor agricole. Articolul 911(1)[2]“Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.”

Comentariile la Codul Civil[3]explică prevederile Codului în ceea ce privește contractul de arendă, punctând pe esența contractului anume în reglementarea transmiterii în scopul exploatării temporare a unui teren și bunuri agricole. Deosebirea față de contractual de locațiune (contractual de arendă fiind văzut ca o particularitate a contractelor de locațiune) constă anume în transmiterea bunului nu numai în posesiune și folosință, dar pentru exploatarea. Exploatarea presupune față de obiectul contractului a tuturor operațiunilor pentru posesie, folosire,  prelucrare, îmbunătățire și altele, care sunt necesare pentru obținerea unui fruct – scopul final al acestui contract. (Fructul a se vedea comentarii pentru art. 299 Cod Civil).

Codul funciar[4]face referire la contractile de arendă doar la capitolul V Terenurile cu destinație agricolă. Doar în acest capitol se specifică condițiile de arendă și se înscriu atribuțiile specifice pentru acest tip de relații (art. 41 Arendarea terenurilor).

Legea cu privire la arendă în agricultură[5]face descifrarea a tot ce este contract de arendă în agricultură, unde, la expirarea termenului de arendă se prevede obligația arendașului de a restitui bunurile în starea care le-a primit.

Art. 127 (1) “La expirarea termenului contractului de arendă a bunurilor agricole, altele decâtterenurile, arendaşul este obligat să le restituie arendatorului în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de gradul de uzură.”

Cum e și de înțeles, alte scopuri decît posesiunea și folosința bunurilor agricole în acest act legislative nu se gășete nimic.

Superficia.Acest drept real asupra unui teren permite executarea lucrărilor de construcții. Art. 443, Cod Civil, prevede: (1) Superficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente. Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.

Asupra dreptului de superficie se aplică regulile dreptului de proprietate, este posibil stabilirea unui termen rezonabil si sunt clarificate aspectele legale privind construcțiile realizare, redevențele și alte momente specific.

Aici ar putea autoritatea să caută răspunsuri pentru situțiile în care se decide atribuire de teren, fără a apela, din diferite considerente la vânzarea acestuia.

Și autoritățile și beneficiarii ar trebui să verifice contractile de asociere în diferite societăți civile, în baza contractelor de arendă, s-ar putea și pe acest strat de relații să nu fie totul chiar perfect. Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Inițiativele frumoase ale proiectului PNUD în Chișinău

Sursa foto: https://www.architonic.com/en/product/artemide-architectural-solar-tree/1193951

Instalarea în spațiile publlice ale orașului a palmierilor solari “solar palm tree” ne conduce la ideea că putem și noi trăi ca în Dubai, cu servicii inteligente și cu instalații economice din punct de vedere energetic. Totul bine și frumos, cu atât mai mult, că reprezentanții proiectului au dat asigurări că toate acțiunile preconizate vor fi consultate cu comunitatea și se va ține cont de părerile expuse în cadrul consultațiilor, va fi o deschidere maximală a activităților. Pe acest subiect s-au axat propunerile echipei foarte mici de invitați la o consultare pe acest subiect, ținută la data de 5 noiembrie 2018 de către Unitatea de Inovație din cadrul PNUD Moldova[ https://www.facebook.com/greencitymoldova/photos/a.513425775489890/1153099168189211/?type=3&theater]. Un aspect important privind accentul pe consultări urmează a fi clarificat pentru asigurarea unui succes al acțiunilor propuse.

Recomandările noastre referitor la alegerea locurilor de instalare a palmierilor solari a fost să se organizeze consultări cu respectarea procedurilor legale, ceea ce nu este o problemă pentru un proiect UNDP, MiLab are suficientă capacitate să susțină acest proces calitativ. S-a discutat și despre schimbarea accentului care să fie pus pe spațiul public, ca element funcțional integrat într-un context existent al unui spațiu mai mare urban. E binevenit un concurs de proiecte a amenajării spațiului public, în care va fi utilizat un element multifuncțional ”solar palm tree” (cu acces gratuit la wi-fi, cu sursă de încărcat diferite device-uri, loc de odihnă, panou informațional, s.a.) – anume în acest mod ar fi o abordare competentă pentru realizarea ideii de palmieri solari. O idee bună trebuie să beneficieze și de o implementare pe măsură, altfel riscul insuccesului rămâne a fi unul major. Avem suficiente exemple în Chișinău când se profanează ideile bune, demotivând în continuare orice acțiuni pe aceste teme, orășenii își pierd încrederea și nu mai susțin astfel de proiecte.

Personal, percep orice consultare/eveniment la care particip ca un angajament, fie și nu prea consistent, dar care te obligă să urmăreși ce se întâmplă în continuare, după ce te-ai dat cu parerea. Dedici timp, te implici – respectiv te interesează și să fie cu folos implicarea pe care o ai, să fie utilă părerea și să se îmbunătățească lucrurile. Pe această cale încerc și să mă disociez de consultările ”de bifă” în care sunt atrasă uneori. Contez foarte mult pe competența echipelor PNUD, care vor ști să valorifice la cel mai înalt nivel segmentul de transparență decizională cu respectarea procedurilor legale, asigurând și o scalabilitate proiectelor-pilot, pe care și le propun spre realizare. Succese ii dorim echipei dar și nouă, orășenilor, pentru că cheia succesului este în valoarea lucrului integrat și sinergia puterilor membrilor comunității. Invitația pentru vineri, la primăria mun. Chișinău cu îndemnul de a participa la alegerea împreună a locului unde vor fi instalați arbobrii solari[ https://www.facebook.com/PNUDMoldova/photos/a.191297437606739/1899840966752369/?type=3&theater ] arată să fie unul pe potrivă de a anunța un concurs de proiecte. O schită-proiect de spațiu public (poate fi și un PUD), instalarea palmierilor solari consitituind unul din elementele spațiului, dar cu soluțiile de proiect dezvoltate conform rigorilor urbanistice. Există comunitate de profesioniști, dar și studenții pot participa, exemplul concursului organizat de Ambasada Franței a demonstrat acest lucru. Diferența e în faptul, că acum există și finanțare pentru realizare, fapt extrem de motivant pentru potențialii participanți, care au posibilitatea să-și vadă realizată lucrarea de concurs. Deci – Concurs de proiect urbanistic! Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Plan Urbanistic Zonal în volum redus – găselnița șmecherilor în Chișinău.

Încă o consultare publică anunțată pentru PUZ Chișinău[1], în perimetrul străzii Gării – str. Odesa – str. Fântânilor – str. Iu. Gagarin. E o necesitate să fie dezvoltată această zonă, cred că nu pune nimeni la îndoială că orașul are nevoie de investiții calitative – deci elaborarea unui PUZ pentru zona respectivă e un lucru pozitiv. E de laudă și faptul, că se încearcă organizarea procesului de consultare. Lauda – până aici. Mai departe – puțină critică constructivă, adresând doar 2 întrebări.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Impresii de la o lansare de proect (Transparența – cheia succesului)

E bine că mai finațează cineva activități care să susțină procesul de dezvoltare a or. Chișinău. E foarte bine, că se implică organizații puternice, precum BERD. Asta poate însemna calitate în expertiza livrată comunității. De data aceasta – în procesul de planificare strategică – Chișinău – Oraș Verde (Green City Action Plan – GCAP). Experiența acumulată în cadrul Programului BERD ”Orașe Verzi”, în Yerevan, Tbilisi, Tirana ne permite să putem conta pe un suport consistent în dezvoltarea unor proiecte declanșatoare, care vor putea fi locomotiva unor schimbări pozitive în Chișinău.
La Reuniunea de lansare a proiectului a fost prezentată echipa de implementare, descrisă metodologia și procesul GCAP, cu punctarea activităților cheie și a livrabilelor, organizarea instituțională, viziunea asupra procesului de aprobare a planurilor de acțiuni elaborate, etapele proiectului, pecum și eventualele riscuri și mitigarea acestora. S-a efectuat chiar și un exercițiu de identificare și prioritizare a prorvocărilor majore în diferite domenii (doar exercițiu, nu a fost o ședința a gupului de dezvoltare strategică a primăriei).
Totul pare a fi gândit bine și le dorim succese echipei proiectului în implementare și în atingerea scopurilor propuse.
Totuși, pe lîngă optimismul unei lansări un lucru ar mai de menționat: toată activitateea experților poate fi redusă la încă o strategie scrisă și trecută la coș, dacă nu va exista dedicație din partea partenerului principal – Primăria Municipiului Chișinău. Nu mă refer la partea de ”cuvinte de salut, fotografii frumoase și strângere de mâni”, dar la o organizare competentă a procesului deecizional, prin asigurarea unor proceduri legale de consultare și acces al publicului în toate etapele de luare a deciziilor, de la inițiere a unor elaborări de planuri până la finalitatea acestora – aprobarea de către Consiliul Municipal.
De ce a apărut necesitatea să vorbim despre aceasta? Ppentru că încrederea locuitorilor orașului în structurile administrației publice este la pământ și această neîncredere se extinde și asupra unor proiecte finațate din diferite fonduri, cauza fiind Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 6

La 6 iunie, 2018, Grupul de lucru privind examinarea proiectului Codului Urbanismului și Construcțiilor din cadrul Comisiei economie, buget și finanțe a Parlamentului RM a organizat consultări publice pe marginea proiectului de document. Fără a fi anunțate în termeni legali și fără a da publicității documentele supuse consultării publice, în rezultat – ședința s-a amânat. Pentru că sunt de părere că acest document nu poate fi îmbunătățit redactînd doar articole și, mai ales, în modul heirupist, cum se doreșe – spun ce am de spus aici. Concretizare – părerea este despre partea de urbanism.

Frivolitatea cu care s-au adunat articolele în documentul intitulat CODUL URBANISMULUI ȘI CONSTRUCȚIILOR demonstrează încă odată lipsa de capacitate a urbaniștilor din minister de a elabora legi, chiar dacă au la dispoziție consultanță calitativă. Din propunerile consultanților, care au lucrat în cadrul proiectului TWINNING ”Consolidarea Capacităților în Dezvoltarea Regională în Republica Moldova” (MD10/ENP-PCA/OT/10) nu prea s-a luat în considerație mare lucru. Posibil că a fost ceva mai complicat să fie citite și implementate aceste propuneri în cadrul scrierii proiectului de document. Pentru că propunerile consultanților au fost să fie elaborată o nouă lege-cadru a planificării teritoriale (835) cu clarificarea conceptuală a activității de amenajare a teritoriului și a urbanismului; clarificarea competențelor și a resurselor; asigurarea unui urbanism operațional, care să poată sprijini proiectele de dezvoltare urbană cu instrumente adecvate și cu simplificarea sistemului; corelarea dezvoltării regionale și a planificării teritoriale. Și ca demers de codificare să fie aleasă versiunea codificării de drept constant (Codul ca sistematizare a tuturor legilor care reglementează un domeniu într-o singură structură unitară și coerentă, fără ca textele normative sursă să fie abrogate).

În timp ce recomandările se referă la trecerea de la planificare clasică spre planificare strategică, cu operaționalizarea urbanismului, autorii s-au axat doar pe propunerile de elaborare a schemelor și a planurilor urbanistice, lăsând fără atenție anume partea cu prevederile responsabile pentru implementarea sarcinilor asumate în documentele de planificare aprobate.

Relaționarea la documentele conexe, care influențează în mod direct activitatea de urbanism este ignorată. În proiectul Codului câte ceva se punctează, dar foarte vag, cu trimitere la legislație la modul general, cu referire la unele organe centrale de specialitate care vor decide ulterior cum se va proceda… Se evită a clarifica situațiile în care prevederile Codului vin în contradicție directă cu normele din alte legi (legi și alte acte normative care sunt foarte multe, ex. legislația de mediu, protecție a patrimoniului, funciară, civilă, administrația publică…fiscală, penală), dar și terminologia este foarte diferită, nu s-a lucrat deloc la acest subiect. Toate acestea nu aduc clarificări, dar încarcă procesul cu neclarități mai multe decât există în prezent.

La capitolul ”Răspunderea” – cum a fost haos, așa și a migrat în Cod – tot haos. Asta înseamnă că controlul de stat asupra activității de urbanism pus în sarcina Agenției pentru Supraveghere Tehnică în Construcții (ASTC) va fi efectuat defectuos, pentru că Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Avem și noi vigoare să ne facem spațiile publice ca în Olanda?

Încerc și eu să fiu vizionar, acum e la modă.

Foto din Maior’s guide – link

 

Anticipând o vizită a unui guru recunoscut la nivel mondial în proectarea spațiului urban, cum este Jan Gehl, ne punem o întrebare firească – dar la noi în Chișinău ar fi oare posibil să avem rezultate, dacă aplicăm ceva lecții învățate?

DA.

E posibil. Cu toate problemele pe care le are orașul, chiar dacă s-a pierdut mult din teritoriul public, chiar dacă s-au îngustat străzi, s-au băgat parcări pe trotuare, s-au amplasat obiecte pe parcele, fără ca să mai fie și loc pentru infrastructura proprie a acestor obiecte, chiar dacă s-a tocat mult și fără rost din resursele bugetare…cu toate acestea – este posibil. E doar să ne dorim acest lucru.

Motorul oricăror schimbări este dorința. Dorința de a trăi comfortabil, de a avea servicii publice calitative, de a avea un spațiu prietenos, o mobilitate acceptabilă, locuri potrivite unde orășenii se pot întâlni, discuta, … mediul fiind securizat și salubrizat. Străzi, unde pot merge pe jos copii, bătrânii – toți, unde ai plăcerea să te oprești, să vizitezi obiecte de artă și cultură, să iei masa cu prietenii, partenerii. Străzi care nu ne alungă, nu ne sperie, spații unde localurile nu te jecmănesc ca să-ți dai tot salariul pe o gustare, unde ești invitat să mai vii și să faci asta permanent.

Dacă ne uităm la orașele în care au existat intervenții de „aducere la scara umană”, vedem, că conceptul nu s-a dezvotat pe un spațiu viran, unde să se ia totul de la zero și să se facă totul din nou. Dimpotrivă deciziile de îmbunătățire a spațiilor urbane, de a le face mai prietenoase și comfortabile vin exact din supraîncărcarea acestor orașe. Supraîncărcarea cu construcții, transport, parcări – totul, care, la un moment dat se transformă dintr-un boom economic care aduce bunăstare – în opusul comodității –  totul se supraconcentrează și produce colaps în loc de îmbunătățire. De aici s-a pornit necesitatea de a revedea strategiile de dezvoltare.

Deciziile de revenire la o scară umană se pliază pe situațiile existente în marile orașe, unde transportul a blocat totul, unde părea că nu mai există cale de a mări capacitatea străzilor, congestionarea atingînd cote maxime, incomparabile cu or. Chișinău.

Si experiența demonsrează că este posibil. Cum? Analizînd, calculănd, prioritizînd. Și cu implicarea maximă a autorităților și a comunității într-un proces deschis și continuu.

Sună paradoxal, dar în Chișinău poate fi mai simplu decăt în New York, Pittsburgh, Denver, Lexington, San Francisco, St. Paul sau Copenhagen (orașele care sunt date ca și exemplu de studiu de caz  în “Ghidul primarului pentru viața publică”[1] ). DORINȚA. Asta e cea ce Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Monumentele de la care a rămas doar denumirea…

foto de pe monument.sit.md

Cam stranie susținerea excluderii acestor două obiective din lista monumentelor (clădiri situate pe str. București nr. 71 şi str. Serghei Lazo nr. 12) de către directorul Agenției de protecție a monumentelor, pe motiv, ca ele vor fi demolate și construite la fel exact cum au fost… În primul rind, mai degrabă s-ar putea să nu creadă nimeni că clădirea va fi construită cum a fost, în al doilea rind, pentru ca să faci așa ceva nu este nevoie să excluzi monumentul din listă.

Se pare, că totuși acolo se dorește a construi o clădire “Bloc locativ S+P+5E pe trenul cu statut de protectie, adresa – str. București 71” (Schiță de proiect prezentată de Victor Sava la Sedința Consiliului Național al Monumentelor Istorice nr. 1 din 23 ianuarie 2014, unde i-a fost refuzată aprobarea), dar nu o reconstrucție a monumentului în aceiași formă. Putem vedea propunerea la Subiectul 10, aici: http://mecc.gov.md/sites/default/files/01_sedinta_cnmi_nr._1_din_23.01.2014.pdf

Și raportorul? Ce-i cu disperarea aceasta, să ieși și să împingi un proiect tâmpit, fără măcar să fii și tu sigur că poți să aduci măcar un dram de argumente în folosul propunerii? Pe cine amăgim?

De data asta consiliul a respins, dar sigur tupeul nu are margini și se vor repeta tentativele de a exclude aceste clădiri din lista monumentelor, pentru că motivul principal e terenul, cu care vrea cineva să se pricopsească. Desigur că promotorii acestor idei nu vor accepta să fie învinuți de influențe mai puțin ortodoxe. Ei vor povesti că nu există finanțări bugetare pentru reparații/reconstrucții, multe altele, vor stărui să pară că soluționează problemele orașului, dar…

Stimați consilieri, puneți cîteva întrebării raportorilor și subdiviziunilor responsabile:

  1. Solicitați raportul direcțiilor de profil pe problema – Cum se respectă Legea 1530 din 22.06.1993 Privind ocrotirea monumentelor în Chișinău, și în mod concret – cine monitorizează starea monumentelor și schimbarea proprietarilor acestor obiecte.
  2. Concret pe aceste monumente – Cînd au fost îndeplinite ultima data lucrări de reparații, măcar și curente. (art. 13 din legea 1350 spune clar, că deținătorii monumentelor cu orice titlu juridic sunt obligați să ia măsuri ce asigură protecţia şi paza monumentelor prin punere în adăpost şi supraveghere a lor…și încă multe altele)
  3. La Agenția pentru Protecție și Restaurare a Monumentelor – să se facă interpelare pentru a afla – 1) câte procese verbale au fost întocmite cum a fost și sancționat proprietarul pentru că nu întreține adecvat monumentul pe care îl are în proprietate (asta pentru că art. 161 din legea 1530 spune că verificarea respectării de către deținătorii cu orice titlu juridic ai acestor monumente a legislației în domeniul ocrotirii monumentelor sînt asigurate de către Agenția pentru Protecție și Restaurare a Monumentelor)[1].
  4. Direcția juridică să clarifice și să raporteze: 2) Care e mecanismul de declanșare a procedurii de confiscare pentru nerespectarea prevederilor art. 13 al legii 1350 (art. 58 spune al acestei legi spune următoarele: (1) Nerespectarea prevederilor articolului 13 atrage după sine retragerea dreptului de posesiune, proprietate sau folosinţă sau evacuarea monumentelor în modul stabilit de lege.(2) În cazurile prevăzute de legislaţie, monumentele pot fi confiscate în baza deciziei instanţei de judecată competente)
  5. Cîte programe au fost elaborate și propuse pentru aprobare în acest domeniu, care ar pune la dispoziție resurse limitate ale bugetului pentru motivarea proprietarilor particulari să mențină acestor clădiri starea lor, în conformitate cu prevederile legale.
  6. Dacă consiliul nu va pune aceste întrebări și va accepta excluderea clădirilor din Registrul monumentelor doar în baza bolboroselilor și a boscorodelelor, atunci să fie clar, că consilierii sunt adevărații devoraotri ai patrimoniului, chiar dacă kilerii urbanistici sunt șmecherii de la care vine intițiativa acestor lucruri. Mânuțile cele care votează – puterea e în ele. Lucrurile se vor schimba, cînd fiecare își va îndeplini funcțiile pentru care este angajat, simplu, fără a face mare filosofie, dar insistent și permanent.
  7. Primarul – să solicite de la beneficiar raport privind măsurile pentru protecția monumentului, pe care le-a îndeplinit pe perioada de deținere a imobilului în proprietate, dar printr-un demers de la Agenția pentru Protecție și Restaurare a Monumentelor  – informații despre controalele efectuate și măsurile de sancționare a proprietarului pentru nerespectarea legislației în domeniul protecției monumentelor. Această obligație a primarului se fundamentează pe art. 15, legea 1530.

 p.s. Nici măcar nu vreau să afirm, că Registrul nu trebuie modificat. Poate că e și rațional să fie efectuate careva modificări. Doar că modificările în asemenea domenii nu trebuie să vină de la valeții rapturilor de terenuri, care își aleg monumentele-jertfă acolo unde le dorește rînza să mai facă un jaf.

Proiectul de decizie – aici: Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Ceva nou sub soarele municipal.

Ceva nou sub soarele municipal 🙂
Consultarea publicului în problema încălcării autorizațeiei de construire. Interesant, care e sensul consultărilor anunțate, din moment ce în dispoziția de organizare a consultărilor se menționează că construția se realizează cu abatere de la proiect, în plus – s-a demolat un monument. S-au pus într-o oală și reconstrucția cu încălcări și construcția unui obiectiv nou și un PUZ, totul într-o dispoziție scrisă într-un mod cu totul liber de orice legătură cu procedurile legale și neatinsă de condeiul juriștilor din primărie. S-au speriat iar de mandatul judecătoresc la care fac trimitere și au hotărît măcar cu popooprul să țină sfat.
Concret, care proiect de decizie dorește APL să-l supună consultărilor? Un PUZ al zonei? O decizie de atribuire a terenului pentru amplasarea obiectivului de construcție?
Sau poate dorește autoritatea să-i întrebe pe locuitorii orașului cum să procedeze în cazul încălcării condițiilor din autorizația de construire? Dar ce, nu există legislație, nu există organe de control, au adormit toți și acum orășenii vor ieși și se vor antrena în discuții despre necesitate de dezvoltare a zonei?
E cam deșănțată procedura organizată, care sigur are rolul de validare a unor decizii deja aprobate verbal prin cabinete sau prin coridoare.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Dreptul de proprietate nu este chiar sfînt! Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 4

Din nou despre proiectul Codului. Cum se rezolvă problemele de reglementare a relațiilor sociale din sfera administrației publice în domeniul urbanismului împreună cu alte ramuri de drept public și privat. Pentru a puncta situațiile care urmau să-și gasească explicații clare în procesul de codificare a dreptului urbanismului putem să stăm cu ochii pe activitatea autorităților municipal în Chișinău pe partea de decizii ce vizează ocuparea terenurilor cu construcții. Este foarte caracteristic în sensul exemplificării cum autoritățile stiu să se încîlcească în a-și înțelege corect obligațiile și în argumentările “specifice” a propriei incapacități de a sluji interesului public.

Citeste mai mult →

Posted on publicat de by svetlana

Oare expertizarea e necesară în toate cazurile? Codul urbanismului – intre necesitate si moda – 3

În loc de simplificare a proceselor de planificare prin Cod – câte o expertiză la fiecare document.
Pe lîngă faptul, că din planurile de amenajare a teritoriului aceste documente au fost transformate în scheme de planificare a teritoriului, a mai apărut și obligativitatea expertizării acestor documente (prevederea se extinde asupra tuturor documentelor de planificare teritorială și de urbanism).
Organul central de specialitate va fi cel care va fi investit cu atribuția exclusivă a expertizei de stat și va avea dreptul să dispună aceste expertize subdiviziunilor sale structurale sau să coopteze pentru aceste lucrări organizațiile din subordine. Nu este nevoie de analize profunde a subiectului, ca să ne fie clar ce se va întâmpla. Luînd în considerație, că lucrările de expertiză vor fi finanțate din diferite bugete (din bugetul statului pentru teritoriul regional și național, de la bugetele locale – pentru teritoriul raional și municipal, precum și pentru documentațiile de urbanism), regula va fi transmiterea expertizei către întreprinderile din subordine, care vor activa în regim de servicii contra plată. Cît de argumentate sunt aceste articole de cheltuieli rămine de discutat, întrebarea este însă, cum va fi în realitate asigurată această expertiză, care estee raționamentul efectuării și scopul anunțat în Cod.
Să vedem, pentru ce se anunță a fi prevăzută efectuarea expertizei de stat a documentației de planificare teritorială și de urbanism (din normele articolului 48, Scopul):
a) Verificarea respectării legislației;
b) Aplicarea exactă și după caz în Schemele de planificare a teritoriilor și documentației de urbanism a strategiilor naționale și sectoriale de dezvoltare adoptate pentru întreg teritoriul țării, regiunii, raionului, localității;
c) Adoptarea unor decizii argumentate, inclusiv și financiare, care prevăd utilizarea echilibrată a resurselor socio-economice și naturale;
d) Prevenirea și minimalizarea eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor și activităților economice preconizate asupra mediului social, cultural și natural și asupra patrimoniului cultural construit și arheologic;
e) Menținerea echilibrului social, economic, cultural și ecologic, precum și crearea condițiilor optime de viață pentru populație;
f) Corelarea dezvoltării social-economice cu capacitățile ecosistemelor.
Scopuri grandioase, prin care se anunță că se verifică totul, atît sub aspect de legalitate, dar și oportunitate. Să încercăm să prindem și cât de real este acest scop, dacă nu cumva se va transforma această prevedere într-o „vamă scumpă„ de trecere obligatorie pentru fiecare documentație elaborată. Și dacă există capacitate instituțională pentru îndeplinirea acestor sarcini foarte complexe în instituțiile subordonate Organului central de specialitate. Sau se contează pe componenta economică, că dacă va exista cererea, va apărea și oferta? Puțin probabil. E prea complex acest segment de activitate, ca să apară, ca după ploaie echipe întregi de specialiști, care se vor pune pe expertiză și să fie capabili să analizeze pentru fiecare plan urbanistic, dacă, spre ex., a fost ”prevenit și minimalizat impactul direct, indirect sau cumulativ al obiectelor și activităților economice preconizate asupra mediului social, cultural și natural și asupra patrimoniului cultural construit și arheologic”. Sună cam utopic scopul propus, cu atît mai mult în situația, cînd organele centrale de specialitate se reduc substanțial ca și efectiv de personal, dar nici nu prea vor avea instituții în subordine, grație rerformei guvernului care se produce în prezent.
Cum se argumentează prevederile de a expertiza orice soluție de proiect propusă pentru dezvoltarea localității, cum se raliază această obligație cu autonomia locală, dacă orice document va trebui să fie supus expertizei? Chiar dacă există o prioritizare a interesului statului, exprimată prin prevederile directoare din documentațiile de amenajare a teeritoriului, prevederi care necesită a fi preluate în documentațiile urbanistice locale, de unde atîta neîncredere în acțiunile APL, ca fiecare decizie să fie trecută prin filtrul expertizei ministeriale? S-a examinat practica altor state, există asemenea proceduri de expertizare a tuturor categoriilor de documentații urbanistice de către stat, s-au facut careva analize de impact, calcule de necesități?
Se tot vehiculează pe experiența și modelul francez, din care s-au preluat tehnicile și modele de codificare a legislației, dar în realitate lucrurile stau puțin altfel, din perspectiva utilizării acestei experiențe. Spre ex., în Franța, în situația unor capacități reduse de expertiză la nivel local, pentru localitățile mici (sub 10 mii de locuitori în localitate sau 20 mii in asociații intercomunitare) există posibilitatea de a utiliza resursele serviciilor desconcentrate ale statului. Primarul poate beneficia de asistența gratuită juridică și tehnică pentru fundamentarea deciziilor în cazurile necesare, cînd este nevoie de studii tehnice pentru eliberarea autorizțiilor de construire.
Pînă la urmă, tot statul e acela, care are în grijă ca la nivel local dezvoltarea teritoriului să se producă calitativ și în conformitate cu politica statului, dar abordarea e diferită. E mult mai eficient anume acest model – să fie pusă la dispoziție expertiza organelor statului prin oferirea de consultații autorităților din localitățile mici (care nu pot acumula nici buget pentru a susține procesul calitativ, dar nici să întrețină în statele de personal specialiștii calificați pentru acest gen de lucrări). Și abordarea absolut neproductivă din proiectul Codului cînd APL este nevoită să contracteze întreprinderi specializate pentru elaborarea documentațiilor urbanistice, (avînd în vedere și lipsa capacități de formulare a sarcinei de proiect, a temei-program), după care iarăși prin contract să fie impusă și o expertiză de stat.
Statul, prin organul central de specialitate, în loc să organizeze elaborarea/aprobarea/monitorizarea documentaților de amenajare a teritoriului la nivel național, își trage funcții nespecifice de intervenție brutală în autonomia locală, transformîndu-se în supraveghetor de decizii ale comunităților, dar și pe banii acestor comunități. Este de înțeles îngrijorarea în privința calității documentațiilor, dar nici expertizarea nu este cea mai fericită soluție, cu atît mai mult, că și experiența aplicării expertizelor în diferite domenii nu atestă diminuarea încălcărilor.
Probabil ar fi necesar să fie studiată mai atent experiența statelor democratice în acest sens pentru a nu torpila încă mai tare procesul de dezvoltare urbană în care unul din elementele importante este aprobarea documentației urbanistice. Proces, care trebuie simplificat și descifrat maximal, ca să fie util pentru localități și cu claritate în aplicare pentru autoritățile care au atribuții pe acest segment de activitate.
Linkuri utile
https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=3307941A499647EDA1FB9E84069563CC.tplgfr40s_2?cidTexte=LEGITEXT000006074075&dateTexte=20171020