Pentru că se organizează o mulțime de consultații, audieri pe diferite probleme care sunt foarte importante pentru locuitorii orașului, este bine să se înteleagă și raționamentul organizării discuțiilor, modalitatea de interacține a autorităților cu cetățenii, cu specialiștii din domeniu, cu toți cei care doresc să participle la îmbunătățirea procesului decizional.
Evident că discuțiile sunt binevenite, dar sigur și calitatea discursului nu este de ignorat, ba chiar e determinantă, deoarece transformarea consultărilor în șezători cu trasul de poală și de mînecă nu pot naște nimic constructiv, cu atăt mai mult nu îmbunătățesc procesul decizional.
PROCESUL DECIZIONAL. Este ceia ce contează cu adevărat pentru locuitori, pentru că anume acesta afectează direct nivelul calitativ al traiului în oraș.
Pentru că într-un context urban se împletesc interesele atît a persoanelor private cît și cele ale comunităților în general, dar și a unor grupuri de comunități la nivel de sector, zonă, etc., prioritizarea în lista respectării drepturilor fiecărua este importantă și nu poate fi aleatorie. Anume această prioritizare vine să fie rezolvată prin intermediul dreptului urbanistic (văzut ca o ramură a dreptului public), care este încărcat cu prerogative de putere publică. Prin diferite instrumente de reglementare și control al utilizării terenurilor, se stabilesc unele limitări în drepturi avînd ca și obiectiv prevalarea interesului general asupra intereselor particulare ale proprietarilor funciari.
Cu asta ne-am clarificat – în domeniul urbanismului interesul comunității prevalează asupra interesului particular. Cine ne asigură de respectarea acestui interes și ce trebuie să facem ca interesul general să nu fie șters cu buretele de către cei mai activi developeri, fie și cu intenții bune? Inventăm bicicletele noastre proprii, marca #UrbanismFacutProst? Se pare că pe această cale se merge la Chișinău (nu neapărat ca în alte localități lucrurile sunt perfecte, doar că la Chișinău terenurile sunt mai scumpe, de aici și miscarea mai activă), substituindu-se procedurile legale de consultări prin showuri de prost gust, care, paradoxal, sunt utilizate de către Consiliul Local pentru a bifa că au avut loc consultările. Și de ce nu s-ar utiliza, dacă ele, totusi, au loc? Proiectele de documentații urbanistice (observați! Nu proiectele de decizii!) se prezintă spre dezbateri, autorii, investitorii vin să răspundă la întrebări, vin și persoanele interesate pentru discuții, activiști, mai nou – și poliția și organizații de pază… procesul are loc. Ce-i mai lipseșe, ca să fie unul calitativ?
Lipsesc anume elementele de validare a procesului de consultare, care să încadreze aceste dezbateri în procesul de luare a deciziilor de către autoritățile administrației publice. Pentru că asta stabilește legislația – mecanismul de consultare în procesul decisional pe probleme de interes public. Ca să poată începe un proces de consultare trebuie să existe obiectul consultărilor –decizia care urmează să fie aprobată– mai pe înțelese – PROIECTUL DECIZIEI (unul inițiat de către entitatea autorității cu responsabilitate pe acest subiect, înregistrat, ca să poată fi monitorizat tot procesul atît de către autorități dar și de către locuitori). Anume in cadrul consultărilor pe subiectele proiectului deciziei se discută toate clelelate – elaborare PUZ, PUD, schimbari de regim urbanistic, capacitate de străzi, culori, forme, termeni de implementare – totul în contextul unei sarcini emise de către autoritatea publică, Nu pot fi acceptate consultările haotice – totuși, nu este o discuție de dragul discuțiilor dar una menită să ne protejeze de decizii incorecte/abuzive.
Toate acestea nu sunt povești – sunt prevăzute prin norme legale, respectarea cărora este iminent importantă pentru obținerea scopului scontat. Deoarece pentru noi ca și membri ai comunității unei asezări urbane nu ne interesează penuriile verbale, noi dorim ca interesul nostru să fie respectat ca și interes de ordin general și ne așteptăm ca cei care ne reprezintă în organul decisional (pe care i-am parașutat acolo la alegeri și îi bugetăm) să-și îndeplinească obligațiile calitativ, respectînd legislația și punănd prioritate pe interesul nostru general.
Pentru autorități, care se tot pierd în acest proces, cîte ceva de reținut din procedurile legale:
• Transparența se asigură pentru un proces decizional.
• Procesul decizional este procedura de elaborare și de aprobare a deciziilor de către autoritățile publice.
• Decizia este un act juridic.
• Audiere publică, consultare publică și dezbatere publică au ca obiect un proiect de decizie, cu scopul de a asigura un proces decizional calitativ.
Afirmațiile sunt din textul legii 239 (Privind transparența în procesul decizional, din 13.11.2008), chiar din definiții se poate vedea foarte simplu, care este rostul consultărilor cu cetățenii, dar pentru explicații mai detaliate nu se interzice a citi toată legea. Același lucru se poate vedea mai structurat și detaliat pe procedurile de organizare a consultărilor cu publicul in HG 967 (Cu privire la mecanismul de consultare publlică cu societatea civilă în procesul decisional, din 09.08.2016). Toate acțiunile se încadrează în procesul de elaborare-aprobare a unei decizii.
Subdiviziunile-autor (a proiectelor de decizii) din cadrul autorității publice sunt responsabile de anunțarea inițierii discuțiilor de consultare, tot acestea sunt responsabile și de numirea persoanelor responsabile cu acest proces, precum și de plasarea informației pentru consultări cu cel puțin 15 zile înainte de dezbaterile anunțate. E logic – există un proiect de decizie, există un autor, acesta are obligația sa prezinte argumente în folosul acestei decizii atît în fața organului decizional, dar și în fața publicului în procesul de consultare, să corecteze proiectul cu propunerile de îmbunătățire, să-l ”miște” pe tot acest parcurs decisional, pănă la aprobare.
Ce se întîmplă în realitate, cum se tratează aceste subiecte, putem vedea la consultările/audierile organizate de către consilieri, pretori, investirori, proiectanți, societatea civilă… Majoritatea discuțiilor se organizează în jurul unor intervenții în zonele construite ale orașului, amplasamente, rezovarea cărora se vede prin schimbarea regimului acestor zone, beneficiarii prezentănd proiecte de PUZ, alte scheme de amplasare. Însă acestea nu sunt susținute cu sarcina de proiect, nu există proiectele de decizie care urmează a fi consultate – documente care sunt acte juridice obligatorii în acest proces, menite să pună discuțiile în cîmp legal. Să nu uităm scopul! E interesul general al comunității scopul final al acestor acțiuni.
Se încearcă separarea procesului de elaborare a PUZ (sau alte documente urbanistice) de procesul de luare a deciziilor, cea ce este ineficient și ilegal. Sunt puse în discuție documente care reprezintă instrumente de reglementare și control al ocupării terenurilor și sunt parte a sistemului de gestionare teritoriului de către autorități, în numele colectivităților. În nici un caz nu pot fi privite ca și opere de artă, rupte din contextul juridic al administrării orașului. Argumentul autorilor precum că e doar o propunere de proiect, care ulterior va fi sau nu validată prin decizia autorității este o tentativa de a evita unele momente complicate și a lăsa nesoluționate anume aspectele care contează pentru comunitate. Seamănă cu o trișare mai mult, decăt cu o consultare.
Aici e cazul să amintim încă de un document normativ – NCM B.01.02:2016 Instrucțiuni privind conținutul, principiile metodologice de elaborare, avizare și aprobare a docoumentației de urbanism și amenajare a teritoriului. P. 9.2 specifică foarte clar că PUZ se întocmește în baza temei-program, în care se specifică toate sarcinile puse în fața proiectantului. De remarcat, că acest document, care se numește tema-program este un document elaborat și semnat în comun, de către beneficiar, proiectant și autoritatea publică, avînd fiecare măsura lui de responsabilitate, motivul fiind și complexitatea documentului vizat spre elaborare. Aici, în tema-program, APL ne protejează interesul general, trasînd obiective din planuri strategice, programe și tot prin acest document urmează să fie trasate toate acțiunile în cadrul procesului decizional (de aprobare a PUZ, spre ex.), inclusiv consultările/dezbaterile publice necesare. Deci documentul este acea punte pe care proiectantul își oferă soluțiile în cadrul unui proces decizional, teritoirul de aplicare a efortului proiectantului fiind grevat cu interesul nostru general.
Poziția investitorului și a proiectantului poate fi înțeleasă – fiecare apără interesul privat, pe care e îndreptățit să-l mențină. Dar interesul general al comunității? Cine stă la straja lui? În acest context sunt importante acțiunile organelor autorității publice, care trebuie să-și analizeze procedurile cu care lucrează, să responsabilizeze direcțiile de specialitate pentru îndeplinirea funcțiilor conform cu legislația și să nu admită pentru examinare nici de către comisiile consiliului, dar, cu atît mai mult – de către Consiliu, a proiectelor cu încălcarea procedurilor legale. Asta ar facilita și procesul de luare a deciziilor (pentru că nu ar ajunge pe ordinea de zi proiecte cu probleme, avînd filtrele pe etapele de avizare/consultare), dar și de discurs cu cetățenii care le-au oferit creditul de Încredere. Pare simplu, totul stă în mici detalii,– inregistrare proiect de decizie, număr, dată, responsabil pentru consultare, autor al deciziei, temă-proogram, lucrări de secretariat – la care acum nu se grabesc autoritățile să atragă atenția. Dar lipsa acestor detalii aduc la decizii urbanistice cu grave repercursiuni negative asupra orașului, la greșeli care în timp vor colapsa viața în oraș.
Consiliul. Organ deliberativ care ia decizii in numele nostru, aceste decizii trebuie să respecte interesul general al comunității, să fie legale. Ascunsul în spatele partidelor și votarea cu sacul a deciziilor funciare il plasează pe fiecare consilier în zona fraudelor. Nu exista responsabilitate colectivă. Oare?
